Ordonanta presedintiala

Sentinţă civilă 1393 din 25.05.2016


Prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 29.04.2016 înregistrată sub numărul de dosar ……/07/2016 reclamantul D. A. a chemat în judecată pe pârâta Z. S., solicitând instanţei suplinirea acordului pârâtei pentru ca minorul D. I., născut la 05.11.2009 să poată să  călătorească  în străinătate împreună cu reclamantul; să se suplinească acordul pârâtei în vederea emiterii  paşaportului  simplu  sau a paşaportului simplu electronic pentru minor, valabil pe o perioadă de 5 ani.

Învederează reclamantul că, din relaţia de concubinaj cu pârâta, la data de 5.11.2009 s-a născut minorul D. I..

S-a menţionat că prin sentinţa civilă nr.2157 din data de 23.05.2013 pronunţată de Judecătoria Caracal, a mai fost admisă  cererea formulată de către reclamant şi s-a emis  paşaport temporar valabil un an de zile.

Potrivit prevederilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004: deplasarea copiilor in tara si in străinătate se realizează cu înştiinţarea si acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri intre părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătoreasca, iar conform dispoziţiilor art. 30 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 248/2005 minorilor li se permite ieşirea din tara numai daca sunt insotiti de o persoana majora si, in această situaţie reclamantul îl va însoţi pe minor

Reclamantul a mai arătat că prin sentinţa civilă nr.1941 din 14.03.2013 pronunţată în dosarul nr…../207/2013 de Judecătoria Caracal, a fost stabilită locuinţa minorului, în domiciliul tatălui reclamant care lucrează în Spania.

Menţionează reclamantul că se ocupă singur de creşterea şi îngrijirea minorului.

În conformitate cu dispoziţiile art.194 Cod pr. civ., la cerere au fost anexate următoarele înscrisuri: sentinţa civilă nr.701/25.03.2015 pronunţată în dosarul nr.972/207/2015, copiile C.I. ale părţilor din proces,  sentinţa civilă nr.2157 din 23 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Caracal sub nr…../207/2013, procura de reprezentare în instanţă a reclamantului de către numita D. U. – autentificată sub nr.1403 din 4.05.2016, certificat naştere D. I.,  chitanţa  privind achitarea taxei judiciare de timbru.

Examinând actele şi lucrările dosarului,  instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Reclamantul D. A. şi pârâta Z. S. sunt părinţii minorului D. I., născut la data 05.11.2009 aspect ce reiese din certificatul de naştere depus la dosarul cauzei.

Din declaraţiile martorilor M. E. şi M. O., instanţa reţine că părţile s-au despărţit în fapt în urmă cu 5 ani, când pârâta a părăsit locuinţa reclamantului. De la data despărţirii în fapt a părţilor, minorul a rămas în creşterea şi îngrijirea reclamantului, în tot acest intereval de timp pârâta fiind dezinterasată în ceea ce priveşte creşterea şi îngrijirea minorului, neîncercând să ia legăura cu acesta.

Instanţa are în vedere că ordonanţa preşedinţială este o procedură specială prin intermediul căreia reclamantul, care afirmă o aparenţă de drept, solicită instanţei să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, pentru prevenire unei pagube iminente ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

In ceea ce priveşte condiţiile cerute de lege pentru admiterea ordonanţei preşedinţiale acestea sunt reglementate de art.996 Cod pr.civ., şi constau în urgenţă, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.

Instanţa observă că prin cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, reclamantul a solicitat suplinirea consimţământului pârâtei la eliberarea paşaportului simplu pentru minor precum şi suplinirea consimţământului pârâtei pentru deplasarea acestuia în Spania, oraşul Balazote  la reşedinţa sa.

Instanţa are în vedere că potrivit art.14 din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,  minorul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele precum şi alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament, are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului să.

Instanţa faţă de materialul probator administrat în prezenta cauză reţine că, între reclamant şi minor există o legătură profundă de ataşament aspect confirmat  prin declaraţiile martorilor audiaţi în cauză. Totodată instanţa are în vedere faptul că în prezent reclamantul locuieşte în Spania, unde are locul, de muncă iar minorul a mai locuit alături de tatăl său pe teritoriul acestei ţări.

