Procedura insolvenţei

Dispoziţiile art. 172 din Legea nr. 85/2014  reglementează posibilitatea instituirii măsurilor asiguratorii în ipoteza în care s-a uzat de acţiunea reglementată de art. 169 din acelaşi act normativ şi reprezintă norma specială în materie, cu consecinţa aplicării sale prin derogare de la dreptul comun.

Din formularea textului se observă fără urmă de îndoială caracterul imperativ al dispoziţiei potrivit cu care „fixarea unei cauţiuni de 10% din valoarea pretenţiilor este obligatorie”.

De asemenea, cu puterea evidenţei, se concluzionează că este recunoscută posibilitatea solicitării instituirii măsurilor asigurătorii atât în situaţia în care cererea prevăzută de art. 169 din Legea nr. 85/2006 este formulată în acord cu alineatele 1 sau 2, fixarea cauţiunii fiind obligatorie în orice variantă.

Prin Decizia civilă nr. 58/A/25.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua civilă, a fost respins ca neîntemeiat apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 410/21.12.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr..., reţinându-se următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 410/21.12.2015, Tribunalul Arad a admis în parte cererea având ca obiect sechestru asigurător formulată de creditorul ..... în contradictoriu cu pârâtul ..., în calitate de administrator statutar al ...., aflată în procedura de insolvenţă şi, pe cale de consecinţă, a instituit sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile  şi imobile ale pârâtului ..., până la concurenţa sumei de ...., condiţionat de consemnarea de către reclamant a unei cauţiuni de 10 % din valoarea pretenţiilor (respectiv ... lei)  în termen de 5 zile de la comunicare faţă de acesta a prezentei; a respins în rest  cererea; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de ...lei, cu titlu de  cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Deși formularea art. 172, al. 1 din legea insolvenței este deficitară sub aspectul reglementării persoanelor care pot cere instituirea de măsuri  asigurătorii, în sensul că pot formula astfel de cereri administratorul/lichidatorul judiciar și comitetul creditorilor, doctrina juridică (Alexandru  Dimitriu – Recuperarea creanţelor prin procedura insolvenţei, ed. C.H. Beck, 2015, pag. 397-398) admite recunoașterea acestei calități procesuale active și în favoarea creditorului majoritar care deține peste 50 % din creanțe și care poate formula, el singur, acțiune pentru atragerea răspunderii, deoarece potrivit art. 169, al. 2 din legea insolvenței, acest creditor majoritar poate exercita acțiunea pentru atragerea răspunderii în aceleași condiții ca și administratorul judiciar/lichidatorul judiciar ori comitetul de creditori. Mai mult decât atât,  în cazul neconstituirii comitetului de creditori, atribuțiile acestuia sunt exercitate de către adunarea generală  a creditorilor, sens în care trebuie avută în vedere ponderea creanței  creditorului reclamant în tabelul de creanțe. Nu  în ultimul rând, prin faptul că legea insolvenței se completează cu  dispozițiile codului de procedură  civilă, se admite implicit incidența disp. C.pr.civ. referitoare la instituirea sechestului asigurătoriu, în completarea normelor speciale incluse în legea insolvenței.

Potrivit art. 172 din legea insolvenței, consemnarea cauțiunii de până la 10% din creanță este obligatorie, textul legal nepermițând interpretări  de natură  să  admită  existența unor anumite excepții în acest sens.

Reclamantul a făcut dovada intentării acțiunii pentru atragerea răspunderii  față de pârâtul administrator, precum și a faptului că a solicitat acestuia comunicarea relațiilor privitoare la situația contabilă a societății debitoare, pe care este obligat să le comunice sub sancțiunea ridicării  dreptului de administrare.

Din examinarea rapoartelor lunare de activitate depuse de administratorul judiciar în dosarul de bază rezultă că, în perioada de observație, debitoarea aflată sub administrarea pârâtului a avut o  activitate economică  negativă, înregistrând pierderi suplimentare de peste ... lei.

În raport de cele deja expuse, judecătorul sindic a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru instituirea măsurii  asigurătorii solicitate de reclamant, astfel încât cererea a fost  admisă, urmând ca sechestrul să  fie instituit sub condiția plății de către reclamant a cauțiunii de 10 % din suma solicitată pe calea acțiunii de atragere a răspunderii (respectiv ... lei)  în termen de 5 zile de la comunicare faţă de acesta a prezentei. Îndeplinirea acestei  condiții urmează  a fi  verificată  de către executorul judecătoresc înainte de înființarea măsurii asigurătorii.

 De asemenea, potrivit disp. relative la executarea măsurii sechestrului asigurătoriu, executorul judecătoresc este cel care, în cadrul realizării  procedurilor de executare aferente, emite adresă către registrele de publicitate și nu instanța care soluționează  cererea (art. 955 C.pr.civ.)

