Încredinţare minor, exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilire domiciliu minor

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 1026/174/14.12.2011, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamantul  .. în contradictoriu cu pârâta .., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

1.  ca reclamantul şi pârâta în calitate de părinţi ai copilului minor Cernea Iustin, născ. la data de 23.06.2007, să aibă dreptul de a exercita împreună în mod egal autoritatea părintească asupra acestuia;

2.stabilirea locuinţei minorului la domiciliul pârâtei;

3.stabilirea în favoarea reclamantului a unui program de păstrare a legăturilor părinteşti cu copilul minor după cum urmează:

- prin luarea minorului la domiciliul reclamantului în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri ora 1600 până duminică ora 1600;

- prin luarea minorului la domiciliul reclamantului în perioada sărbătorilor de Paşte în anii pari, începând din ziua de sâmbătă orele 1800 până în ziua de luni orele 1800 , precum şi în perioada sărbătorilor de Crăciun, în anii impari, începând din data de 24 decembrie orele 1300 până în data de 26 decembrie orele 1800;

- prin luarea minorului la domiciliul reclamantului timp de o lună în timpul vacanţei de vară, respectiv în luna iulie în anii pari şi în luna august în anii impari;

cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că prin sentinţa civilă nr.341/21.06.2011 a Judecătoriei Agnita s-a dispus desfacerea căsătoriei cu pârâta din culpa comună şi s-a dispus încredinţarea copilului minor Cernea Iustin, născ. la 23.06.2007 către pârâtă.

Dispoziţiile art.483 şi 503 alin. 1 Noul Cod Civil privind ansamblu de drepturi şi îndatoriri, definesc că autoritatea părintească se exercită în interesul superior al copilului minor şi este egal pentru ambii părinţi. Faţă de aceste dispoziţii reclamantul doreşte să participe în mod activ şi permanent la buna  creştere şi educare a copilului minor, precum să păstreze legăturile părinteşti aşa cum a fost evidenţiat în programul de vizitare al minorului propus.

Reclamantul a mai arătat că pârâta nu-i permite vizitarea minorului nici la domiciliul reclamantului şi nici la domiciliul acesteia. Doreşte păstrarea legăturilor părinteşti cu minorul pentru a putea veghea permanent la condiţiile de creştere şi educare, pentru a-i asigura cele necesare creşterii şi nu doar să se rezume la strict la plata pensiei de întreţinere stabilită prin hotărâre judecătorească. După pronunţarea hotărârii de divorţ, minorul a rămas o perioadă de 6 luni în grija exclusivă a lui, astfel acesta este puternic ataşat de reclamant. Pentru a i se da părintelui posibilitatea de a întreţine legături personale cu minorii care nu i-au fost încredinţaţi spre creştere şi educare, se impune ca exercitarea în concret a acestui drept să nu fie stânjenită de prezenţa celuilalt părinte, comunicarea dintre părinte şi copiii săi minori trebuind să aibă loc în mod firesc, fără nici o restrângere.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.483 şi urm. C. civ., art. 496 C. civ. şi art. 274 C.pr.civ.

În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu 2 martori, interogatoriul pârâtei, şi a depus la dosarul cauzei: sentinţa civilă nr. 341/21.06.2011 (f. 5-6), declaraţii de martori (f. 43-45), fişa postului (f. 46-47), notă de apreciere (f. 48).

Cererea a fost legal timbrată, potrivit dovezilor anulate şi ataşate la dosarul cauzei (f. 7).

Pârâta .. a depus la dosar întâmpinare (f. 11-12) prin care a  arătat că este de acord cu stabilirea domiciliului minorului la adresa sa şi cu păstrarea legăturilor reclamantului cu minorul însă doar prin luarea minorului la domiciliul reclamantului din Agnita, …., jud. Sibiu în primul sfârşit de săptămână al fiecărei luni de vineri orele 16,00 până duminică orele 16,00, respectiv prin luarea minorului la domiciliul reclamantului de Crăciun şi de Paști aşa cum s-a solicitat.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat că locuinţa minorului se află la 40 km de domiciliul reclamantului. Acesta din urmă, deşi este ataşat de minor, dă dovadă de o imensă ură faţă de pârâtă şi de multă iresponsabilitate cauzată de excesul de alcool. Reclamantul locuieşte singur cu tatăl său, consumator de alcool. Pârâta a permis reclamantului în numeroase sfârşituri de săptămână să îl ia pe minor, iar cu aceste ocazii minorul a învăţat numeroase expresii obscene, inclusiv la adresa mamei pârâte, reclamantul a ţinut multe ore minorul la un magazin pentru a putea să consume băuturi alcoolice, iar când a fost bolnav minorul nu l-a dus la medic ci i-a administrat o medicaţie excesivă.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 397, 398, 483, 496, 503 din Noul C. civ. şi art. 2, 6 din Legea nr. 272/2004.