Instanţa apreciază că se impune protejarea vieţii de familie a minorului în sensul că posibilitatea reclamantului şi a copilului de a se bucura de companie reciprocă, reprezintă un element fundamental al vieţii de familie.

Astfel în condiţiile în care mama minorului este total dezinteresată de soarta acestuia, instanţa apreciază că prezenta tatălui în viaţa acestuia reprezintă un element de stabilitate.

Instanţa are în vedere că,  potrivit prevederilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004: deplasarea copiilor în ţară şi în străinătate se realizează cu înştiinţarea şi acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătorească, iar conform dispoziţiilor art. 30 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 248/2005, minorilor li se permite ieşirea din ţară numai dacă sunt însoţiţi de o persoană majoră şi, în situaţia în care călătoreşte împreună cu unul din părinţi, numai dacă părintele însoţitor prezintă o declaraţie a celuilalt părinte din care să rezulte acordul său cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau statele de destinaţie, precum şi cu privire la perioada acesteia.

 Conform prevederilor art. 20 alin. 22 din Legea nr. 257/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia si promovarea drepturilor copilului: în situaţia în care, din orice motiv, un părinte nu-şi exprimă voinţa pentru luarea deciziilor privind copilul, acestea se iau de către părintele cu care copilul locuieşte, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Instanţa reţine că,  ordonanţa preşedinţială este o procedură specială reglementată de art. 997 Cod. pr. civ., în temeiul căreia, instanţa de judecată poate lua măsuri vremelnice, în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea recupera, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanţă preşedinţială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ cerinţele: a) aparenţei dreptului; b) caracterul provizoriu al măsurilor; c) existenţei unor cazuri grabnice şi d) neprejudecării fondului.

Aparenţa dreptului este în favoarea reclamantului, aspect ce rezultă din coroborarea elementelor de fapt, respectiv: minorele se află în grija  bunicului matern, reclamanta a făcut dovada că are reşedinţa în Spania unde lucrează, iar pârâta nu contribuie la creşterea şi educarea minorului, nepăstrând legătura cu aceasta.

Având în vedere obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, instanţa retine admisibilitatea cererii sub aspectul urgenţei, caracterului vremelnic şi neprejudecării fondului dreptului în privinţa măsurii prin care reclamantul tinde la înlăturarea unui abuz din partea pârâtei, şi anume împiedicarea acestuia de a obţine documentele necesare pentru eliberarea paşaportului minorului în vederea deplasării în Spania,  oraşul Balazote  la reşedinţa reclamantului.

Principiul interesului superior al copilului este avut în vedere în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină şi jurisprudenţă.

Instanţa are în vedere totodată faptul că dreptul la liberă circulaţie al minorului nu poate fi restricţionat printr-un refuz nejustificat al pârâtei. Faţă de considerentele mai sus-menţionate, constatând că în cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 997 C. pr. civ., instanţa va  dispune suplinirea acordului pârâtei în vederea emiterii paşaportului simplu temporar  către minorul D. I., născut la data de 5.11.2009.

În ceea ce priveşte perioada de deplasare a  minorului în străinătate, aceasta va fi cenzurată de instanţă, astfel încât se va permite deplasarea acestuia în Spania. oraşul Balazote,  pentru o perioadă de 9 luni, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Astfel instanţa a stabilit un interval de timp suficient pentru ca reclamantul să facă demersurile necesare în scopul de a-i fi stabilită locuinţa minorului la domiciliul său şi de a obţine, în măsura în care apreciază că ar fi în interesul superior al copilului, o exercitare exclusivă a autorităţii părinteşti astfel încât să nu mai fie necesar consimţământul pârâtei în ceea ce priveşte luarea măsurilor ce vizează creşterea şi educarea minorului

Având în vedere situaţia de fapt şi de drept anterior expusă instanţa va dispune suplinirea acordului pârâtei în vederea emiterii paşaportului simplu temporar către minorul D. I., născut la data de 5.11.2009 şi  pentru deplasarea acestuia în Spania, oraşul Balazote  la reşedinţa reclamantului pentru o perioadă de 9 luni, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Postat 31.05.2016