Investire cu formulă executorie

Sentinţă civilă 512 din 25.04.2016


Părţile raportului juridic obligaţional, cesionarul şi debitorul cedat au stins obligaţia existentă, creanţa reprezentată de contractul de credit încheiat înlocuind-o cu o nouă obligaţie, aceea de a achita suma datorată, restantă ca urmare a neachitării la scadenţă a creditului, în mod eşalonat.Raportul juridic obligaţional existent se stinge, fiind înlocuit cu un alt raport juridic obligaţional nou.

Prin cererea înregistrată la data de 23.11.2015 creditoarea KSA, prin reprezentant legal KRSRLa solicitat învestirea  cu formulă executorie a contractului de credit nr.xxx/06.04.2007, încheiat între BCRSA – în calitate de bancă, debitoarea CL – în calitate de împrumutat şi CIC – în calitate de coplătitor. În drept au fost invocate dispoziţiile art.641 CCP şi art.120 din OUG nr.99/2006 şi au fost anexate, în original şi copie, contractul de credit nr.xxx/06.04.2007, grafic de rambursare credit, grafic de rambursare – rate lunare total egale, notificare cesiune de creanţe, notificare, informaţii, extras AEGRM, procură, contract de cesionare creanţe din 27.10.2011, contract de cesiune de creanţe nr. yyy/30.06.2009, angajamente de plată, confirmări de primire, notă de inventar (filele 6-59 dosar).

Examinând înscrisurile ataşate cererii, instanţa a reţinut în fapt că între BCRSA – în calitate de bancă, debitoarea CL – în calitate de împrumutat, şi CIC – în calitate de coplătitor, s-a încheiat contractul de credit nr.xxx/06.04.2007, având ca obiect acordarea unui credit în sumă de 10.100,00 lei. La data de 27.10.2011 între SSARL , în calitate de cedent, şi KSA , în calitate de cesionar, s-a încheiat un contract de cesionare de creanţe. Între BCRSA, în calitate de cedent, SSARL , în calitate de cesionar, şi KISRL, în calitate de administrator de active, s-a încheiat contractul de contract de cesiune de creanţe nr. yyy/30.06.2009.

Instanţa reţine că în conformitate cu dispoziţiile art.632 alin.1 CPC., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, în vreme ce potrivit art.632 alin. 2 CPC constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, art.638 CPC enumerând şi alte titluri executorii ce pot fi puse în executare.

Se reţine că potrivit art. 120 din OUG nr.99/06.12.2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, „contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii.” însă, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, între SSRLşi debitor au fost încheiate ulterior contractului de credit, la data de 30.09.2009, respectiv 07.07.2010, două angajamente de plată, prin care, debitul rezultat din neachitarea la scadenţă a creanţei rezultată din contractul de credit încheiat între debitor şi BCRSA  în data de 06.04.2007, a fost eşalonat în plăţi lunare până la data de 28.06.2018.

Analizând înscrisul depus la dosarul cauzei a cărui învestire cu formulă executorie se solicită, dar şi înscrisurile încheiate ulterior între părţi, instanţa a apreciat că, între părţi a intervenit o novaţie. Astfel, părţile raportului juridic obligaţional, cesionarul şi debitorul cedat au stins obligaţia existentă, creanţa reprezentată de contractul de credit încheiat între debitor şi BCRSA  în data de 06.04.2007, înlocuind-o cu o nouă obligaţie, aceea de a achita suma datorată, restantă ca urmare a neachitării la scadenţă a creditului, în mod eşalonat, în 70, respectiv 96 rate lunare. Specific novaţiei este faptul că, raportul juridic obligaţional existent se stinge, fiind înlocuit cu un alt raport juridic obligaţional nou.

Pentru aceste considerente, instanţa a reţinut că  la acest moment, contractul de credit nr.xxx/06.04.2007, încheiat între BCRSA – în calitate de bancă, debitoarea CL – în calitate de împrumutat, şi CIC – în calitate de coplătitor, s-a stins, fiind înlocuit de noua obligaţie asumată de părţi prin încheierea celor două contracte, denumite angajament de plată, apreciind contractul de credit nr.xxx/06.04.2007, ca neîndeplinind toate condiţiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu.

Pentru aceste considerente judecătoria a respins cererea formulată de creditoarea KSA, prin reprezentant legal KRSRL , de învestire cu formulă executorie a contractului de credit nr.xxx/06.04.2007, încheiat între BCRSA – în calitate de bancă, debitoarea CL – în calitate de împrumutat, şi CIC – în calitate de coplătitor.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditorul KSA prin KRSRL , susţinând că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică.

Se arată că în fapt la data de 06.04.2007 s-a încheiat contractul de credit bancar nr. zzz intre BCRSA  şi CL (împrumutat). Având în vedere faptul că  acesta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale de achitare a creanţei, BCR S.A. a declarat scadent anticipat creditul contractat. BCRSA  în calitate de cedent si SSRL. în calitate de cesionar au încheiat în data de 06.04.2007 contractul de cesiune de creanţe nr. DJ626, iar în data de 30.06.2009 s-a încheiat contract de cesiune creanţe între BCRSA şi SSRL şi ulterior contractul de recesiune din data de 27.10.2011 încheiat între SSRL şi KSA prin care Cedentul a cedat Cesionarului un portofoliu de creanţe neperformante, între care se regăseşte şi cea rezultată din contractul de credit nr. xxx/06.04.2007 încheiat între BCR S.A. şi CL .

Potrivit Deciziei nr. 2438/2008 dată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, motivează recurenta, „nu exista nicio prevedere legală sau reglementară care să instituie numai anumite modalităţi de recuperare a creanţelor sau care să excludă încheierea unor contracte de cesiune de creanţă, astfel încât creditorul, indiferent că este sau nu o bancă, poate recurge la orice modalitate legală de încasare/recuperare a creanţei sale.”