În dovedire, pârâta a solicitat proba cu 2 martori, interogatoriul reclamantului şi ascultarea minorului.

Instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu câte 2 martori (din care unul comun), proba cu interogatoriul. Din oficiu s-a dispus efectuarea de anchete psihosociale atât la domiciliul reclamantului, cât şi la domiciliul pârâtei. A fost respinsă ascultarea minorului.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate, instanţa reţine următoarele: 

În fapt, prin Sentinţa civilă nr. 341/21.06.2011 pronunţată de Judecătoria Agnita în dos. nr. 325/174/2011, definitivă prin neapelare, s-a dispus desfacerea, din culpă comună, a căsătoriei dintre reclamantul . şi pârâta .., minorul ., născut din căsătorie la data de 23.06.2007, fiind încredinţat pârâtei spre creştere şi educare.

S-a reţinut în considerentele sentinţei menţionate că ambele părţi pot oferi condiţii materiale şi familiale corespunzătoare. Reclamantul poate oferi condiţii materiale mai bune iar minorul manifestă ataşament predominat faţă de acesta în detrimentul pârâtei. Pe de altă parte însă, minorul are o vârstă de doar 4 ani, moment al vieţii în care este incontestabilă necesitatea unei legături apropiate cu mama. În acest context, s-a apreciat că atitudinea actuală a reclamantului îndreptată spre o distanţare a minorului faţă de mama pârâtă, coroborată cu adversitatea manifestată de bunicul patern (care se implică în mod constant în îngrijirea minorului) faţă de aceeaşi pârâtă pledează în mod peremptoriu pentru concluzia că  este în interesul minorului ca acesta să fie încredinţat spre creştere şi educare mamei sale, respectiv pârâtei. În baza declaraţiilor martorilor audiaţi şi anchetelor sociale efectuate în dos. nr. 325/174/2011, s-a reţinut că atât reclamantul cât şi pârâtul s-au ocupat în aceeaşi măsură în mod corespunzător de creşterea şi educarea minorului (f. 5-6).

Din declaraţiile martorilor ascultaţi în prezenta cauză şi interogatoriile părţilor rezultă că există şi în prezent o semnificativă stare conflictuală în raporturile dintre reclamant şi pârâtă. După desfacerea căsătoriei, aceştia nu au reuşit să ajungă la un acord privind modul de exercitare a legăturilor personale ale minorului cu reclamantul, eşuând în a concilia opiniile discordante privind interesul superior al minorului (f. 34-38, 39, 40). După cum rezultă din declaraţia martorei .., din cauza acestor relaţii tensionate, pârâta nu i-a spus reclamantului exact unde locuieşte în prezent, întâlnirile pentru luarea minorului la domiciliul reclamantului având loc într-o terţă locaţie. Mai mult decât atât, după perioade petrecute alături de reclamant, minorul a avut manifestări de adversitate faţă de pârâtă şi chiar a insultat-o iar explicaţia oferită de minor pentru această atitudine a făcut trimitere la influenţa exercitată de reclamant (f. 37-38).

Potrivit anchetei sociale efectuate la domiciliul pârâtei coroborate cu declaraţia martorului …, locuinţa pârâtei asigură condiţii materiale şi morale corespunzătoare pentru creşterea şi educarea minorului (f. 27, 37).

Potrivit anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantului coroborate cu declaraţiile martorilor … şi .. locuinţa reclamantului asigură condiţii materiale corespunzătoare pentru dezvoltarea legăturilor personale ale minorului. De asemenea, minorul păstrează o puternică legătură afectivă cu tatăl reclamant. Părţile locuiesc în localităţi diferite, la o distanţă de aproximativ 30 km (f. 16-18, 34-36).

Declaraţiile aceloraşi martori … şi … relevă disponibilitatea şi capacitatea efectivă manifestate de reclamant în a găsi modalităţi pentru a aduce minorul de la domiciliul pârâtei şi de a aloca perioade semnificative de timp îngrijirii minorului atunci când acesta se află la reclamant (f. 34-36).

