R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SECŢIA CIVILĂ
Dosar nr. 1660/119/2014
SENTINŢA CIVILĂ NR. 767
Şedinţa publică din 08 octombrie 2015
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE : …………..
GREFIER : …………..
La ordine fiind pronunţarea asupra acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul SZ. S. R. în
contradictoriu pârâtele SERVICIUL FISCAL ORĂŞENESC BARAOLT, DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV şi
ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE COVASNA, având ca obiect anularea deciziilor nr. 6251/30.07.2014 şi
2366/20.10.2014.
La apelul nominal, făcut în şedinţa publică de astăzi, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Instanţa constată că dezbaterile asupra cauzei de faţă, au avut loc în şedinţa din 24.09.2015, susţinerile şi
concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din
prezenta, când instanţa, în temeiul art. 396 alin. (1) Cod procedură civilă în vederea deliberării cât şi pentru a da
posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, 08.10.2015.
T R I B U N A L U L
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. dos. 1660/119/2014 contestatorul Sz. S. R. a solicitat
instanţei ca în contradictoriu cu intimatele Serviciul Fiscal orăşenesc Baraolt şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor
Publice să dispună:
• anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 6251 din 30.07.2014 emisă de intimată;
• anularea deciziei nr. 2366 din 20.10.2014 de soluţionarea a contestaţiei;
• acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii se arată, în esenţă, că prin decizia atacată s-a angajat răspunderea reclamantului, în solidar
cu SC ……… SRL, cu motivaţia că în perioada exercitării mandatului său de administrator cu rea-credinţă, a înstrăinat
activele societăţii, nu a achitat la scadenţă obligaţiile fiscale şi nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei
competente deschiderea procedurii insolvenţei. Pentru a putea fi angajată răspunderea reclamantului este necesar a fi
îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 alin. 2 lit. b, c şi d din O.G. nr. 92/2003. Din conţinutul deciziei nu rezultă
că pierderile înregistrate de societate au fost generate cu rea-credinţă de către reclamant, în calitate de asociat şi
administrator, în contextul crizei economice în care s-a aflat întreaga economie naţională.
În continuare se arată că în conţinutul deciziei nu sunt identificate activele înstrăinate cu rea-credinţă. Cu
prilejul audierii reclamantului acesta a aflat că este vorba despre imobilul construcţie aflat în Baraolt, …….., care a
făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 46/13.01.2012 de BNP …….. Această vânzare nu poate fi
asimilată unui act producător de prejudicii întrucât din preţul de vânzare au fost achitate o parte din obligaţiile fiscale
datorate dar şi furnizorii societăţii şi angajaţii. Vânzarea acestui activ a avut drept scop achitarea debitelor restante.
În ceea ce priveşte achitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale se arată că pe parcursul mandatului său de
administrator reclamantul a încercat să achite aceste obligaţii dar din cauza contextului economic acest lucru nu a fost cu
putinţă. În perioada 2010-2013 societatea a pierdut o serie de clienţi importanţi. şi nu s-au mai încasat în termen
creanţele societăţii.
Cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei contestatorul arată că la momentul la care a încetat calitatea sa de
administrator societatea nu se afla în insolvenţă, ea funcţiona şi efectua plăţi, inclusiv ale obligaţiilor bugetare
restante.
În ceea ce priveşte susţinerea pârâtei în sensul că nu au putut fi identificate o parte din bunurile mobile ale
societăţii reclamanta arată că autospeciala Dac Roman a fost identificată şi sechestrată de organele fiscale şi valorificată
pe calea executării silite.
În drept se invocă dispoziţiile Codului fiscal şi art. 3 pct. 1 lit. a şi b din Legea nr. 85/2006.
