Nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere

Nulitatea parţială a certificatului de moştenitor cu privire la menţiunile referitoare la cota de ½ din construcţii  ca fiind rămase după soţ.nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere ca o consecinţă  a nulităţii parţiale a certificatului de moştenitor întrucât defuncta-vânzătoare nu putea să înstrăineze bunuri imobile construcţii care nu îi aparţin în proprietate, ci numai  cota de ½, restul de ½ fiind contribuţia soţului decedat.

Prin sentinţa civilă nr. 1454 din 20 noiembrie 2015 pronunţată de judecătoria Horezu în dosarul nr. 2268/241/2014 s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanţii N GH. F, N I.M L, N A F, B I.I-C,  (moştenitorii continuatori ai reclamantului N V.I – decedat pe parcursul procesului) în contradictoriu cu pârâţii P V. I,  V V.M, N D, N E.

De asemenea, reclamanţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 700 lei către pârâta N E, reprezentând cheltuieli de judecată. 

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că la data de 02.12.2014, reclamantul…, a chemat în judecată pe pârâţii …, … şi …, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat de B.N.P. … sub nr. 302/05.03.1996, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin contractul sus amintit defuncta N M, decedată la data de 11.02.2014, a transmis dreptul de proprietate asupra unui imobil teren în suprafaţă de 384 mp şi construcţii aferente, către numiţii N V. N şi N E. Imobilele au fost vândute în baza certificatului de moştenitor nr. 358/1995 eliberat de Notariatul de Stat Horezu, vânzătoarea fiind considerată singura moştenitoare a defunctului său soţ N V.

Prin Sentinţa civilă nr. 1132/23.10.2013 pronunţată de Judecătoria Horezu în dosarul nr.2664/288/2013, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă a Tribunalului Vâlcea nr.795/R02.10.2014, instanţele au constatat nulitatea parţială a certificatului de moştenitor nr.358/1995 eliberat de Notariatul de Stat Horezu, cu privire la menţiunile de la pct.2 referitoare la cota de ½ din construcţiile – o casă de locuit din lemn acoperită cu ţiglă cu 2 camere, bucătărie, antreu, sală, beci, bucătărie din lemn, ca fiind rămase după autorul N V, decedat la data de 04.02.1981.

Ca urmare a pronunţării acestei sentinţe contractul ce face obiectul cauzei este lovit de nulitate absolută parţială, întrucât defuncta-vânzătoare nu putea să înstrăineze bunuri imobile construcţii care nu îi aparţin în proprietate, ci numai  cota de ½, restul de ½ fiind contribuţia soţului decedat.

În dovedirea acţiunii reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi ataşarea dosarului cu nr. 2664/288/2013, iar în drept a invocat dispoziţiile art. 1246, 1179, 1240 Cod Civil şi art. 119 alin.1 din Legea nr. 36/1995.

La data de 09.12.2014 reclamantul a formulat o precizare de acţiune prin care a solicitat întregirea cadrului procesual pasiv, prin chemarea în judecată, în calitate de pârâtă şi a numitei N E.

Pârâtele .. şi ….. au formulat întâmpinare prin care au arătat că acţiunea este fondată şi se impune admiterea acesteia, ca urmare a anulării certificatului de moştenitor se impune a se anula şi actul subsecvent, respectiv contractul ce face obiectul cauzei.

Numiţii N GH. F, N I. M-L şi B I. I-C au formulat o cerere de introducere în proces, ca reclamanţi, urmare a decesului reclamantului iniţial N V. I, în timpul procesului, respectiv la data de 20.01.2015 a  succesorilor în drepturi ai reclamantului.

Pârâta N E-M a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât construcţiile, ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. .. sub nr. 302/05.03.1996, au fost edificate chiar de cumpărători, pe terenul proprietatea exclusivă a vânzătoarei, iar reclamantul a mai promovat şi alte litigii ce s-au dovedit a fi nefondate în legătură cu aceste construcţii.

La termenul de judecată din data de 29.04.2015 a fost introdusă în cauză şi numita N A F, în calitate de reclamantă deoarece şi aceasta este succesore în drepturile reclamantului iniţial, decedat în timpul procesului.

Analizând cererea de chemare în judecată în raport de motivele invocate şi  probele administrate, instanţa de fond a reţinut că prin contractului de întreţinere autentificat de B.N.P. .. sub nr. 302/05.03.1996, defuncta N M, decedată la data de 11.02.2014, a transmis dreptul de proprietate asupra unui imobil teren în suprafaţă de 384 mp şi construcţii aferente, situat în Comuna Stoeneşti, sat Dobriceni, jud. Vâlcea, către dobânditorii N V. N şi N E.

La încheierea contractului notarul public a avut în vedere calitatea de proprietar exclusiv a transmiţătoarei asupra terenului, precum şi calitatea acesteia de unic moştenitor a defunctului său soţ N V, asupra cotei ½ din construcţiile existente pe teren, conform certificatului de moştenitor nr. 358/1995 eliberat de Notariatul de Stat Horezu.

