Răspunderea civilă a executorului judecătoresc

RĂSPUNDEREA CIVILĂ A EXECUTORULUI JUDECĂTORESC

Potrivit art. 45 alin. 1 din Legea 188/2000, „răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale”. Prin urmare, văzând raportul obligaţional dedus judecăţii şi temeiul de drept invocat – art.45 din legea nr. 188/2000 rap. la art.1349 şi 1357 din NCPC, art.516 CPC,  instanţa constată existenţa  identităţii prevăzute de art. 36 Noul Cod proc. civilă,  împrejurări faţă de care va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a executorului judecătoresc, considerând că acesta este chemat în judecată în calitate de persoană care a cauzat un prejudiciu, iar nu de instituţie juridică.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 9233/2014, pronunţată în dosarul nr. 2622/190/2014.

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul de mai sus, la data de 10.03.2014,  reclamantul M.G., împotriva pârâtei  SCPEJ M. ŞI ASOCIAŢII, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 63.067 lei, plus dobânda legală de la data de 26.11.2013 până la data plăţii efective, cu titlul de prejudiciu, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că, pârâta a instrumentat dosarele execuţionale conexate 2.. şi 8../2011, în care, la cererea creditoarei SC S.C. SRL a scos la licitaţie publică bunul debitorilor M.R si M., casă şi teren în suprafaţă de 736 mp. situat în B., str. ……, nr…, jud. BN, identificată în c.f. …. B. Reclamantul s-a interesat la sediul pârâtei cu privire la imobilul scos la licitaţie publică, ocazie cu care a consultat Raportul de evaluare a proprietăţii imobiliare, în care, la pagina a treia, se reţine că parcela de teren aferent are o deschidere de 14,2 m şi o lungime de 43,27 m. Conform raportului de evaluare, defalcat pe construcţie şi teren aferent, din totalul de 81.126 Euro, preţul terenului a fost stabilit la 70.141 Euro, adică 86,46 % din preţul întregului imobil. Reclamantul a participat la licitaţia publică din data de 30.10.2013, ocazie cu care a adjudecat imobilul la preţul de X lei. Întrucât a plătit la data de 26.11.2013 diferenţa de preţ, pârâta a întocmit Actul de adjudecare din 13.12.2013, ce constituie titlu de proprietate pentru imobilul casă şi teren în suprafaţă de 736 mp, situat în B….., nr. .., jud. BN, imobil din care preţul terenului constituie 86,46 % din preţul total. 

La data de 6.02.2013 a fost pus în posesia imobilului adjudecat de către SCPEJ A., în dosar nr…./2014. Cu ocazia punerii în posesie i s-a părut că suprafaţa de teren  faptică a imobilului cu care  a fost pus în posesie este mai mică decât suprafaţa scriptic adjudecată. A solicitat o măsurătoare a terenului şi astfel a aflat că suprafaţa reală a terenului este de doar 432 mp, doar 58,7% din suprafaţa adjudecată. Pârâtul a săvârşit cu vinovăţie o faptă ilicită care i-a cauzat un prejudiciu, pe care trebuie să-l repare integral, în baza disp. art. 45 din legea 188/2000. raportat la art.1349 şi 1357 NCC.

În drept s-au invocat disp. art. 45 din legea 188/2000 raportat la art. 1349 şi 1357 NCC.

În probaţiune s-au depus înscrisuri filele 4-19.

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii numitului M.G. având ca obiect plata sumei de X lei cu titlu de prejudiciu, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive: invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a executorului judecătoresc în acţiunea având ca obiect plata contravalorii lipsei unei suprafeţe de teren cuprinse într-un act de adjudecare. Executorul judecătoresc îndeplineşte un serviciu de interes public, conform art.2 din Legea nr. 188/2000, fiind un mandatar al creditorului în cadrul procedurii executării silite. în cazul de faţă, la solicitarea unui creditor s-a procedat la vânzarea silită a unui bun al debitorului către terţul adjudecatar. Bunul era înscris în cartea funciară ca fiind proprietatea debitorului, prin urmare executorul judecătoresc nu a făcut altceva decât să respecte regulile de procedură aferente executării silite, situaţie în care nu poate fi atrasă răspunderea sa civilă pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor profesionale (art.45 din Legea nr. 188/2000 invocat de reclamant). Mai mult, răspunderea pentru asemenea prejudicii este preluată de asigurătorul de răspundere civilă conform art.45 alin.2 din acelaşi act normativ.