După cum rezultă din declaraţia martorei … coroborată cu declaraţiile martorilor … şi .., există date privind consumul de alcool uneori în exces (şi atunci urmat de implicare în conflicte cu terţe persoane) de către tatăl reclamantului, care locuieşte la aceeaşi adresă cu acesta. De asemenea, există date privind consumul de alcool de către reclamant, însă nu se poate reţine caracterul excesiv doar în baza declaraţiei martorei …. Declaraţiile celor 3 martori concordă în privinţa unei atitudini mai permisive a reclamantului în calitate de tată al minorului. (f. 16-18, 34-36, 37-38)

În drept, odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod civil, legiuitorul a adoptat o poziţie diferită faţă de regulile instituite prin Codul familiei, acest din urmă act fiind abrogat. Astfel, în prezent, în baza art. 504 rap. la art. 396-398 din Noul Cod civil, în principiu, în cazul părinţilor chiar divorţaţi, autoritatea părintească asupra minorului se exercită de către ambii părinţi. Totuşi,  dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa poate hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi. În acest caz, celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului.

Conform art. 483 din  Noul Cod civil, autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi şi îndatoriri ale părinţilor care privesc atât persoana cât şi bunurile copilului. Părinţii sunt răspunzători pentru creşterea copilului şi sunt datori să exercite autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi să îl asocieze pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.

În cauza de faţă, instanţa constată că părţile, în prezent ca şi înainte de desfacerea căsătoriei, sunt în raporturi conflictuale, tensionate, neavând capacitatea de a concilia diferenţele de opinie şi de a asigura în comun protejarea optimă a interesului superior al minorului. Reclamantul are o atitudine de adversitate faţă de pârâtă, atitudine pe care o transmite într-o anumită măsură şi minorului iar ambii părinţi ai minorului sunt încă marcaţi de distrugerea raporturilor de căsătorie şi încă se situează pe poziţii opuse.

Coroborând aceste împrejurări cu faptul că părţile locuiesc stabil în localităţi diferite, instanţa consideră că ocrotirea interesului superior al minorului nu se poate realiza faptic prin exercitarea autorităţii părinteşti în comun, de către ambele părţi ale cauzei, urmând a fi respins primul petit al acţiunii formulate.

În temeiul art. 92 şi 400 din Noul Cod civil, având în vedere acordul părţilor şi condiţiile locative de la domiciliul pârâtei, va fi admis al doilea petit în sensul stabilirii locuinţei minorului la domiciliul pârâtei.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care a dezvoltat relaţii de ataşament, iar părinţii nu pot împiedica relaţiile personale ale minorului cu persoane alături de care acesta s-a bucurat de viaţă de familie.

Conform art. 15 din Legea nr. 272/2004, relaţiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele care are dreptul la relaţii personale cu acesta, dar şi prin găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele la care acesta nu locuieşte în mod obişnuit.

În temeiul art. 401 din Noul Cod civil, părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, în caz de neînţelegere între părinţi instanţa urmând a decide modalitatea concretă de exercitare a acestui drept.

În lumina acestor texte de lege, instanţa are în vedere vârsta minorului, ataşamentul puternic al acestuia faţă de reclamant, disponibilitatea şi capacitatea efectivă manifestate de reclamant în a găsi modalităţi pentru a aduce minorul de la domiciliul pârâtei şi de a aloca perioade semnificative de timp îngrijirii minorului atunci când acesta se află la reclamant, condiţiile locative de la domiciliul reclamantului şi faptul că legăturile personale ale reclamantului cu minorul urmează a se desfăşura exclusiv la domiciliul celui dintâi.

În aceste condiţii, instanţa va admite în întregime petitul reclamantului privind stabilirea unui program de legături personale cu minorul, considerând că sunt astfel respectate cerinţele de ocrotire atât a interesului superior al minorului cât şi a dreptului acestuia, ca şi al reclamantului, de a păstra legături personale.

Susţinerile pârâtei privind problemele create de consumul de alcool din partea reclamantului şi a tatălui acestuia nu au fost în totalitate dovedite. Astfel, deşi s-a probat consumul de alcool din partea reclamantului şi a tatălui acestuia, nu s-a dovedit consumul excesiv de alcool din partea reclamantului şi nici existenţa unor manifestări care să pună în pericol concret dezvoltarea fizică şi psihică a minorului. Simpla eventualitate a afectării dezvoltării minorului nu înlătură temeinicia argumentelor reţinute în sprijinul soluţiei dispuse asupra programului de legături personale. Totuşi, în măsura în care vor exista fapte care să indice că interesul superior al minorului ar fi afectat prin desfăşurarea, în concret, a legăturilor personale ale reclamantului cu minorul în modalitatea încuviinţată de instanţă, este deschisă calea unei noi acţiuni în justiţie pentru a fi stabilite măsurile legale optime.

Reţinând culpa procesuală a părţilor, soluţia ce urmează a fi pronunţată şi natura cauzei, în baza art. 274 şi art. 276 C.p.c., instanţa va dispune compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată efectuate.

Domenii speta

Spete similare