Circulaţia autoturismelor pe drumurile publice cu depăşirea limitei legale de viteză

CIRCULAŢIA AUTOTURISMELOR PE DRUMURILE PUBLICE CU DEPĂŞIREA LIMITEI LEGALE DE VITEZĂ

Asemenea unei infracţiuni, contravenţia este fapta tipică şi antijuridică, comisă cu vinovăţie şi care este prevăzută de lege. De asemenea, contravenţia are ca obiect juridic, un obiect material, un subiect activ, un subiect pasiv, o latură obiectivă şi o latură subiectivă.

În ceea ce priveşte latura obiectivă, aceasta constă în acţiunea sau inacţiunea descrisă în norma de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, în urmarea pe care comportamentul ilicit îl produce şi în raportul  de cauzalitate care trebuie să existe între cele două elemente. Textul legal desemnează exact fapta care constituie contravenţie. În speţă, analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată că situaţia de fapt reţinută în sarcina contestatorului prin procesul-verbal de contravenţie corespunde realităţii.

Având în vedere aceste aspecte mai sus menţionate, rezultă că fapta de săvârşirea căreia se face vinovat petentul a fost corect reţinută de către agentul constatator, fiind îndeplinită condiţia tipicităţii, care reprezintă corespondenţa ce trebuie să existe între fapta concret comisă de către contravenient si modul abstract descris prin norma de incriminare a contravenţiei.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 4242/2015, pronunţată în dosarul nr. 11004/190/2014

Prin plângerea contravenţională înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, petentul  S.B a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie seria CP, nr. 7878809 încheiat la data de 26.10.2014 de intimatul  IPJ B-N ca fiind nelegal şi netemeinic, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment; fără cheltuieli de judecată.

În motivare arată că, la data de 26 octombrie 2014, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare X a fost oprit în trafic de un agent rutier al IPJ Bistriţa Năsăud care i-a adus la cunoştinţă faptul că ar fi condus cu viteza de 93 km/h pe o secţiune de drum unde limita de viteză era 50 km/h. Urmare a acestui fapt i s-a aplicat sancţiunea amenzii în cuantum de 810 lei şi 6 puncte de penalizare.

Petentul susţine că procesul verbal este nelegal şi netemeinic întrucât nu se arată cu exactitate locaţia săvârşirii faptei prin indicarea numărului de km+m; în cuprinsul procesului verbal apare consemnat faptul că viteza ar fi fost încălcată în localitatea Y, pe DN 17.

Astfel cum rezultă din art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, procesul verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu „data şi locul unde este încheiat”, „descrierea faptei contravenţionale cu indicarea locului săvârşirii contravenţiei s-a realizat generic, respectiv „DN 17  Y”, cu atât mat mult cu cât drumul indicat străbate comuna pe o distanţă de aprox. 3 km. Atâta timp cât nu se indică locaţia exactă a săvârşirii faptei prin indicarea nr. de km+m, consideră că nu se poate verifica limita de viteză încălcată. Apreciază că această omisiune este de natură să atragă anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

Petentul arată că nu s-a luat în considerare eroarea maximă tolerată la măsurarea vitezei cu aparatul radar.

Potrivit art. 3.1.1 lit. c) din Norma de metrologie legală NML 021 - 05, „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)”, pentru măsurarea vitezei, în condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele care funcţionează atât în regim staţionar cât şi în regim de deplasare, eroarea tolerată este de +/-3 km/h pentru viteze până la 100 km/h.

Pe baza unui calcul matematic elementar, se poate deduce că viteza minimă posibilă a autoturismului era de 90 km/h.

Conform Metodologiei privind modul de folosire şi exploatare a echipamentului video de supraveghere a traficului rutier şi măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, elaborată de Inspectoratul Generai al Poliţiei Române, „la stabilirea vitezei ce constituie contravenţie, care va cuprinde şi toleranţa de 10km/h, se va avea în vedere viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv şi categoriile din care face parte autovehiculul condus. De exemplu, în localităţi, unde viteza maximă admisă pentru autoturisme este de 50 km/h, măsura sancţionării se va de dispune de la 61 km/h, sancţionarea celor care depăşesc viteza cu mai mult de 30 km/h, de la 91 km/h, iar a conducătorilor auto care circulă cu mai mult de 50 km/h, de la 111 km/h”.