În apărare intimatele Serviciul Fiscal orăşenesc Baraolt şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice au depus
la dosar la data de 5.01.2015 întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arată că din documentaţia anexată precum şi din actele administrative emise rezultă că
reclamantul nu a depus diligenţă în vederea clarificării situaţiei juridice a societăţii privind creanţele datorate. Organul
fiscal a demarat o serie de proceduri de executare silită prevăzute de O.G. nr. 92/2003 constând în emiterea de somaţii,
titluri executorii respectiv procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 279605/2013. Neachitarea la
scadenţă a datoriilor se datorează exclusiv administratorului dat fiind că în ultimii trei ani societatea a desfăşurat
activitate, valoarea însumată a tuturor veniturilor era îndestulătoare pentru achitarea creanţelor fiscale. De asemenea,
reclamantul a procedat la vânzarea unui imobil aflat în proprietatea societăţii la un preţ de 170.000 lei către SC ……. SRL,
societate în care soţia reclamantului deţine calitatea de asociat unic, respectiv administrator. Din suma obţinută
reclamantul a efectuat plăţi către un furnizor, nefiind interesat de achitarea datoriilor restante bugetare. Ulterior
administratorul societăţii a cesionat o parte din părţile sociale la data de 18.11.2013 iar la data de 3.12.2013 a renunţat
inclusiv la calitatea lui de administrator. Având în vedere că reclamantul a dat dovadă de pasivitate şi dezinteres în
gestionarea patrimoniului societăţii, se impune respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.
În drept se invocă dispoziţiile art. 223 Cod procedură civilă.
În vederea justei soluţionări a cauzei instanţa a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri şi a dispus din
oficiu efectuarea unei expertize contabile, sens în care au fost depuse la dosar înscrisuri (fila 9-76) şi a fost depus
raportul de expertiză contabilă întocmit de expert D. L. ( fila 23 vol. II).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În fapt, la data de 16.05.2014, organele fiscale din cadrul Serviciului Fiscal Orăşenesc Baraolt au întocmit procesul
verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 12 ( fila 120 vol. I) a debitoarei SC ……….. SRL, motivat de faptul că
aceasta înregistrează, la data de 16.05.2014, obligaţii fiscale restante în sumă totală de 209.290 lei precum şi de faptul
că are venituri şi bunuri urmăribile, fără a fi menţionată valoarea însumată estimată. Bunurile societăţii sunt ulterior
enumerate, respectiv stocuri marfă, conturi în bănci, construcţii, instalaţii tehnice şi maşini. În actul respectiv sunt
menţionate măsurile de executare silită precum şi istoricul societăţii.
La data de 2.06.2014 a fost întocmit un Referat privind oportunitatea angajării răspunderii solidare a
administratorului societăţii, respectiv contestatorul Sz. S. R. (fila 113), iar ulterior a fost emisă Decizia de angajare a
răspunderii solidare nr. 6251 din 30.07.2014 a acestuia. Motivele de fapt menţionate sunt următoarele: obligaţii fiscale
restante ale SC ………… SRL în sumă totală de 209.290 lei (TVA, impozit pe salarii, contribuţii de asigurări sociale etc..), ce
nu au putut fi recuperate pe calea executării silite, faptul că în perioada exercitării mandatului său de administrator cu
rea-credinţă a înstrăinat activele societăţii, nu a achitat la scadenţă obligaţiile fiscale şi nu şi-a îndeplinit obligaţia
legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei. În drept au fost invocate prevederile art. 20
alin. 1, art. 22, art. 27 alin. 2 lit. b, c şi d din O.G. nr. 92/2003. Se menţionează, de asemenea, că Sz. S. R. a deţinut
calitatea de administrator până la data de 3.12. 2013.
Împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare contestatorul a formulat în termenul legal contestaţie (f.9),
această cale administrativă de atac fiind respinsă prin decizia nr. 2366/20.102.014 (f. 36), sens în care contestatorul a
promovat prezenta acţiune în conformitate cu art. 218 alin.2 din OG. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
În soluţionarea acţiunii tribunalul va avea în vedere prevederile art. 27 alin. 2 lit. b, c şi d din OG nr. 92/2003
care stipulează că „Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod,
răspund solidar cu acesta următoarele persoane: b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au
provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a
activelor debitorului; c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit
obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente
perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate; d) administratorii sau orice alte
persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale”.