- Instanţa de fond a apreciat greşit că în cauză creanţa nu îndeplineşte condiţii cerute de lege pentru a fi titlu executoriu. În realitate, susţine recurenta,  având în vedere că debitorul nu a respectat obligaţiile în acest sens, în conformitate cu prevederile contractuale, creditul acordat a devenit scadent anticipat, rezultând astfel o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Caracterul cert este dat de însuşi prezenţa titlului invocat, contractul de credit nr. xxx/06.04.2007, fiind respectate astfel dispoziţiile art. 662, alin. 2 CPC, creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu. De asemenea, arată recurenta, existenţa creanţei rezultă nu numai din certitudinea şi existenţa titlului ci şi din însuşirea acestuia de către debitor prin semnarea actelor de creditare şi asumarea drepturilor şi obligaţiilor conexe.

Creanţa este lichidă, exprimată în bani, cuantumul creanţei fiind clar determinat prin contractul  de credit nr. xxx/06.04.2007, fiind respectate astfel dispoziţiile art. 662, alin. 3 CPC,  creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui.

  Creanţa este exigibilă, întrucât aceasta a ajuns la scadenţă în conformitate cu prevederile contractului de credit nr xxx/06.04.2007. Creanţa deţinută împotriva debitoarei CL provine din nerespectarea obligaţiilor asumate prin încheierea contractului prin care i s-a acordat un credit. Sumele solicitate, susţine apelanta, sunt în concordanţă cu prevederile stipulate în contractul încheiat între părţi, acestea actualizându-se potrivit clauzelor din contract, condiţii în care, instanţa nici nu ar fi putut vreodată să constate că suma despre care face vorbire în motivarea hotărârii de la fond şi pe care o menţionează şi debitoarea în contestaţia la executare, trebuia să fie aceeaşi cu cea din cererea de chemare în judecată, pentru că până la data introducerii dosarului de executare la BEJ, suma a fost zilnic actualizată cu dobânzi şi penalităţi.

Tribunalul analizând soluţia pronunţată de instanţa de fond, prin prisma criticilor formulate în apel, având în vedere obiectul cererii principale, probele administrate în dosar şi susţinerile părţilor, reţine că apelul este întemeiate pentru considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziţiilor art. 641 CPC - învestirea cu formulă executorie – „titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie; instanţa va verifica dacă înscrisul întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, precum şi alte cerinţe în cazurile anume prevăzute de lege.” Art. 633 CPC - creanţa certă, lichidă şi exigibilă – „executarea silită nu se poate face decât dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă.”

Prin urmare, în cererea de învestire cu formulă executorie instanţa avea obligaţia să se raporteze la dispoziţiile art. 641 CPC şi în consecinţă să verifice dacă din punct de vedere formal înscrisul îndeplineşte condiţiile unui titlu executoriu.

Potrivit art. 120 din Ordonanţa de Urgenţă 99/2006:  „Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii.”

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse în dosar, respectiv contractul de credit încheiat între BCR şi intimata debitoare CL, contractul de cesiune de creanţe (fila 38 dosar) şi notificarea adresată de BCR debitoarei, locul creditoarei BCR în contractul de credit iniţial a fost luat de apelantă, situaţie care a fost notificată debitoarei. Prin definiţie cesiunea de creanţă, ca mod de transmitere a obligaţiei, reprezintă o convenţie prin care creditorul transmite o creanţă a sa unei alte persoane. Din punct de vedere formal, cesiune de creanţă fiind un contract consensual, acesta trebuie să îndeplinească condiţiile de valabilitate ale acestuia. Prin această convenţie se transmite creanţa pe care cedentul (creditorul) o are faţă de debitorul cedat (debitorul creanţei transmise) către cesionar (persoana către care se transmite creanţa), prin efectul cesiunii noul creditor al debitorului cedat fiind cesionarul.

În aceste condiţii, tribunalul reţine că în prezenta cauză s-a dovedit că a intervenit o cesiune de creanţă, ca mod de transmitere a obligaţiei, locul creditoarei BCR fiind luat de cesionar, respectiv apelanta, situaţie care a fost notificată debitoarei.

În cauză nu a intervenit o novaţie aşa cum susţine instanţa de fond. Novaţia reprezintă un mod de transformare a obligaţiei, spre deosebire de cesiunea de creanţă care reprezintă un mod de transmitere a obligaţiei. Novaţia este, o convenţie prin care părţile unui raport juridic obligaţional sting o obligaţie existentă, înlocuind-o cu una nouă. Novaţia se deosebeşte de cesiunea de creanţă, pentru că în cazul cesiunii de creanţă se schimbă persoana creditorului, obligaţia iniţială rămânând aceiaşi, ea transferându-se noului creditor iar, în cazul novaţiei obligaţia iniţială se stinge  şi se transformă într-o altă obligaţie. Angajamentul invocat de instanţă nu reprezintă o novaţie în sensul legii, indiferent dacă este vorba de o novaţie obiectivă ori o novaţie subiectivă (art. 1131-1139 CC anterior). Prin angajamentul de plată semnat de debitoare se convine exclusiv cu privire la numărul ratelor, datoria din contractul iniţial fiind recunoscută ca şi caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei deţinute de cesionar (fila 53 dosar fond).

Pentru considerentele de fapt şi de drept anterioare, tribunalul reţine că susţinerile apelantei sunt întemeiate, astfel că în baza dispoziţiilor art. 480 CPC va admite apelul, va schimba sentinţa, în sensul că va admite cererea de învestire cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 376 din 6 aprilie 2007.