Însă, în prezenta cauză, raportat la pretenţiile reclamantului, care invocă anumite vicii cu privire la bunul obiect al actului de adjudecare, calitatea procesuală pasivă ar putea aparţine debitorului urmărit sau eventual creditorilor urmăritori. Art.522  Cod pr.civ. (aplicabil actului de adjudecare) dispune în sensul că dacă a fost evins total sau parţial, adjudecatarul îl poate acţiona pe debitorul urmărit pentru a fi despăgubit în măsura în care nu se poate îndestula de la creditor, adjudecatarul îi poate acţiona pe creditorii care au încasat preţul de adjudecare, în limita sumei încasate de aceştia. Executorul judecătoresc nu a încasat nicio sumă de bani aferentă bunului obiect al vânzării forţate pentru a fi nevoit să restituie parte din preţ, întrucât acesta este de fapt obiectul cererii de chemare în judecată: restituirea unei părţi din preţul achitat pentru bunul achiziţionat. Cartea funciară garantează existenţa dreptului în favoarea persoanei înscrise ca proprietar, nu întinderea acestuia.

Nu este incident art.1743 NCC invocat de reclamant întrucât nu s-a efectuat o vânzare cu indicarea suprafeţei şi a preţului pe unitatea de măsură. Şi chiar dacă ar fi fost aşa, acţiunea de reducere a preţului se îndreaptă către vânzător (în speţă debitorul executat, proprietarul bunului înstrăinat) şi nicidecum către executorul judecătoresc. în plus, reclamantul a fost pus în posesie de către un alt executor judecătoresc (A.V.D.) cu suprafaţa de 736 mp teren, act ce nu a fost contestat, la fel cum nu a fost contestat nici actul de adjudecare întocmit de pârâtă. Pe de altă parte, atât în procesul verbal de licitaţie, cât şi în actul de adjudecare, obiect al executării şi înstrăinării forţate figurează explicit imobilul: în CF: casă... şi teren în suprafaţă de 736 mp, adică exact cum imobilul figurează descris în cartea funciară.

Bunul achiziţionat de reclamant a fost evaluat la suma de X lei, iar preţul plătit a fost de aproximativ jumătate din valoarea reală, respectiv Y lei. Acelaşi raport de evaluare în care se regăseşte suma de mai sus, menţionează şi suprafaţa terenului, care a fost avută în vedere de reclamant şi executor, prin raportare la suprafaţa înscrisă în cartea funciară, fiind astfel excluse acuzaţiile referitoare la săvârşirea cu vinovăţie a unei fapte ilicite sau inducerea în eroare a reclamantului. In consecinţa, constatând că executorul judecătoresc, în calitate de mandatar al creditorului, nu răspunde şi nu garantează în vreun fel terţul adjudecatar cu privire la întinderea suprafeţei imobilului ce a făcut obiectul executării silite, vă rugăm a respingere acţiunea de faţă.

În drept s-au invocat  art.205, 453 NCPC, art.522 CPC, art.2, 45 Legea nr. 188/2000.

Prin răspuns la întâmpinare, reclamantul a arătat că, solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SCPEJ M. şi Asociaţii,  înlăturarea celelalte apărări de fond.

În motivare a arătat că, executarea silită a bunului în litigiu s-a făcut în baza dispoziţiilor vechiului cod de procedură civilă. Potrivit disp. art. 496 CP, executorul judecătoresc avea obligaţia de a identifica imobilul urmărit, a se deplasa la locul unde este situat acesta şi a încheia un proces verbal de situaţie cuprinzând o descriere cât mai amănunţită a imobilului. Executorul judecătoresc are posibilitatea de a recurge şi la serviciile unui expert, ceea ce s-a şi întâmplat în cauză. Cu oricare din aceste ocazii, dacă executorul judecătoresc sau prepusul său (expertul) şi-ar fi îndeplinit complet şi corect îndatoririle, s-ar fi putut constata că suprafaţa faptică a terenului aferent construcţiei scoase la licitaţie publică nu este de 736 mp cu dimensiunile precizate în expertiza de evaluare, ci de doar 432 mp., cu dimensiunile ce vor stabili prin expertiza ce se va efectua în cauză. Tocmai pentru că executorul judecătoresc îndeplineşte un serviciu de interes public iar actele întocmite de acesta sunt acte de autoritate publică, participanţii la licitaţie au o încredere sporită în activitatea executorului judecătoresc. În acest context, potrivit disp. art. 7 lit. i din legea 188/2000, în atribuţiile executorului judecătoresc intră orice alte acte sau operaţiuni date de lege în competenţa sa. Identificarea şi descrierea cât mai detaliată a imobilului supus executorii silite este o operaţiune ce trebuie consemnată în acte, dată de codul de procedură civilă în competenţa executorului judecătoresc.

Încălcarea acestei obligaţii profesionale a avut drept efect prejudicierea subsemnatului în sensul că am plătit o sumă de bani în considerarea unei anumite suprafeţe de teren. Chiar dacă vânzarea nu s-a făcut pe unitatea de măsură a suprafeţei, este binecunoscut faptul că în materia vânzării terenurilor, suprafaţa este criteriul determinant în stabilirea preţului. Este evident pentru oricine, că pentru un teren mai mic, orice licitator, inclusiv subsemnatul, am fi plătit un preţ mai mic. De altfel, evaluarea imobilului scos la licitaţie s-a tăcut la metru pătrat. În consecinţă, sunt îndeplinite în speţă condiţiile atragerii răspunderii civile a executorului judecătoresc prev. de art. 45 din legea 188/2000, situaţie faţă de care solicită respingerea excepţiei invocate. Nu ar fi avut nimic împotrivă ca în speţă executorul să fi chemat în garanţie pe asigurătorul său de răspundere civilă sau chiar pe prepusul său, expertul care a întocmit raportul de evaluare în speţă. În speţă nu sunt aplicabile disp. art. 520 şi 522 CPC, întrucât  adjudecatarul nu a fost evins total sau parţial. Evicţiunea presupune ca subsemnatul să fi primit în proprietate şi posesie întreg bunul urmărit, aşa cum l-am adjudecat, iar ulterior, în urma acţiunii unui terţ, acesta să dobândească un drept propriu asupra unei părţi sau a întregului imobil în discuţie. în speţă, subsemnatul nu am fost evins de vreun terţ, pur şi simplu nu am primit niciodată în posesie faptică întregul imobil adjudecat, pentru că niciodată acest imobil adjudecat nu a avut suprafaţa pretinsă de executor în urma întocmirii procesului verbal de situaţie.

În consecinţă, executorul judecătoresc este singurul care răspunde pentru întocmirea, chiar cu „culpa levissima” a unor acte de executare silită care l-au determinat pe reclamant să plătească la licitaţie un preţ mai mare decât cel care l-ar fi plătit dacă executorul l-ar fi informat corect cu privire la proprietăţile imobilului urmărit. Este totuşi îmbucurător faptul că executorul nu contestă întinderea prejudiciului, poate pentru că este dificil să conteşti regula de 3 simplă din aritmetică.

În consecinţă, solicitarea reclamantului de diminuare a preţului de adjudecare proporţional cu diminuarea suprafeţei de teren efectiv adjudecate este una temeinică, motiv pentru care solicită admiterea acţiunii.

Solicită efectuarea unei adrese la pârâtă pentru ca aceasta să comunice copia certificată a celor două dosare execuţionale.

Prin concluzii scrise, pârâta, în vederea respingerii cererii numitului M.G. având ca obiect plata sumei de X lei cu titlu de prejudiciu, cu cheltuieli de judecată, a arătat că: acţiunea de faţă vizează plata de către executorul judecătoresc a unei diferenţe de preţ pentru o suprafaţă de teren pe care reclamantul, în calitate de adjudecatar, nu o mai deţine în fapt faţă de suprafaţa înscrisă în actul de adjudecare. Admiterea unei astfel de acţiuni, fără precedent în jurisprudenţa noastră, ar crea un pericol real pentru desfăşurarea activităţii de executare silită, punându-l pe executor, în calitate de mandatar al creditorului, să suporte din propria avere o eventuală evicţiune suferită de adjudecatar (în speţa de faţă constând în diminuarea suprafeţei achiziţionate). Există în acest sens similitudine cu actele de vânzare-cumpărare îndeplinite de notarul public, care, în viziunea reclamantului, ar trebui să răspundă în locul vânzătorului pentru anumite vicii ale bunului vândut. În speţă,  Noul cod de procedură civilă a introdus şi norme speciale pentru situaţii ca cea invocată de reclamant, făcând menţiunea expresă în art.857 în sensul că în cazul vânzării silite la licitaţie publică nu există garanţie contra viciilor ascunse. Această vânzare nu poate fi atacată nici pentru leziune.

Invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a executorului judecătoresc în acţiunea având ca obiect plata contravalorii lipsei unei suprafeţe de teren cuprinse într-un act de adjudecare. Executorul judecătoresc îndeplineşte un serviciu de interes public, conform art.2 din Legea nr. 188/2000, fiind un mandatar al creditorului în cadrul procedurii executării silite. în cazul de faţă, la solicitarea unui creditor s-a procedat la vânzarea silită a unui bun al debitorului către terţul adjudecatar. Bunul era înscris în cartea funciară ca fiind proprietatea debitorului în suprafaţa din actul de adjudecare, prin urmare executorul judecătoresc nu a făcut altceva decât să respecte regulile de procedură aferente executării silite, situaţie în care nu poate fi atrasă răspunderea sa civilă pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor profesionale (art.45 din Legea nr. 188/2000 invocat de reclamant). Iar procesul verbal de situaţie prevăzut la art.496 Cod pr.civ. a fost întocmit de către executorul judecătoresc conform dispoziţiilor legale. Raportat la pretenţiile reclamantului, care invocă anumite vicii cu privire la bunul obiect al actului de adjudecare, calitatea procesuală pasivă ar putea aparţine debitorului urmărit sau eventual creditorilor urmăritori. Art.522 Cod pr.civ. (aplicabil actului de adjudecare) dispune în sensul că dacă a fost evins total sau parţial, adjudecatarul îl poate acţiona pe debitorul urmărit pentru a fi despăgubit. În măsura în care nu se poate îndestula de la creditor, adjudecatarul îi poate acţiona pe creditorii care au încasat preţul de adjudecare, în limita sumei încasate de aceştia. Prin urmare, executorul judecătoresc nu a încasat nicio sumă de bani aferentă bunului obiect al vânzării forţate pentru a fi nevoit să restituie parte din preţ, întrucât acesta este de fapt obiectul cererii de chemare în judecată: restituirea unei părţi din preţul achitat pentru bunul achiziţionat. Cartea funciară garantează existenţa dreptului în favoarea persoanei înscrise ca proprietar, nu întinderea acestuia. Nu este incident art.1743 NCC invocat de reclamant întrucât nu s-a efectuat o vânzare cu indicarea suprafeţei şi a preţului pe unitatea de măsură. Şi chiar dacă ar fi fost aşa, acţiunea de reducere a preţului se îndreaptă către vânzător (în speţă debitorul executat, proprietarul bunului înstrăinat) şi nicidecum către executorul judecătoresc.

Dacă privim acţiunea pe fondul ei, aceasta este neîntemeiată. Reclamantul afirmă că nu ar fi primit întreaga suprafaţă de teren de 736 mp care face obiectul actului de adjudecare, iar în dovedirea cererii sale se foloseşte de expertiza tehnică în specialitatea topografie, care atestă faptul că la acest moment are în folosinţă doar 432 mp, însă, reclamantul a fost pus în posesie la data de 06.02.2014 de către un alt executor judecătoresc (A.V.D.) cu suprafaţa de 736 mp teren, acţiune la care a participat reclamantul, semnând procesul verbal de punere în posesie fără obiecţiuni (anexat cererii de chemare în judecată), act ce nu a fost contestat, la fel cum nu a fost contestat nici actul de adjudecare întocmit de subscrisa. Potrivit art.2 alin. l din Legea nr. 188/2000 actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competentei legale, purtând ştampila si semnătura acestuia, precum şi numărul de înregistrare şi data, este act de autoritate publică si are forţa prevăzută de lege. Reclamantul avea la dispoziţie prevederile art.399 Cod procedură civilă (păstrate si de art.711 Noul cod proc. civ.) conform cărora împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, însă nu a uzat de acestea, motiv pentru care atât actul de adjudecare, cât şi procesul verbal de punere în posesie fac dovada deplină a celor consemnate acolo, iar faptul că ulterior îndeplinirii acestor acte reclamantul nu mai deţine întreaga suprafaţă de teren achiziţionată, nu îl îndreptăţeşte să solicite diferenţa de preţ de la executorul judecătoresc, ale cărui acte de executare nu au fost anulate.

Pe de altă parte, atât în procesul verbal de licitaţie, cât şi în actul de adjudecare, obiect al executării şi înstrăinării forţate figurează explicit „imobilul: în CF: casă... şi teren în suprafaţă de 736 mp”, adică exact cum imobilul figurează descris în cartea funciară. Menţionează faptul că bunul achiziţionat de reclamant a fost evaluat la suma de X lei, iar preţul plătit a fost de aproximativ jumătate din valoarea reală, respectiv Y lei. Acelaşi raport de evaluare în care se regăseşte suma de mai sus, menţionează şi suprafaţa terenului, care a fost avută în vedere de reclamant şi executor, prin raportare la suprafaţa înscrisă în cartea funciară, fiind astfel excluse acuzaţiile referitoare la săvârşirea cu vinovăţie a unei fapte ilicite sau inducerea în eroare a reclamantului. Nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele :

Art. 248 al. 1 Cod procedură civilă instituie cu caracter imperativ în sarcina instanţei de judecată sesizată cu soluţionarea unei cereri obligaţia de a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond ori de procedură care fac inutilă cercetarea în fond a cauzei.

Aşadar, raportat la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta SCPEJ M. şi Asociaţii, instanţa reţine că aceasta presupune existenţa unei identităţi între părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii - art.36 Noul Cod proc civilă, reclamantul fiind cel care trebuie să justifice calitatea procesuală activă şi pasivă.

În speţa pendinte, reclamantul solicită obligarea pârâtei SCPEJ M. şi Asociaţii la plata sumei de X lei şi dobânda legală aferentă acesteia de la 26.11.2013 la data plăţii efective, cu titlul de prejudiciu, motivând, în esenţă, pretenţiile solicitate prin aceea că, ele reprezintă contravaloarea lipsei suprafeţei de 304 mp teren, din suprafaţa totală, înscrisă în actul de adjudecare, emis la 13.12.2013 (f 16), de către societatea pârâtă,  în dosarele execuţionale nr.2.. şi 8../2013, conexate.

Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc îndeplineşte un serviciu de interes public, fiind investit cu soluţionarea unei cereri de executare silită, de către creditor,  în cadrul procedurii executării silite, în cadrul procedurii specifice prevăzute de lege.

În speţă, la solicitarea expresă a creditoarei S.C. SRL, s-a procedat la vânzarea silită a imobilului casă,  compusă din – la subsol beci;  la parter 3 camere, bucătărie, baie, hol, anexă gospodărească şi teren în suprafaţă de 736 mp, identificată în CF nr. …. B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 1… B.), nr.top. 3…/1, 3…/1-C.. şi cad. C.., aparţinând debitorilor M.R. şi Maria către terţul adjudecatar respectiv reclamantul M.G.