Față  de acestea, a admis în parte cererea reclamantului, în sensul că  a instituit sechestrul, dar cu plata cauțiunii de 10%; de asemenea , s-a respins cererea de emitere a adreselor de indisponibilizare către registrele  de publicitate (Arhiva Electronică, Cartea Funciară, etc.), ca nefiind de competența instanței, această măsură urmând a fi luată de către executorul judecătoresc.

Conform art. 453 C.pr.civ. a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 100 lei, cu titlu de  cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea ..., care a solicitat admiterea apelului, reţinerea cauzei spre rejudecare, schimbarea încheierii apelate şi, pe cale de consecinţă, înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale pârâtului, fără obligarea apelantei la plata unei cauţiuni; cu cheltuieli de judecată.

În motivare arată că,  prin cererea de  instituire a măsurii sechestrului asigurător a specificat faptul că măsura obligării la plata unei cauţiuni nu se impune, având în vedere că apelante creditoare se află în procedura insolvenţei. Mai mult decât atât, a arătat că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, a cărei legitimitate a fost verificată de administratorul judiciar odată cu înscrierea la masa credală, sens în care stabilirea unei cauţiuni nu este necesară.

Apelanta consideră că  soluţia primei instanţe este greşită, având în vedere că apelanta a formulat cerere de atragere a răspunderii  pârâtului .... în folosul tuturor creditorilor înscrişi la masa credală, arătând acest fapt şi în cuprinsul cererii, ba chiar mai mult, enumerând şi specificând valoarea fiecărei creanţe în parte. Aşadar, ... a acţionat în  prezenta cauză în calitate de mandatar al celorlalţi creditori, în interesul comun al acestora, în temeiul calităţii procesuale active conferite de art. 169 alin. 2 teza finală.

În drept, invocă prevederile Legii nr. 85/2014 şi art. 20 şi următoarele, 158, art. 223, art. 453, art. 466 şi următoarele Ncpc.

Intimatul ... a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat  respingerea apelului, ca nefondat.

În motivare arată că  judecătorul sindic nu poate dispune instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale pârâtului fără plata unei cauţiuni.

Pe de altă parte, arată că acţiunea pentru atragerea răspunderii personale a intimatului este inadmisibilă şi nefondată, fiind formulată de creditorul majoritar ... pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 82 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, motiv pentru care nu se află printre cele enumerate expres şi limitativ de art. 169  alin. 1 al Legii nr. 85/2014, respectiv pentru nepredarea unui set de documente contabile de către creditor. Or, acestea au fost predate  administratorului judiciar, de la care creditoarea reclamantă putea solicita orice date, informaţii sau copii.

Nici argumentul privind reprezentarea intereselor tuturor creditorilor înaintat de apelantă în motivarea apelului pentru scutirea acesteia de obligaţia plăţii cauţiunii nu este pertinent, în opinia intimatului, având în vedere faptul că aceasta este creditor majoritar, deţinând 71,89% din masa credală, iar instituirea măsurii asigurătorii îi profită în principal.

În drept, invocă prevederile art. 172 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.

Examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor art. 476 Cod procedură civilă, Curtea reţine că acesta este nefondat în considerarea următoarelor:

 Dispoziţiile art. 172 din Legea nr. 85/2014 care reglementează posibilitatea instituirii măsurilor asiguratorii în ipoteza în care s-a uzat de acţiunea reglementată de art. 169 din acelaşi act normativ reprezintă norma specială în materie, cu consecinţa aplicării sale prin derogare de la dreptul comun.

Din formularea textului se observă fără urmă de îndoială caracterul imperativ al dispoziţiei potrivit cu care „fixarea unei cauţiuni de 10% din valoarea pretenţiilor este obligatorie”.

De asemenea, cu puterea evidenţei, se concluzionează că este recunoscută posibilitatea solicitării instituirii măsurilor asigurătorii atât în situaţia în care cererea prevăzută de art. 169 din Legea nr. 85/2006 este formulată în acord cu alineatele 1 sau 2, fixarea cauţiunii fiind obligatorie în orice variantă.

În consecinţă judecătorul sindic a dispus în mod corect achitarea cauţiunii în cuantumul prevăzut de lege, motivele invocate de către apelantă fiind vădit nefondate dat fiind că ele se constituie interpretări şi coroborări ale unor texte de lege nerelevante în contextul în care, aşa cum s-a arătat mai sus, situaţia din speţă beneficiază de o reglementare legală distinctă şi fără loc de interpretare, corect aplicată de către judecătorul sindic.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus enunţate, raportat la prevederile art. 480 NCPC, Curtea a respins apelul.

Domenii speta

Spete similare