Prin Sentinţa civilă nr. 1132/23.10.2013 pronunţată de Judecătoria Horezu în dosarul nr.2664/288/2013, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă a Tribunalului Vâlcea nr.795/R02.10.2014, instanţele au constatat nulitatea parţială a certificatului de moştenitor nr.358/1995 eliberat de Notariatul de Stat Horezu, cu privire la menţiunile de la pct.2 referitoare la cota de ½ din construcţiile – o casă de locuit din lemn acoperită cu ţiglă cu 2 camere, bucătărie, antreu, sală, beci, bucătărie din lemn, ca fiind rămase după autorul N V, decedat la data de 04.02.1981.

În considerentele hotărârilor judecătoreşti care au stat la baza pronunţării acestei soluţii, s-a reţinut că prin certificatul de moştenitor amintit, în mod nelegal, s-a reţinut că din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului N V, fac parte şi construcţiile de la punctul 2 din certificat, întrucât în realitate aceste construcţii au fost edificate ulterior decesului defunctului, la nivelul anilor 1985-1986.

În cauza dedusă judecăţii este aplicabilă legea în vigoare la data încheierii actului atât în ceea ce priveşte condiţiile de validitate cât şi în ceea ce priveşte efectele actului juridic, respectiv Codului civil din anul 1864.

Acţiunea este neîntemeiată întrucât reclamanţii îşi întemeiază acţiunea în constatarea nulităţii contractului de întreţinere pe unul dintre principiile de drept ce vizează efectele nulităţii actelor juridice (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis), respectiv principiul anulării actului subsecvent, ca urmare a anulării actului iniţial, în sensul că dreptul transmis prin actul juridic nul, fiind desfiinţat retroactiv, este supus restituirii, dar această restituire nu se poate face decât prin desfiinţarea şi a actului subsecvent de transmitere către un subdobânditor.

Acest principiu de drept nu a fost reglementat în mod expres în Codul civil din anul 1864, însă a fost pe deplin recunoscut în literatura de specialitate, fiind reglementat în prezent de noul Cod civil din anul 2009, la art. 1254, care este o consecinţă a unui alt principiu de drept şi anume că acela că „ nimeni nu poate să transfere mai multe drepturi decât are sau ceva ce nu are” (Nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipse habet).

Or, prin constatarea nulităţii parţiale a certificatului de moştenitor nr. 358/1995 eliberat de Notariatul de Stat Horezu, cu privire la menţiunile de la pct.2, dreptul de proprietate al transmiţătoarei, din contractul de întreţinere ce face obiectul prezentei cauze, nu numai că nu a fost desfiinţat, ci chiar s-a consolidat, transmiţătoarea fiind, anterior emiterii certificatului de moştenitor, proprietar exclusiv asupra terenului.

În consecinţă, la data încheierii contractului de întreţinere, defuncta N M, deţinea în proprietate, în mod exclusiv, ca bun propriu,imobilul ce a făcut obiectul contractului şi astfel că aceasta a transmis în mod valabil dreptul său de proprietate către dobânditorii N V. N şi N E. Nu are nicio relevanţă cine este constructorul construcţiilor de pe terenul ce a aparţinut în mod exclusiv transmiţătoarei, ca bun propriu, întrucât proprietarul imobilului teren dobândeşte şi dreptul de proprietate asupra extinderilor şi îmbunătăţirilor aduse bunului de către un terţ (construcţii), conform art.494 Cod civil din anul 1864.

Aşadar, faţă de faptul că titlul de proprietate al transmiţătoarei, asupra imobilului ce făcut obiectul contractului întreţinere, nu s-a desfiinţat cu ocazia anulării parţiale a certificatului de moştenitor, ci chiar s-a consolidat, bunul transmis devenind un bun propriu al transmiţătoarei, în cauză nu este aplicabil principiul anulării actului subsecvent, întrucât contractul de întreţinere nu este subsecvent certificatului de moştenitor, ci un act valabil şi de sine stătător, prin care transmiţătoarea şi-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului, unor terţi, nefiind deci lovit de nulitate absolută parţială, în raportat de motivele invocate de reclamanţi, astfel că acţiunea este neîntemeiată.

Reţinând culpa procesuală a reclamanţilor,în temeiul art. 453 alin.1 coroborat cu art. 455 C. pr. civ.,instanţa de fond  a obligat reclamanţii , în solidar, la plata sumei de 700 lei către pârâta Niţulescu Elena, reprezentând cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel N Gh. F, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în condiţiile prevăzute de art. 466 şi urm. C. pr. civ.

Astfel, se arată că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt ce nu corespunde probatoriului administrat şi a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale.

Prin întâmpinarea de la filele 32-34 dosar, intimata N E a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât în mod corect instanţa de fond a reţinut că defuncta N M deţinea în proprietate în mod exclusiv ca bun propriu imobilul ce a făcut obiectul contractului a cărui anulare se solicită şi astfel aceasta a transmis în mod valabil dreptul său de proprietate către dobânditorii N V. N şi N E.

