Uzucapiune

Prin sentinţa civilă nr.1003/13.02.2014 a Judecătoriei Bacău a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantele I.V. şi A.M. , ambele având domiciliul ales la Cabinet de Avocat L.F. din Bacău, în contradictoriu cu pârâţii J.V. domiciliat în Bacău, şi D.E.  domiciliată în comuna L.V. ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3148/2006 a Judecătoriei Bacău în dosarul 6358/2004, s-a atribuit reclamantei I.V. suprafaţa de 2500 mp teren arabil situat pe raza comunei L.V., la punctul numit „ P.” în T 71 P 1062/45. Prin aceeaşi sentinţă civilă s-a atribuit reclamantei A.M. suprafaţa de 2500 mp teren arabil situat în com L.V., în punctul numit „ P.” T 71 P 1062/45. Aceste suprafeţe de teren au fost identificate de expert topocadastru pe aliniamentul 3-5-8-4 pe schiţa anexă A1 a raportului de expertiză, acesta menţionând că reclamanta are întocmită şi nr Cadstral 3604, respectiv pe aliniamentul 1-2-3-4 pe aceeaşi schiţă anexă a raportului de expertiză, expertul menţionând că terenul are nr cadastral 3601. Suprafaţa de teren asupra căruia reclamantele solicită constatarea unui drept de proprietate prin uzucapiune a fost identificat de expert în suprafaţă de 1540,15 mp, teren identificat pe schiţa anexă A1 ( haşurat) pe aliniamentul 5-6-7-8  cu vecinătăţi: N-I.V.., E-drum sătesc, S-J.V., D.E., V-drum exploatare fost CCN 1060. Aşa cum rezultă din cele constate de expert topocadastru, această suprafaţă de teren este ocupată în prezent de reclamanta I.V..

Conform art 82 din Legea nr 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr 287/2009 privind Codul civil, dispoziţiile art. 930 - 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. În cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărţi funciare, rămân aplicabile dispoziţiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.

 Instanţa a reţinut că prescripţia achizitivă este întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art.1847 Cod civil. Conform acestui text de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

 Instanţa a constatat că reclamantele şi-au întemeiat cererea invocând uzucapiunea de 10 ani. 

Potrivit art 1895 C civ, „Cel ce câştigă cu bună-credinţă şi printr-o justă cauză un nemişcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, dacă adevăratul proprietar locuieşte în circumscripţia tribunalului judeţean unde se află nemişcătorul, şi prin douăzeci de ani dacă locuieşte afară din acea circumscripţie.”

În consecinţă, pentru a beneficia de dispoziţiile textului de lege anterior menţionat, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii: posesia să se întemeieze pe un just titlu, în exprimarea textului de lege pe o „ justă cauză”, şi posesia să fie de bună credinţă.

Articolul 1897 C civ defineşte justul titlu ca fiind orice act translativ de proprietate ( precum vânzarea, schimbul, etc,), care emană de la o altă persoană decât adevăratul proprietar, şi care este lovit de nulitate relativă.

În consecinţă, hotărârea judecătorească de partaj judiciar (sentinţa civilă nr 3148/2006 dată de Judecătoria Bacău în dosarul 6358/2004) ,invocată în cauză nu poate servi ca just titlu. Nici Titlul de proprietate nr. 35044/19.08.1994 emis pe numele autorului Ş.T. nu constituie just titlu în înţelesul legii, acesta fiind un act administrativ recognitiv al dreptului de proprietate al autorului reclamantelor şi nu este un act translativ de proprietate.

În consecinţă, instanţa a respins cererea fără să mai analizeze celelalte aspecte invocate de reclamante având în vedere că acestea nu făcut dovada existenţei unui just titlu în cauză.

Împotriva acestei hotărâri,în termen legal, au declarat recurs reclamantele.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond s-a subordonat strict textului de lege invocat şi nu a analizat situaţia de fapt, stabilind doar că nu este îndeplinită condiţia justului titlu, pentru uzucapiunea de 10 ani, or dobândirea dreptului de proprietate se poate realiza şi prin posesia de 30 ani pentru care nu este necesar justul titlu şi ar fi trebuit, constatând că nu sunt întrunite condiţiile uzucapiunii scurte, să verifice dacă nu sunt întrunite cele ale uzucapiunii de 30 ani.

În cuprinsul cererii de recurs reclamantele au mai arătat că sunt întrunite condiţiile uzucapiunii de 30 ani, prin joncţiunea posesiilor, ajungându-se la împlinirea termenului de 30 ani, că din probele administrate în cauză a rezultat că reclamantele stăpânesc terenul, iar prin emiterea T.P. nr.3504/19.08.1994 a fost reconfirmat faptul posesiunii şi că pârâţii  nu au fost răsturnat prezumţia de bună credinţă a reclamanţilor în ceea ce priveşte posesia exercitată.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare, în apărare.

În recurs, la solicitarea recurentelor a fost administrată proba cu înscrisuri.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la motivele de recurs invocate, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost învestită prin cererea reclamantelor cu acţiunea în constatarea dreptului de proprietate, pentru suprafaţa de 1.540,15 m.p., în temeiul uzucapiunii scurte, motivarea în fapt a cererii vizând îndeplinirea termenului de 10 ani al posesiei exercitate de reclamanţi şi existenţa justului titlu, care constă în sentinţa civilă nr.3148/15.05.2006 a Judecătoriei Bacău.

Potrivit art. 84 C.pr.civ., cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută, chiar dacă poartă o denumire greşită.

Această dispoziţie legală stabileşte aşadar obligaţia instanţei de a da calificarea corectă cererii, indiferent de denumirea pe care a dat-o partea, dar nu există nicio dispoziţie legală care să permită judecătorului să schimbe obiectul cererii sau cauza pretenţiei deduse judecăţii, respectiv a împrejurărilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia dedusă judecăţii.

În prezenta cauză, instanţa de fond nu a fost în situaţia de a pune în discuţie calificarea acţiunii, întrucât reclamantele, prin acţiune, au dat calificarea juridică corectă a acţiunii, însuşită de instanţa de fond, ca fiind aceea în constatarea dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii de 10 ani, raportat la motivarea în fapt, care a vizat strict condiţiile de existenţă ale acestui mod de dobândire a proprietăţii.

Adoptarea opinia recurentelor, în sensul  că, în situaţia în care, instanţa de fond ar fi constatat că nu există just titlu, ar fi trebuit să analizeze dacă sunt întrunite elementele uzucapiunii de 30 ani, ar conduce la încălcarea principiului disponibilităţii, prin schimbarea de către judecător,din oficiu, a cauzei cererii de chemare în judecată, modificare care este doar la latitudinea reclamantului, în condiţiile art. 132 alin.1 C.pr.civ.

Faţă de aceste aspecte constatând că în mod judicios instanţa de fond a respectat limitele cu care a fost  învestită prin cererea de chemare în judecată, a analizat doar pretenţia dedusă judecăţii de către reclamanţi, hotărârea nefiind criticată, în raport de soluţia adoptată.

Cât priveşte susţinerile pe care recurenţii le fac prin cererea de recurs şi care vizează îndeplinirea condiţiilor uzucapiunii de 30 ani, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, având în vedere argumentele expuse mai sus şi  faptul că s-a schimbat cauza acţiunii, în recurs, tribunalul nu le va analiza, faţă de dispoziţiile art.294 alin.1 şi art.316 C.pr.civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare