Răspundere patrimonială. Lipsă în gestiune. Acţiune respinsă, nefiind îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii patrimoniale al angajatului. Lipsa culpei. Prejudiciu incert

Constată că sub nr. … s-a înregistrat la această instanţă  acţiunea formulată de reclamanta SC „A.” S.A. în  contradictoriu cu pârâtul  B. B. solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 30.085,12 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat societăţii  prin faptele culpabile săvârşite în legătură cu serviciul exercitat în calitate de salariat, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de  judecată.

În motivarea acţiunii se arată că pârâtul a fost angajatul societăţii reclamante în funcţia de gestionar. În urma  inventarierii gestiunii de fier beton, prin două inventare efectuate în  perioada septembrie-decembrie 2012 s-a constatat o diferenţă între stocul  scriptic şi stocul faptic de 12.007 kg în valoare totală de 30.085,12 lei.

Fiind îndeplinite condiţiile răspunderii patrimoniale a pârâtului, solicită admiterea acţiunii în  temeiul art. 254 din Codul muncii.

Pârâtul B. B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată arătând că în speţă, cauzele care au concurat cel mai probabil la producerea prejudiciului sunt următoarele:

- predarea gestiunii de către angajator cu un stoc faptic existent pentru care nu au fost comunicate acte justificative,

- nu s-a ţinut cont de pierderile tehnologice care nu au fost scăzute din stocul scriptic;

- modul necorespunzător de depozitare a mărfii,

- exercitarea activităţilor de predare/eliberare marfă şi de acte persoane în lipsa sa,

- utilizarea unor instrumente de cântărire defecte, necorespunzătoare,

- neluarea unor măsuri minimale de securizare a locului unde erau depozitate materialele de către angajator,

- neconformitatea unor avize de însoţire a mărfii cu cantitatea de marfă livrată,

- culpa angajatorului constând în depozitarea fierului brut şi a produselor finite în acelaşi loc.

În cauză s-a administrat probaţiunea cu înscrisuri, martori şi au fost efectuate mai multe lucrări de expertiză tehnică.

Din actele dosarului instanţa reţine următoarele:

Pârâtul B. B. a fost angajatul societăţii reclamante în funcţia de gestionar la magazia de oţel beton, în perioada 3.03.2011 – 20.03.2013.

În perioada 28-29.02.2012, în care activitatea nu a fost suspendată, s-a efectuat o inventariere a materialelor existente în stoc în gestiunea pârâtului rezultând un stoc faptic de  165279 kg şi sold scriptic 173038 kg,  diferenţa fiind de 7759 kg a cărei valoare se ridica la suma de 17455.49 lei ( cu TVA inclus ).

Ca urmare a acestui fapt, s-a emis gestionarului B. B. o Notificare - Somaţie, prin care i se aduce la cunoştinţa minusul de inventar constat prin procesul-verbal mai sus menţionat, reprezentând 7759 kg otel beton, notificare la care nu a dat curs, şi care avea ca scop soluţionarea amiabila a litigiului apărut între părţi.

La cel de-al doilea inventar efectuat, prin procesul - verbal nr. 343/12.12.2012 s-a consemnat faptul ca, comisia de inventariere numita în baza Legii 82/1991, a Ordinului nr. 2861/09.10.2009 si a deciziei nr. 277/10.10.2012, a procedat la inventarierea tuturor materialelor existente în stoc la S.C. „A.” S.A. în gestiunea angajatului B. B.

Inventarierea faptica s-a efectuat în perioada 04-05.12.2012 perioada în care activitatea s-a suspendat.

In urma inventarierii la gestiunea de fier beton, s-a constatat o diferenţa intre stocul faptic (108137 kg) si stocul scriptic (112385 kg) de 4248 kg. Faţă de cele prezentate, membrii comisiei de inventariere propun recuperarea minusului in suma de 9826.85 lei la care se adaugă TVA, reprezentând 4248 kg de fier, suma totala fiind de 12639.63 lei.

Si de această dată, s-a emis pe numele gestionarului B. B.  Notificare - Somaţie înregistrata sub nr. 349/21.12.2012, prin care i se aduce la cunoştinţa minusul constat de 4248 kg hotel beton a cărui valoare este de 12639.63 lei.

Expertizele tehnice şi suplimentele la acestea efectuate în  cauză au avut concluzii contradictorii, atât cele efectuate pe partea de contabilitate cât şi cea în metalurgie efectuată de expertul C. C. însă un lucru  s-a desprins cu certitudine:

Materialele aflate în gestiunea pârâtului erau  semifabricate  din oţel-beton livrate fie sub forme de bare ( de diametre şi lungimi diferite ), fie sub formă de colaci.

În funcţie de solicitările clienţilor, pentru vânzare aceste semifabricate erau supuse unor operaţiuni de prelucrare mecanică în cadrul cărora apăreau pierderi de material şi rezultau şi rebuturi.

În ultimul raport de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză ( fila 351 şi urm. Dosar ) expertul D. D. arată că societatea reclamantă nu a înregistrat corect consumurile de materii prime în lipsa unor documente care să reflecte exact cantităţile de materii prime care se consumau pentru obţinerea produselor finite.

Din cele ce preced se constată că acţiunea nu este fondată şi urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Este adevărat că în privinţa gestionarilor actul de constatare a lipsei în gestiune instituie o prezumţie de culpă pe care însă acesta o poate răsturna.

În speţa de faţă, după cum arătam mai sus, s-a dovedit existenţa unor cauze obiective care exclude culpa pârâtului respectiv lipsa unor norme  sau normative de consum prin care să se determine consumul  specific de materie primă şi limitele maxime de pierderi tehnologice adică de rebuturi sau produse  declasate care sunt inerente operaţiunilor de preluare mecanică a oţelului beton.

Cum în lipsa acestor normative estimarea cantitativă a pierderilor tehnologice este imposibil de realizat şi pe cale de consecinţă  şi stabilirea faptului dacă, exceptând acele pierderi, există o lipsă reală în gestiune datorată culpei pârâtului, neputându-i fi imputate acestuia toate pierderile care rezultă din  compararea simplă a stocului scriptic cu cel faptic.

Antrenarea răspunderii patrimoniale în temeiul art. 254 din Codul muncii presupune ca şi  condiţie esenţială existenţa unui prejudiciu în patrimoniul angajatorului, la rândul lui prejudiciul trebuind să fie cert ori această condiţie esenţială lipseşte în cauza de faţă.

Aflându-se în culpă procesuală, reclamanta va fi obligată, în temeiul art. 453 Cod proc. civilă, la plata către pârât a sumei de 4260 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul avocaţial şi onorariile experţilor.

Domenii speta

Spete similare