Ulterior, apelanta N Gh. F a formulat răspuns la întâmpinare şi a dezvoltat motivele de apel, invocând în esenţă că încheierea contractului de întreţinere nr.302/5 martie 1996 a fost făcut fără participarea celorlalţi fraţi pe o perioadă de 10 ani, iar în cazul în care părţile nu îşi respectă obligaţiile asumate, acesta să fie anulat.

Se precizează că intimata N E nu a participat la întreţinerea defunctei N M care a stat mai mult în spital şi a fost îngrijită de fraţii lui N N, iar la deces aceştia nu au participat.

Apelanta solicită constatarea nulităţii parţiale a certificatului de moştenitor nr. 358/1995, eliberat de fostul Notariat de Stat Horezu, în ceea ce priveşte cota de ½ din construcţiile de lemn, acoperite cu ţiglă, cu 2 camere, bucătărie, antreu, sală, beci, bucătărie de lemn, construcţii care au fost realizate după decesul lui N V.

Examinând apelul formulat, în raport de motivele invocate, dispoziţiile legale aplicabile şi probatoriul administrat, tribunalul constată că este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că prin contractului de întreţinere autentificat de B.N.P. … sub nr. 302/05.03.1996, defuncta N M, decedată la data de 11.02.2014, a transmis dreptul de proprietate asupra unui imobil teren în suprafaţă de 384 mp şi construcţii aferente, situat în Comuna Stoeneşti, sat Dobriceni, jud. Vâlcea, către dobânditorii N V. N şi N E.

La încheierea contractului notarul public a avut în vedere calitatea de proprietar exclusiv a transmiţătoarei asupra terenului, precum şi calitatea acesteia de unic moştenitor a defunctului său soţ N V, asupra cotei ½ din construcţiile existente pe teren, conform certificatului de moştenitor nr. 358/1995 eliberat de Notariatul de Stat Horezu.

Prin Sentinţa civilă nr. 1132/23.10.2013 pronunţată de Judecătoria Horezu în dosarul nr.2664/288/2013, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă a Tribunalului Vâlcea nr.795/R02.10.2014, instanţele au constatat nulitatea parţială a certificatului de moştenitor nr./1995 eliberat de Notariatul de Stat Horezu, cu privire la menţiunile de la pct.2 referitoare la cota de ½ din construcţiile – o casă de locuit din lemn acoperită cu ţiglă cu 2 camere, bucătărie, antreu, sală, beci, bucătărie din lemn, ca fiind rămase după autorul N V, decedat la data de 04.02.1981.

În mod corect instanţa de fond a reţinut că acţiunea formulată de apelanţii-reclamanţi este neîntemeiată întrucât prin constatarea nulităţii parţiale a certificatului de moştenitor nr. ..1995 eliberat de Notariatul de Stat Horezu, cu privire la menţiunile de la pct.2, dreptul de proprietate al transmiţătoarei, din contractul de întreţinere ce face obiectul prezentei cauze, nu numai că nu a fost desfiinţat, ci chiar s-a consolidat, transmiţătoarea fiind, anterior emiterii certificatului de moştenitor, proprietar exclusiv asupra terenului.

Aşadar, la data încheierii contractului de întreţinere, defuncta N M, deţinea în proprietate, în mod exclusiv, ca bun propriu,imobilul ce a făcut obiectul contractului şi astfel că aceasta a transmis în mod valabil dreptul său de proprietate către dobânditorii N V. N şi N E. Nu are nicio relevanţă cine este constructorul construcţiilor de pe terenul ce a aparţinut în mod exclusiv transmiţătoarei, ca bun propriu, întrucât proprietarul imobilului teren dobândeşte şi dreptul de proprietate asupra extinderilor şi îmbunătăţirilor aduse bunului de către un terţ (construcţii), conform art.494 Cod civil din anul 1864.

Or, titlul de proprietate al transmiţătoarei, asupra imobilului ce făcut obiectul contractului întreţinere, nu s-a desfiinţat cu ocazia anulării parţiale a certificatului de moştenitor, ci chiar s-a consolidat, bunul transmis devenind un bun propriu al transmiţătoarei, iar în cauză nu este aplicabil principiul anulării actului subsecvent, întrucât contractul de întreţinere nu este subsecvent certificatului de moştenitor, ci un act valabil şi de sine stătător, prin care transmiţătoarea şi-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului, unor terţi, nefiind deci lovit de nulitate absolută parţială, în raportat de motivele invocate de reclamanţi, astfel că acţiunea este neîntemeiată.

Faţă de starea de fapt reţinută mai sus, tribunalul a constatat că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, iar criticile invocate de apelantă nu se justifică.

Verificând şi din oficiu legalitatea sentinţei apelate, tribunalul nu constată că au fost nesocotite dispoziţii legale de ordine publică care să justifice schimbarea în tot sau în parte ori, după caz, anularea acesteia.

Aşa fiind, potrivit art. 480 alin. 1 C. pr. civ., tribunalul a respins  apelul ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile art. 451 alin. 1 C. pr. civ. 2010, apelanta a fost obligată la 700 lei, cheltuieli de judecată către intimata N E.

Domenii speta

Spete similare