Rezultă din cele indicate anterior că pentru a se încadra la art. 108 alin. 1 lit. d) pct. 3 din OUG 195/2002 viteza înregistrată ar fi trebuit să fie de cel puţin 101 km/h pentru a fi siguri că şi în situaţia în care eroarea aparatului ar fi fost cea maximă tolerată, viteza s-ar fi încadrat în aceeaşi clasă de sancţiuni pe care a avut-o în vedere de agentul constatator la aplicarea amenzii.

Având în vedere că în urma calculelor efectuate viteza minimă posibilă a petentului ar fi fost de 90 km/h iar conform metodologiei privind modul de folosire şi exploatare a echipamentului video sancţionarea pentru viteze care depăşesc cu mai mult de 30 km/h viteza legală ar fi trebuit să se realizeze de la viteze mai mari sau egale cu 91 km/h, fapta este sancţionată de art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 2, sancţiunea fiind una mai redusă decât cea aplicată.

De asemenea, arată că nu se indică seria şi numărul cinemometrului utilizat la înregistrarea vitezei; nemenţionarea seriei şi numărului cinemometrului utilizat la înregistrarea vitezei îl pune pe aşa-zisul contravenient în imposibilitatea luării la cunoştinţă şi verificării îndeplinirii tuturor condiţiilor de bună funcţionare a aparatului la momentul înregistrării faptei.

Această omisiune este de natură a provoca un prejudiciu evident petentului, întrucât în lipsa posibilităţii efectuării verificărilor nu se poate stabili dacă aparatul radar care a înregistrat viteza era verificat sau nu metrologic şi dacă îndeplinea sau nu condiţiile de funcţionare încadrându-se în limitele erorii maxime tolerate de lege. Prin urmare, sancţiunea care va interveni este nulitatea procesului-verbal.

Pentru motivele arătate, solicită anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei seria CP nr. 7878809 din 26.10.2014 încheiat de agentul constatator din cadrul IPJ Bistriţa Năsăud, Serviciul Rutier.

În subsidiar, solicită înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertismentul, considerând că amenda aplicată în cuantumul maxim prevăzut de lege este o sancţiune prea grea raportat la fapta săvârşită şi la starea de pericol minim creată prin încălcarea normelor privind respectarea limitei de viteză.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 16, art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ale art. 194 din Codul de procedură civilă, ale art. 3.1.1 lit. c) din Norma de metrologie legală NML 021 - 05.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-6).

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca nefondată.

În motivare arată că, prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancţionat contravenţional cu 9 puncte amendă în valoare de 810 lei (minimul special, cu posibilitatea de a achita suma de 405 lei în termen de două zile lucrătoare) şi cu 6 puncte de penalizare pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 108 alin. (1) litera d) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată, reţinându-se că în data de 26.10.2014 la ora 19:24 a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare X a condus pe DN 17, în localitatea Y, pe sector de drum cu viteza maximă admisă de 50 km/h, cu viteza de 93 km/h măsurată cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul poliţiei rutiere cu numărul de înmatriculare Z.

Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, pe care l-a semnat fără obiecţiuni, primind o copie.

În baza probelor pe care le deţine şi pe care le propune în cauza de faţă, apreciază că plângerea contravenţională este neîntemeiată.

Fapta reţinută în sarcina petentului presupune în primul rând deplasarea cu o viteză peste cea maximă admisă. Deplasarea nu se face într-un loc fix ci pe o distanţă, de aceea descrierea locului faptei prin indicarea localităţii şi sectorului de drum este corectă pentru specificul faptei. Art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001 cere menţionarea locului săvârşirii faptei, fără a impune ca acel loc să fie precizat în forma km+m. Locul săvârşirii contravenţiei este corect indicat iar realitatea menţiunii poate fi verificată atât din ambientul înregistrării video cât şi din poziţia geografică exactă dată de coordonatele (longitudine şi latitudine) în care se afla autovehiculul pe care este montat .cinemometrul. Aceste coordonate (+47 05 433 şi +24 22. 423 latitudine) au fost stabilite cu aparatura GPS din componenţa sistemului de măsurare a vitezei şi sunt înscrise în partea de jos a înregistrării video.

Fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, aşa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică anexat, iar viteza de deplasare a fost cea menţionată în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, fapt dovedit de înregistrarea video anexată.

Cu privire la pretinsa marjă de eroare a cinemometrelor radar pentru care există aprobare de model şi verificare metrologică valabilă, Biroul Român de Metrologie Legală a emis precizări prin Adresa nr. 3595/2008 - emitentul fiind cel care a elaborat norma de metrologie legală NML 021-05 aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 şi modificată prin Ordinul nr. 187/2009. Din adresa menţionată mai sus rezultă că „măsurările efectuate cu respectivul cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale şi asupra lor nu se poate interveni, nu se adaugă şi nu se scade nicio eroare, operatorul cinemometrului nu face decât să constatate valoarea măsurată de cinemometru”. Precizări similare au fost comunicate şi în alte adrese emise de Biroul Român de Metrologie Legală.

Astfel, în adresa nr. 10260/2009, emisă la solicitarea I.P.J. Constanţa, Biroul Român de Metrologie Legală a precizat că cerinţele paragrafului 3.1.1 din Norma de metrologie legală se referă doar la operaţiunile efectuate pentru evaluările în vederea acordării aprobării de model şi verificărilor metrologice. Cerinţele nu se aplică în funcţionarea propriu-zisă a cinemometrelor, în care se utilizează valoarea afişată de aparat, fără nicio ajustare - precizările fiind valabile pentru toate tipurile de cinemometre. În acelaşi sens, prin adresa nr. 9920/13.11.2013, Biroul Român de Metrologie Legală i-a comunicat că valoarea utilizată pentru constatarea vitezei de deplasare a autovehiculului este cea afişată de cinemometru, care înglobează orice posibilă eroare, fără a fi efectuate calcule ulterioare. Rezultă, aşadar, că nu se pune problema unei erori în utilizarea aparatului care să fie comunicată şi să prezinte vreo relevanţă, marjele de eroare fiind relevante doar în vederea omologării aparatelor. Aparatele omologate şi cu verificare metrologică valabilă indică valoarea corectă a vitezei măsurate.

Seria cinemometrului şi celelalte date (model, producător ş.a.m.d.) sunt consemnate în buletinul de verificare metrologică, fără însă a avea relevanţă pentru constatarea contravenţiei, relevantă fiind doar existenţa unei verificări metrologice valabile. Tot în buletinul de verificare metrologică este indicat şi numărul de înregistrare a autovehiculului pe care este montat cinemometrul, Z, menţionat şi în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Cinemometrul este montat permanent în autovehicul, nu este de tip portabil iar menţionarea numărului de înregistrare a autovehiculului în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi în buletinul de verificare metrologică permite a se stabili că este vorba de unul şi acelaşi aparat, pentru care la data constatării contravenţiei exista buletin de verificare metrologică valabil.

Sancţiunile contravenţionale au fost aplicate în limitele prevăzute de actul normativ, aşa cum dispune art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001 fiind corect individualizate prin aplicarea amenzii minime prevăzute pentru contravenţia săvârşită. Nu trebuie omis nici faptul că petentul are numeroase antecedente contravenţionale, evidenţiate în cazierul său auto, pe care îl depune în copie doar pentru a argumenta corecta individualizare a sancţiunilor. Solicitând înlocuirea amenzii cu avertisment petentul neglijează gravitatea faptei concrete, numeroasele sale antecedente în privinţa încălcării regimului legal de viteză şi dispoziţia art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001 care prevede că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ. Avertismentul poate fi aplicat, conform art. 7 alin. (2) din OG nr. 2/2001, numai pentru faptele cu o gravitate redusă, gravitatea faptei concrete apreciindu-se prin raportare la fapta generică pentru care legiuitorul a prevăzut sancţiuni între anumite limite. Rezultă că aplicarea sancţiunilor în limitele prevăzute de actul normativ este regula iar aplicarea avertismentului este excepţia aplicabilă în situaţii deosebite, în care, datorită unor împrejurări concrete, fapta are o gravitate redusă. In cazul de faţă nu există nicio împrejurare care să califice fapta ca având un pericol social mai mic decât cel avut în vedere de legiuitor. Din contră, săvârşirea faptei în localitate, în condiţii de întuneric şi antecedentele contravenţionale numeroase ale petentului pot constitui circumstanţe agravante şi nu circumstanţe care să indice o gravitate redusă a faptei.

Din motivele arătate mai sus, solicită respingerea plângerii contravenţionale.

În drept, a invocat prev. art. 108 alin. (1) litera d) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată şi art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 20-28) şi un plic care conţine două suporturi optice cu înregistrarea video.

 Prin răspunsul la întâmpinare depus în data de 02.02.2015, petentul arată că susţinerile intimatului sunt nefondate.

Astfel, arată că, procesul verbal este nelegal şi netemeinic, întrucât nu se arată cu exactitate locaţia săvârşirii faptei prin indicarea numărului de km+m; în cuprinsul procesului verbal apare consemnat în mod generic faptul că viteza ar fi fost încălcată în localitatea Y, pe DN 17.

Apreciază precizarea inexactă a locaţiei săvârşirii faptei contravine dispoziţiilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001,

În mod greşit indică pârâta în întâmpinare că locaţia inexact consemnată se datorează faptului că deplasarea se realizează pe o anumită distanţă, nu într-un loc fix, deoarece încălcarea limitei de viteză legală se referă la un moment fix surprins de aparatul radar, moment în care maşina se afla într-un punct specific, care nu poate fi identificat decât prin indicarea numărului de km+m, Pentru aceste motive, apreciază că procesul-verbal a fost încheiat fără respectarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

De asemenea, arată că nu se indică seria şi numărul cinemometrului utilizat la înregistrarea vitezei.

Seria cinemometrului şi celelalte date (model, producător ş.a.m.d.) sunt consemnate în buletinul de verificare metrologică, însă ele trebuie consemnate şi în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenţiei.

În caz contrar, nu se poate stabili dacă la momentul constatării faptei aparatul era verificat metrologic şi dacă îndeplinea toate condiţiile de bună funcţionare, şi, mai ales, dacă respectivul aparat a fost într-adevăr utilizat la săvârşirea faptei şi nu altul.

Practic, neidentificarea aparatului radar utilizat la constatare atrage imposibilitatea probării veridicităţii celor constatate.

Lipsa acestor menţiuni este de natura să producă un prejudiciu evident petentului întrucât îl pune în imposibilitatea practică de a contesta probe a căror provenienţă nu este una certă, sancţiunea aferentă fiind anularea procesului verbal ca netemeinic.

În subsidiar, în contradictoriu cu susţinerile intimatului conform cărora prin solicitarea de a înlocui amenda cu avertismentul petentul neglijează gravitatea faptei concrete, arată că, prin împrejurările concrete de săvârşire a faptei nu a periclitat siguranţa traficului rutier şi în acelaşi timp a realizat starea de pericol prin depăşirea limitelor de viteză, încetinind autovehiculul în momentul în care a realizat că se află într-o localitate.

Apreciază că din actele depuse de pârâtă nu rezultă că petentul ar avea un istoric contravenţional care să nu permită aplicarea sancţiunii avertismentului. Sancţiunile contravenţionale indicate în înscrisurile depuse se întind pe o perioadă de 4 ani şi majoritatea sunt pentru depăşirea limitei legale de viteză cu maximum 30 Km/h. Pentru aceste motive, petentul apreciază că instanţa poate dispune faţă de petent măsura avertismentului.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 16, art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ale art. 201 alin. 2 din Codul de procedură civilă, ale art. 3.1.1 lit. c) din Norma de metrologie legală NML 021 - 05.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele :

Prin procesul verbal de contravenţie seria CP nr. 7878809 / 226.10.2014 petentul a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute şi pedepsite de art. 108 alin. 1 lit. d, pct. 3 din OUG 195/2002 fiindu-i aplicată o amenda contravenţională în cuantum de 810 lei şi sancţiunea complementară a 6 puncte penalizare.

S-a reţinut că în data de 26.10. 2014 petentul a condus autobuzul marca BMW, cu număr de înmatriculare X, pe raza  localităţii Şieu Măgheruş cu viteza de 93  km/h.

Făcând aplicarea dispoziţiilor legale în materie, art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa constată că plângerea contravenţională formulată de către petent a fost depusă în termenul prevăzut de lege, respectiv în termen de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

Analizând conform dispoziţiilor art. 34,  alin 1 din OG  nr. 2/2001 , legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie, instanţa constată că acesta este temeinic şi legal, fiind încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 17, a căror nerespectare este sancţionată de legiuitor cu nulitatea absolută.

Legislaţia aplicabilă regimului juridic al contravenţiilor nu conţine dispoziţii  exprese cu privire la forţa probantă a procesului verbal de contravenţie , însă, fiind vorba despre un act administrativ se aplică principiile  generale din dreptul administrativ privind prezumţia de legalitate.

Astfel, din această perspectivă îi revine petentului obligaţia de a administra probe  care să dovedească contrariul celor reţinute în procesul-verbal de contravenţie,  fapt care nu s-a întâmplat  în speţa de faţă. Petentul deşi a fost citat de către instanţă  pentru a-şi exprima poziţia şi pentru a proba cele afirmate,  acesta nu s-a prezentat la nici un termen de judecată nefăcând nici o dovadă a celor afirmate.

Afirmaţiile petentului cu privire la situaţia de fapt din procesul verbal de contravenţie care este neconformă adevărului instanţa nu o poate reţine, considerând-o lipsită de relevanţă în condiţiile în care acesta nu a făcut dovada contrară şi, mai mult decât atât a semnat procesul-verbal de contravenţie.

Analizând din punct de vedere formal conţinutul procesului-verbal de contravenţie, instanţa a reţinut ca acesta cuprinde toate menţiunile obligatorii, fiind întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. l7 din OG 2/200l, neexistând motive de nulitate absoluta a acestuia si nici de anulabilitate, fiind corect întocmit.

Instanţa apreciază faptul că, în mod corect, a fost reţinută în sarcina petentului săvârşirea acestei contravenţii, mai ales că petentul nu a dovedit existenţa unei alte stări de fapt decât cea menţionată în cuprinsul procesului-verbal.

Asemenea unei infracţiuni, contravenţia este fapta tipică şi antijuridică, comisă cu vinovăţie şi care este prevăzută de lege.

De asemenea, contravenţia are ca obiect juridic, un obiect material, un subiect activ, un subiect pasiv, o latură obiectivă şi o latură subiectivă. În ceea ce priveşte latura obiectivă, aceasta constă în acţiunea sau inacţiunea descrisă în norma de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, în urmarea pe care comportamentul ilicit îl produce şi în raportul  de cauzalitate care trebuie să existe între cele două elemente. Textul legal desemnează exact fapta care constituie contravenţie.

În speţă, analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată că situaţia de fapt reţinută în sarcina contestatorului prin procesul-verbal de contravenţie corespunde realităţii.

Având în vedere aceste aspecte mai sus menţionate, rezultă că fapta de săvârşirea căreia se face vinovat petentul a fost corect reţinută de către agentul constatator, fiind îndeplinită condiţia tipicităţii, care reprezintă corespondenţa ce trebuie să existe între fapta concret comisă de către contravenient si modul abstract descris prin norma de incriminare a contravenţiei.

În plus, sancţiunea este corect individualizată, având în vedere situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de constatare contravenţiei, respectiv faptul ca petentul a încălcat dispoziţiile art. 108 alin. 1 lit.  d, pct.  3 din OUG 195/2002.

Din înregistrarea video depusă la fila 29  aflate la fila 25 din  dosar, rezulta ca petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare X cu 95  km/h , viteza măsurată  cu aparatul radar amplasat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare Z.

Din buletinul aflat la fila 33 din  dosar, rezultă că aparatul radar era verificat metrologic la data comiterii contravenţiei.

În acest sens, sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 810 lei şi sancţiunea complementară a 6 puncte penalizare a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ şi este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. La stabilirea cuantumului amenzii contravenţionale, s-au respectat dispoziţiile legale de individualizare ale acesteia. La stabilirea cuantumului amenzii contravenţionale s-au respectat dispoziţiile legale.

La soluţionarea prezentei cauze instanţa va avea în vedere şi faptul că petentul nu este la prima abatere, fapt care rezultă din fişa de cazier contravenţional a acestuia aflată la fila 21-22  din dosar.

Faţă de considerentele expuse în temeiul art.34 din O.G.nr.2/2001 plângerea a fost respinsă  nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelantul S.B., solicitând admiterea apelului, schimbarea  în  totalitate  a  sentinţei  în sensul admiterii plângerii contravenţionale, astfel cum a fost formulată şi anularea procesului-verbal de contravenţie atacat; în subsidiar s-a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului.

Tribunalul examinând, conform dispoziţiilor art. 476 - 478 Cod procedură civilă, hotărârea atacată, constată că aceasta este temeinică şi legală, instanţa de fond făcând o corectă interpretare a probelor administrate şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale în materie.

Domenii speta

Spete similare