Potrivit art. 45 alin. 1 din Legea 188/2000, „răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale”.

Prin urmare, văzând raportul obligaţional dedus judecăţii şi temeiul de drept invocat – art.45 din legea nr. 188/2000 rap. la art.1349 şi 1357 din NCPC, art.516 CPC,  instanţa constată existenţa  identităţii prev de art. 36 Noul Cod proc. civilă,  împrejurări faţă de care va respinge excepţia invocată.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că pretenţiile reclamantului vizează obligarea pârâtei SCPEJ M. şi Asociaţii la plata sumei de X lei, cu titlul de diferenţă preţ pentru suprafaţa de teren pe care reclamantul, în calitate de adjudecatar, nu o mai deţine în fapt,  faţă de suprafaţa înscrisă în actul de adjudecare, emis la 13.122.2013. 

Acţiunea reclamantului este motivată astfel cum s-a reţinut anterior, prin aceea că, prejudiciul menţionat în petitul acţiunii, este efectul diminuării suprafeţei achiziţionate, în procedura executării silite, fapt constatat ca urmare a demersurilor proprii,  efectuate în luna martie 2013 când a apelat la serviciile expertului P.L.D. pentru verificarea suprafeţei reale a terenului adjudecat. Cu acea ocazie  a constatat o diminuare cu 42,3% a suprafeţei cuprinse în actul de adjudecare din data de 13.12.2013 (f. 16), faţă de suprafaţa reală care este de 432 mp.

Potrivit art.1349  Cod Civil, „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”…, iar textul art. 1357 din acelaşi cod dispune că, „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşind cu vinovăţie, este obligat să îl repare”, iar „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”.

Din economia textelor legale anterior enunţate, raportat la prev. art. 45 din legea 188/2000, instanţa reţine că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, textul legal instituie  întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, dar şi în neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Prejudiciul poate fi patrimonial sau nepatrimonial, după cum acesta se răsfrânge direct asupra patrimoniului persoanei păgubite sau aduce atingere demnităţii, onoarei, cinstei, etc., susceptibil şi acesta de o reparaţie pecuniară. De asemenea prejudiciul trebuie să fie sigur, adică cert şi actual, iar dacă s-ar cere repararea unui prejudiciu viitor, trebuie să se facă dovada că în mod sigur acesta se va produce şi să se indice elemente îndestulătoare pentru a-i determina întinderea. Dacă este vorba de prejudicii eventuale, al căror cuantum nu poate fi stabilit nici pentru viitor, victima are dreptul să ceară  repararea pagubei în momentul în care aceasta poate fi determinată.

Fapta ilicită, în sensul celei ce antrenează o răspundere civilă delictuală este fapta prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane. Principiul dreptului obiectiv care este încălcat este acela că nimănui nu-i este permis să aducă prin fapta sa, vreo vătămare unei alte persoane, drepturilor subiective ale acesteia.

Trebuie precizat că reclamantului îi revine sarcina de a dovedi pretenţia sa dedusă judecăţii, respectiv de a proba  acţiunea, în conformitate cu dispoziţiile art. 249 Cod procedură civilă, potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.

În speţă, pârâta, în considerarea faptului că îndeplineşte un serviciu de interes public, în cadrul procedurii executării silite, la solicitarea expresă a creditorului  a procedat la vânzarea silită a  bunurilor debitorilor către terţul adjudecatar, respectiv reclamantul M.G., astfel cum rezultă din copia dosarelor execuţionale 2.. şi 8../2013, conexate. Bunul adjudecat  era înscris în cartea funciară ca fiind proprietatea debitorilor, cu o suprafaţă identică cu cea cuprinsă în actul de adjudecare, emis la 13.12.2013. Prin urmare executorul judecătoresc a procedat la respectarea regulilor prevăzute de Codul de proc. civilă în materie,  cu referire la acest aspect. Mai mult, procesul verbal de situaţie prevăzut la art. 496 Cod procedură civilă a fost întocmit de către executorul judecătoresc conform dispoziţiilor legale, iar suma încasată de la adjudecatar, cu titlul de preţ al bunului vândut, nu a intrat în patrimoniul pârâtei.