Se poate observa că fiecare literă din cuprinsul articolului sus-menţionat prevede o altă ipoteză, punctul comun
fiind reaua-credinţă a administratorului sau asociatului, condiţie esenţială pentru angajarea răspunderii.
În ceea ce priveşte prima ipoteză, respectiv aceea a înstrăinării cu rea-credinţă a activelor debitoarei, instanţa
reţine că imobilul construcţie aflat în Baraolt, ………., a fost înstrăinat de către SC …….. SRL, prin administratorul său de
la acel moment Sz. S. R., către SC …….. SRL, societate având drept unic asociat şi administrator pe soţia contestatorului
numita Sz.G. , prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 46/13.01.2012 de BNP …….. (fila 90 vol. II). Preţul
imobilului a fost de 170.000 lei fără TVA din care suma de 17.000 lei s-a achitat anterior semnării contractului, conform
facturii fiscale nr. 10356/12.01.2012 ( fila 89-vol. II) restul de preţ urmând a fi achitat în rate până la 31.06.2013.
Conform Raportului de expertiză întocmit în cauză de expert D. L. (fila 35) datoriile fiscale ale societăţii în sumă
de 209.290 lei au început a fi acumulate începând cu luna noiembrie 2011, iar din aceste datorii societatea a achitat doar
suma de 6.010 lei. Conform susţinerilor intimatei (fila 51 vol. I), susţineri ce nu a fost combătute de către contestator,
aceste plăţi au fost făcute în urma sesizării organelor de cercetare penală prin adresa nr. 528/21.01.2013.
Prin urmare, instanţa reţine că, în ciuda faptului că imobilul a fost înstrăinat de către contestator şi a încasat
suma de 17.000 lei, iar ulterior suma de 153.000 lei, acesta nu a înţeles să achite nici măcar o parte din datoriile
societăţii, cu toate că ar fi fost în măsură să o facă, întrucât datoriile societăţii la data de 31.12.2011 (adică cu 12
zile înainte de încasarea sumei de 17.000 lei şi de semnarea contractului) erau de 17.950 lei ( fila 26-vol I). Dacă ar fi
achitat aceste datorii societatea nu ar mai fi înregistrat sume importante de plată cu titlu de penalităţi.
Contestatorul a susţinut că a preferat să plătească cu suma încasată furnizorii societăţii, susţinere pe care nu a
dovedit-o în vreun fel, astfel că aceasta nu poate fi reţinută de către instanţă. Presupunând că ar fi adevărată, oricum
contestatorul a mai încasat cu titlu de rate din preţul imobilului suma de 34.000 lei în anul 2012 (sau cel puţin aşa ar fi
trebuit conform contractului) , sumă din care nu a înţeles să achite vreo datorie.
Faptul că contestatorul a avut calitatea de administrator al societăţii declarată insolvabilă, în această perioadă
înstrăinându-se imobilul ce aparţinea SC ……… SRL, fără a se face dovada ca sumele obţinute din această operaţiune au fost
folosite pentru stingerea obligaţiilor fiscale sau în interesul societăţii, conduce la concluzia că în mod corect s-a
statuat de organele fiscale ca acesta se încadrează în ipoteza prevăzută de dispoziţiile legale anterior menţionate.
În concluzie, în mod corect s-a angajat răspunderea solidară a contestatorului, reaua credinţă putând fi analizată în
acest caz sub două aspecte: în primul rând înstrăinarea unui imobil al societăţii, subevaluat în ceea ce priveşte valoarea
lui, către o societate comercială deţinută de către soţia sa, iar în al doilea rând, faptul că la dosar nu există nicio
dovadă din care să rezulte că, aşa subevaluat, preţul a fost achitat. Cu alte cuvinte, din probatoriul administrat rezultă
că imobilul a fost înstrăinat pentru preţul de 17.000 lei, aspect de natură a înlătura prezumţia bunei-credinţe în privinţa
contestatorului.
Referitor la obligaţia de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, expertul numit în cauză a
precizat că la data de 31.03.2014 societatea avea creanţe de încasat de la clienţi în sumă de 232.642 lei, alte sume de
încasat de la terţi de 21.369 lei şi creanţe fiscale în sumă de 5.512 lei, bunuri în sumă de 126.626 lei precum şi
disponibilităţi băneşti în sumă de 2.727 lei. Concluzia expertului este aceea că valoarea cumulată a acestora de 386.149 lei
era mai mare decât valoarea obligaţiilor fiscale restante, astfel că nu se impunea declararea stării de insolvabilitate. De
asemenea, expertul a arătat că la data de 31.12.2013 creanţele de încasat erau de 378.988 lei, iar la data de 31.12.2012
valoarea creanţelor de încasat era de 354.292 lei.
Contrar concluziilor expertului, instanţa reţine că nu există nicio dovadă la dosar că aceste creanţe erau certe,
lichide şi exigibile. Mai mult, aşa cum a susţinut şi pârâta prin obiecţiunile formulate la Raportul de expertiză (fila
63-vol. II) organele fiscale au emis mai multe adrese de înfiinţare a popririi pentru creanţele pe care societatea le avea
de încasat de la terţi, unele societăţi răspunzând în sensul că nu au datorii faţă de SC …….. SRL, nicio sumă nefiind virată
în urma acestor popriri. Contestatorul nu a combătut aceste susţineri şi nici nu a făcut dovada că a iniţiat vreun demers
pentru recuperarea acestor creanţe, în condiţiile în care valoarea acestora a nu a scăzut ci, dimpotrivă, a crescut din 2012
până în 2013.
Or, în condiţiile în care sunt dubii serioase cu privire la creanţele pe care societatea le avea de încasat, iar
valoarea bunurilor şi a disponibilităţilor băneşti era în cuantum de 129.353 lei, nu se poate susţine că nu se impunea
declararea societăţii drept insolvabilă.
În concluzie, în mod corect s-a angajat răspunderea solidară a contestatorului prin dispoziţia contestată, acestuia
putându-i fi antrenată răspunderea solidară doar pentru perioada cât a avut calitatea de administrator al societăţii
debitoare
Conform art. 19 din O.U.G. 51/2008 ,,(1) Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenţii,
cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia”.
Reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar în temeiul art. 8 din O.U.G. 51/2008 sub forma scutirii de la
plata (f. 96 - Vol. II).
Ca urmare, instanţa va dispune ca suma de 1960 lei să rămână în sarcina statului, potrivit dispozitivului de mai
jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:
Respinge acţiunea formulată de contestatorul Sz. S. R. , CNP ……., cu domiciliul în Baraolt, ………., judeţul Covasna şi
cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat ……… în municipiul Braşov, …………, judeţul Braşov, în
contradictoriu cu intimatele Serviciul Fiscal Orăşenesc Baraolt, cu sediul în Baraolt, P-ţa Libertăţii, nr. 19, judeţul
Covasna, şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, cu sediul în municipiul Braşov, B-dul Mihail
Kogălniceanu, nr. 7, judeţul Braşov.
Suma de 1960 lei reprezentând ajutor public judiciar rămâne în sarcina statului.
Cu drept de recurs ce se va depune la Tribunalul Covasna în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi - 8.10.2015.
PREŞEDINTE GREFIER
Curtea de Apel Pitești
Nerespectarea hotărârii judecătoreşti. Întrunirea elementelor constitutive.
Judecătoria Târgu Mureș
Civil - anulare act - constatare nulit. abs. a titlului de propriet. ş.a.
Curtea de Apel București
Anulare act.
Judecătoria Târgu Mureș
Civil - anulare act - DECLINARE
Tribunalul București
Litigiu privind achiziţiile publice