Teza susţinută de reclamant, relativ la împrejurarea că, nu a intrat în posesia întregii suprafeţe de teren de 736 mp, înscrisă în titlu, respectiv în actul de adjudecare emis la data de 13.12.2013, (f 16), teză în susţinerea căreia, reclamantul uzează de concluziile expertizei tehnice topografice ordonate în cauză, nu este primită de instanţă, întrucât reclamantul a fost pus în posesie la data de 06.02.2014 de către executorul judecătoresc A.V.D. cu suprafaţa de 736 mp,  iar procesul verbal dresat cu acea ocazie, a fost  semnat de reclamant fără obiecţiuni, împrejurări necontestate în cauză.

În aceeaşi ordine de idei este de observat că, nu s-a contestat de către adjudecatar nici titlul emis respectiv actul de adjudecare şi nici actele sau formele de executare emise în dosarele execuţionale conexate 2… şi 8../2013 ale pârâtei SCPEJ M. şi Asociaţii.

Reclamantul avea la dispoziţie prevederile art. 399 Cod procedură civilă conform cărora împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, însă nu a uzat de acestea, împrejurări faţă de care atât actul de adjudecare, cât şi procesul verbal de punere în posesie, fac dovada deplină a menţiunilor din cuprinsul său.

În acest sens, este de observat că, potrivit art. 2 alin. l din Legea nr. 188/2000, actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competenţei legale, purtând ştampila şi semnătura acestuia, precum şi numărul de înregistrare şi data, este act de autoritate publică şi are forţa prevăzută de lege.

Pe de altă parte, atât în procesul verbal de licitaţie, cât şi în actul de adjudecare, obiect al executării şi înstrăinării forţate, figurează explicit „imobilul: în CF: casă... şi teren în suprafaţă de 736 mp”, astfel cum acesta figurează descris în cartea funciară, iar în  cuprinsul raportului de evaluare al imobilului se regăseşte şi suprafaţa terenului, care a fost avută în vedere de executorul judecătoresc,  prin raportare la suprafaţa înscrisă în cartea funciară.

Împrejurarea  că ulterior îndeplinirii actelor de executare silită şi respectiv după predarea bunului adjudecat, reclamantul nu mai deţine întreaga suprafaţă de teren adjudecată, nu îl îndreptăţeşte să solicite diferenţa de preţ de la pârâtă, cu atât mai mult cu cât actele de executare întocmite de aceasta,  nu au fost anulate.

Aşa fiind şi constatând că, prin executarea silită efectuată în dosarele execuţionale conexate  2.. şi 8../2013 de către SCPEJ M. şi Asociaţii, aceasta şi-a îndeplinit obligaţiilor profesionale instituite prin legea nr.188/2000, neputându-se reţine în sarcina sa nici cea mai uşoară culpă, astfel cum prevede textul art. 1357 alin.2 Cod civil, nefiind date astfel cerinţele răspunderii civile delictuale, în sarcina pârâtei, instanţa va respinge acţiunea civilă, ca neîntemeiată, în baza textelor legale anterior menţionate.

În virtutea prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, instanţa obligă reclamantul la plata  sumei de 2.500 lei în favoarea pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva  hotărâri a formulat apel, în termen legal, reclamantul M.G., solicitând  admiterea apelului, schimbarea Sentinţei civile nr. 9233/18.11.2014 în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de X lei plus dobânda legală de la data de 26.11.20l3 până la data plăţii efective, cu titlu de prejudiciu, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul, examinând hotărârile atacate în limitele impuse de prevederile art. 477 Cod procedură civilă, constată că apelurile declarate de apelant sunt nefondate, instanţa de fond pronunţând hotărâri temeinice şi legale, implicând o corectă interpretare a probelor administrate şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale în materie sens în care respinge, ca nefondate, ambele apeluri declarate de reclamantul-apelant M.G., cu cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare