Măsuri reparatorii prin echivalent

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A III-A CIVILĂ

DOSAR NR……………

SENTINŢA CIVILĂ NR. …

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN ……….

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: …………….

GREFIER: ……………..

Pe rol soluţionarea cererii formulată de reclamanţii …………….a, în contradictoriu cu pârâta ………………………………………, având ca obiect  obligaţia de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, au răspuns reclamanţii …………………, prin avocat, lipsind pârâta ………………………………….

Procedura de citare a părţilor este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, tribunalul acordă cuvântul asupra probelor.

Reclamanţii, prin avocat, solicită proba cu actele de la dosar.

Tribunalul constată că reclamanţii nu mai au alte probe de formulat în afară de înscrisurile depuse la dosar. Încuviinţează această probă cu înscrisurile deja depuse.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de soluţionat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra fondului.

Reclamanţii, prin avocat, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, să se dispună obligarea pârâta să procedeze în conformitate cu art.16 şi 21 din Legea nr.165/2013, reţinând faptul că sunt două hotărâri judecătoreşti prin care s-a certificat irevocabil de instanţele judecătoreşti  calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la despăgubiri pentru imobilul apartament cu două camere situat în ……………………u, încă din 2007. S-a transmis de către Municipiul Bucureşti dosarul administrativ cu toate aceste hotărâri din 2012 şi de la acel moment şi până în prezent nu s-a procedat în nici un fel de către această comisie. S-a invocat excepţia prematurităţii. Reclamanţii au făcut trimitere, prin răspunsul la întâmpinare, la decizia Curţii Constituţionale, iar instanţa a respins această excepţie considerând că acţiunea este întemeiată şi legitimă, motiv pentru care, solicită admiterea cererii, dispunând obligarea pârâtei ca în cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să procedeze la evaluarea imobilului, stabilirea punctelor şi emiterea deciziei de despăgubire, fără cheltuieli de judecată.

Tribunalul reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Asupra procesului civil de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a III – a Civilă, sub nr. ………………. reclamanţii ………………………….a au chemat în judecată pe parata …………………………………………R  pentru  obligarea acesteia ca in termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii sa emită decizia de compensare pentru imobilul situat in …………………………………………………. 2, compus din trei camere si dependinţe, împreuna cu cota indiviza de 0,88% din părţile si dependinţele comune, cu evaluarea acestuia prin aplicarea grilei notariale si stabilirea punctelor la care au dreptul cu titlu de despăgubire,precum şi obligarea la plata cheltuielilor  de judecata.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanţii au arătat că  la data de …………., in temeiul Legii nr. 10/2001, au formulat prin executor judecător, notificarea nr. ……….. prin care au solicitat restituirea in natura sau  prin echivalent a imobilului situat in ……………………………………… 2 compus din trei camere si dependinţe împreună cu cota indiviza de 0,88% din dependinţele comune formându-se dosarul administrativ nr. …………...

Prin Dispoziţia nr. ……………….. Primarul General al Municipiului Bucureşti a  respins notificarea cu motivarea ca preluarea imobilului nu s-a făcut in mod abuziv si ca nu aveau dreptul nici la restituirea in natura, nici la despăgubiri.

Arată reclamanţii că au contestat aceasta dispoziţie si Tribunalul Bucureşti Secţia a IV-a Civila, prin sentinţa civila nr. …………., pronunţata in dosarul nr. 10203/3/2005, a anulat Dispoziţia nr. 3888/2005 si a obligat pe Primarul General al Municipiului Bucureşti sa  emită o noua decizie prin care sa propună masuri reparatorii prin echivalent, constând in despăgubiri acordate in condiţiile legii speciale. Sentinţa civila nr. …………….2007 a rămas definitiva si irevocabila prin Decizia nr. ………….  pronunţata in dos. nr. ……………. de  Înalta Curte de Casaţie si Justiţie Secţia Civila si de Proprietate Intelectuala.

Prin Decizia nr. XX din 19.03.2007 Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a stabilit, printre altele, ca in cererile de chemare in judecata prin care petiţionarii reclama lipsa răspunsului din partea entităţilor juridice la notificările formulate in temeiul Legii nr. 10/2001, instanţele sunt abilitate legal sa soluţioneze pe fond notificările dispunând fie restituirea imobilelor preluate abuziv in situaţiile in care se constata ca exista posibilitatea restituirii in natura a acestora, fie stabilirea dreptului la despăgubiri in condiţiile legii speciale acolo unde restituirea in natura a imobilelor nu mai este posibila.

Soluţiile instanţelor pronunţate in aceste cauze nu reprezintă nicidecum o simpla rezolvare a cererii in constatarea existentei dreptului ,ci soluţionează in fond notificarea , nemaifiind necesara obligarea la emiterea vreunei dispoziţii din partea autorităţii administrative , care nu ar face altceva decât sa dubleze aceste hotărâri.

Cu toate aceste reglementari apărute ulterior soluţiei, Primarul General a emis dispoziţia nr. ………. (după doi ani de la rămânerea definitiva si irevocabila a sentinţei nr. …………..) prin care a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobil, constând in diferenţa dintre suma încasata si valoarea de piaţa a acestuia.

Arată reclamanţii că în termen  legal au formulat contestaţie împotriva acestei dispoziţii  prin care au  solicitat modificarea art. ….  cu motivarea ca a fost emisa in contradicţie cu dispozitivul sentinţei nr. ……..  deoarece instanţa a constatat ca nu s-a făcut dovada de către parat ca pentru apartamentul in cauza au fost plătite si încasate, de către reclamanţi, despăgubiri.

Prin sentinţa civila nr. ………….2 pronunţata de Tribunalul Bucureşti Secţia a V-a Civila in dosarul nr. ………..  s-a hotărât definitiv si irevocabil modificarea art. 2 din Dispoziţia nr. ……………., in sensul solicitat.

Urmare discuţiilor avute cu Primăria Municipiului Bucureşti in luna iulie 2013 au fost informaţi ca dosarul administrativ nr. ………… a fost înaintat la Comisie pentru soluţionare in conformitate cu normele speciale, fiind format dosarul nr. ………………...

La data de ……….. cu …………….  au expediat paratei adresa nr. …. prin care au solicitat soluţionarea dos. adm. nr. ………. in sensul emiterii deciziei care sa cuprindă punctele ce reprezintă valoarea despăgubirilor la care au  dreptul pentru apartamentul in cauza in conformitate cu dispoz. art. 21 din Legea nr. 165/2013 cu precizarea ca termenele reglementate de lege nu sunt incidente in cauza fata de faptul ca exista o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila pronunţata in cauza încă din anul 2012 prin care s-a stabilit ca sunt persoane îndreptățite la despăgubiri pentru imobil.

Parata le-a comunicat  prin adresa nr. ………………..  ca soluţionarea dosarelor se realizează cu respectarea principiului ordinii de înregistrare la Secretariatul Comisiei si ca legiuitorul a prevăzut un termen de soluţionare de 60 luni de la data intrării in vigoare a Legii nr. 165/2013.

Reţinanad faptul ca exista o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila încă din anul 2012, prin care li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru imobil  şi cele stabilite prin Decizia nr. 269/7 mai 2014 de Curtea  Constituţionala si obligatorii conform  normelor constituţionale, termenul de 60 de luni prevăzut de art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 in care Comisia Naţionala ar trebui sa soluţioneze dosarele transmise de entităţile investite de lege in vederea acordării de masuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite in natura  nu se aplica nici titularilor dreptului la despăgubire recunoscuţi de instanţele judecătoreşti in urma soluţionării acţiunilor îndreptate împotriva refuzului entităţilor deţinătoare de a se pronunţa asupra cererilor de revendicare.

…………………………………………. a depus întâmpinare  prin care a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată cu privire la emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Se arată ,cu titlu prealabil, că ………………………………………………………………r sunt două instituţii diferite, atribuţiile ce revin fiecăreia dintre acestea fiind reglementate prin acte normative distincte.

Astfel, HG. nr. 572/2013 care a abrogat H.G. nr. 361/2005 cu privire la aplicarea Legii nr.10/2001, reglementează atribuţiile ce revin Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, fără ca acestea să includă competenţe în privinţa verificării dosarelor, transmiterii acestora la evaluator şi a emiterii deciziei conţinând titlul de despăgubire pentru imobilele notificate.

În exercitarea atribuţiilor ce-i revin în procesul de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor imposibil de restituit în natură, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, asigură organizarea şi funcţionarea Secretariatului Comisiei Naţionale pentru Compensarea.

Anterior datei de 20.05.2013, activităţile de verificare a dosarelor, de evaluare a imobilelor şi emitere a deciziei conţinând titlul de despăgubire erau îndeplinite de ……………………………………………….

In conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. 9 din Legea nr. 165/2013, "în cazul validării deciziei entităţii învestite de lege Comisia Naţională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv."

Pe de altă parte, conform art. 31 şi art. 41 din lege, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite titlurile de plată în condiţiile stabilite de Legea nr. 165/2013.

Prin urmare, în cadrul procedurii administrative reglementată de Legea nr. 165/2013 privind acordarea despăgubiri/or pentru imobilele preluate în mod abuziv, ………………………… nu este învestită cu emiterea deciziei de compensare, acesta fiind atributul exclusiv al ……………………………., ca şi entitate distinctă.

Referitor la excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată arată că urmare a publicării Legii nr. 165/2013, procedura de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 conform căruia dispoziţiile legii se aplică cererilor formulate si depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi  cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii pilot din 12 octombrie 2010  pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României  la data intrării în vigoare a legii.

Aşadar, potrivit acestui text de lege, procedura de soluţionare a dosarului de despăgubire al reclamanţilor se va realiza conform prevederilor Legii nr. 165/2013.

Prin noua lege a fost înfiinţată Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor care a preluat atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entităţile învestite de lege, care conţin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.

În privinţa termenului în care Comisia Naţională are obligaţia de a soluţiona dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, face precizarea că art. 34 alin.  (1)  stabileşte un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi. Potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea cererii sale.

Din analiza coroborată a celor doua texte de lege legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv şi absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) şi absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, dispoziţiile legale enunţate, condiţionează exerciţiul dreptului la acţiune sub aspect suspensiv, în sensul că reclamantul se poate adresa instanţei, doar după expirarea termenului de 60 de luni, pe care îl are Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor pentru a emite decizia de compensare prin puncte.

Aceeaşi opinie este susţinută şi de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 269/2014, potrivit căreia prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist in România sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. 1 din aceeaşi lege, nu se aplică si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării in vigoare a  legii.

Astfel, termenul cu caracter suspensiv de 60 de luni, reglementat de art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 se aplică doar cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, înregistrate pe rolul instanţelor, ulterior intrării în vigoare a legii (20.05.2013), cum este şi prezenta speţă.

A subliniat că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii ………………………………….. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data 01.04.2015.

În Monitorul Oficial nr. 272 din 22 aprilie 2015 a fost publicata Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5 din 16 martie 2015 prin care au fost luate în examinare sesizările formulate privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod, abuziv în perioada 6 martie 1945—22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1.528 din Codul civil, în corelare cu dispoziţiile art. 4, art. 33 alin. (1), art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau  prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare.

Hotărârea este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

ÎCCJ a reţinut că, pentru ipoteza acţiunilor introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "partea trebuie să respecte toate condiţiile de formă, printre care şi cea referitoare la respectarea procedurii prealabile."

Fiind vorba de o condiţie specială referitoare la exerciţiul dreptului la acţiune, „în absenţa îndeplinirii ei, instanţa se află în situaţia unui fine de neprimire având drept consecinţă imposibilitatea analizării fondului pretenţiilor şi deci, respingerea acţiunii. Partea trebuie să se supună, aşadar, condițiilor de formă ale cererii de chemare în judecată prevăzute de legea în vigoare la momentul sesizării instanţei, printre care se numără şi respectarea unei proceduri prealabile."

Faţă de caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, „ partea nu se poate adresa instanţei înaintea împlinirii termenelor defipte de lege, întrucât nu are un drept actual, pretenţiei formulate în aceste condiţii opunându-se prematuritatea, ca impediment care nu permite cercetarea fondului pretenţiei."

Legiuitorul a reglementat expres, prin dispoziţiile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, pentru situaţia în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi art. 34 din aceeaşi lege, posibilitatea persoanei care se consideră îndreptăţită de a se adresa instanţei judecătoreşti în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

Sesizarea instanţei înaintea împlinirii acestor termene, instituite tocmai în ideea garantării unei celerităţi a procedurii, are caracter prematur.

În concluzie, acţiunii adresate instanţei de judecată, înainte de împlinirea termenelor prevăzute de art. 33 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la soluţionarea pe fond a notificării adresate entităţii deţinătoare, i se opune excepţia de prematuritate, partea neprevalându-se de un drept actual faţă de neexpirarea termenelor din procedura prealabilă.

De asemenea, acelaşi impediment al prematurităţii se opune analizei fondului cererii, constând în obligarea entităţii deţinătoare ca la împlinirea termenelor prevăzute de legea specială, aceasta să emită dispoziţie/decizie de soluţionare a notificării, întrucât partea nu are dreptul născut la momentul învestirii instanţei, iar funcţia jurisdicţională a instanţei constă în a da dezlegare unor raporturi litigioase concrete, iar nu unora ipotetice .

ÎCCJ a admis sesizările formulate de Curtea de Apel Bucureşti — Secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. ……………. şi Curtea de Apel Bucureşti — Secţia a III - a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. ………………. privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, şi a stabilit că este prematură cererea de chemare în judecată privind soluţionarea pe fond a notificării nerezolvate de către entitatea deţinătoare, cerere introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor din procedura prealabilă reglementate de acest act normativ.

Este prematură cererea persoanei îndreptăţite adresată instanţei ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor reglementate de art. 33 din acest act normativ de obligare a unităţii deţinătoare să soluţioneze notificarea la împlinirea termenelor respective.

În ce priveşte necesitatea respectării termenelor şi condiţiilor prevăzute de Legea nr. 165/2013 la soluţionarea dosarelor de despăgubire, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat recent, în sensul că :"Analizând garanţiile oferite de noua legislaţie (dispoziţii de procedură clare şi previzibile, însoţite de termene imperative şi de un control jurisdicţional efectiv), CEDO a concluzionat că aceasta oferă în principiu un cadru efectiv şi accesibil, de natură să garanteze respectarea dreptului de proprietate în materia restituirii proprietăţilor într-o serie largă de situaţii.

Curtea a estimat că sistemul de eşalonare a despăgubirilor instituit de noua lege se încadrează în marja largă de apreciere de care se bucură statele în alegerea soluţiilor economice, mai ales atunci când acestea trebuie să păstreze echilibrul bugetar între venituri şi cheltuieli.

Cât priveşte termenele instituite, chiar dacă a constatat că ele pot conduce la finalizarea procesului de restituire peste un număr mare de ani, CEDO a considerat că această situaţie excepţională este inerentă, având în vedere complexitatea factuală şi juridică ce priveşte chestiunea restituirii bunurilor naţionalizate."

De asemenea, referitor la pretenţia reclamanţilor de soluţionare a dosarului de despăgubire nr. …….... la nivelul Secretariatului Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, până în prezent , au fost înregistrate 58.302 dosare transmise din teritoriu ce conţin dispoziţii emise în temeiul Legii nr. 10/2001.

Prin Decizia nr. 425 din 30 august 2005 emisă de către Guvernul României, a fost adoptat Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Prin Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005  au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005.Astfel, în normele de aplicare ale art. 17 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se stipulează faptul că ordinea în care vor fi soluţionate dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale. Prin urmare, în vederea acordării unor despăgubiri juste şi echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă şi internaţională, în vederea atingerii acestui scop, legiuitorul - prin normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 - a atribuit Comisiei Centrale o marjă de apreciere a ordinii de soluţionare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor.

În acest context, potrivit prevederilor pct. 17.1. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005, ordinea în care vor fi soluţionate dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale.  Decizia va fi afişată la sediul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, prin grija Secretariatului Comisiei Centrale.

În aplicarea acestor prevederi, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Decizia nr. 10299 din 14.11.2012, stabilea ordinea de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale.

Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor si-a însuşit Decizia nr. 10299 din 14.11.2012 a CCSD în şedinţa acesteia din data de 14.11.2013.

În cuprinsul art. 2 din decizia amintită, sunt prevăzute principiile care trebuie avute în vedere în soluţionarea dosarelor.

Astfel, în cuprinsul art. 2 al deciziei mai sus menţionate sunt enumerate punctual tipurile de dosare existente în cadrul Secretariatului Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, fostă CCSD, precum şi modalitatea de soluţionare a acestora .

Chiar dacă Decizia nr. 10299 din 14.11.2012 emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi însuşită de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, face referire la procedura de evaluare aşa cum a fost stabilită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarele de despăgubire vor fi soluţionate conform noii proceduri prevăzute de Legea nr. 165/2013, modificată, cu completări prin Legea nr. 368/2013.

Dosarul de despăgubire al reclamanţilor face parte din categoria dosarelor menţionate la pct.2.8 din Decizia nr. …………..9. adoptată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, "dosar în aşteptare".

Prin urmare, obligarea la soluţionarea acestui dosar de despăgubire înaintea celorlalte dosare, deci cu încălcarea ordinii de înregistrare ar însemna o discriminare pozitivă şi nu ar conduce decât la încălcarea unui principiu prevăzut la art. 16 din Constituţia României, respectiv încălcarea egalităţii de şanse şi tratament.

Cu privire la obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, a solicitat respingerea acestora, in considerarea celor menţionate in cuprinsul prezentei întâmpinări.

Reclamanţii ……………………..  au formulat răspuns la întâmpinare .

Asa cum a arătat in cererea de chemare in judecata ,Sentinţa civila nr. …………….  a rămas definitiva si irevocabila prin Decizia nr. …………… pronunţata in dos. Nr. ……….. de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie Secţia Civila si de Proprietate Intelectuala.

Prin aceasta hotărâre s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca sunt persoane îndreptățite la masuri reparatorii prin echivalent potrivit legii nr. 10/2001.

Prin Decizia nr. XX din 19.03.2007 Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a stabilit, printre altele, ca in cererile de chemare in judecata prin care petiţionarii reclama lipsa răspunsului din partea entităţilor juridice Ia notificările formulate in temeiul Legii nr. 10/2001, instanţele sunt abilitate legal sa soluţioneze pe fond notificările.

Obiectul cererii de chemare in judecata nu ii reprezintă contestarea vreunei decizii emise de entitatea investita de lege pentru a fi incidente dispoz. art. 35 din legea 165/2013, temeiul cererii de chemare in judecata fiind Legea nr. 554/2004 ce reglementează contenciosul administrativ,astfel că din punct de vedere funcţional cererea este de competenta Tribunalului Bucureşti Secţia a II a contencios administrativ si fiscal.

Arată reclamanţii cu privire la excepţia prematurităţii că termenele reglementate de Legea nr. 165/2013, fata de faptul ca soluţionarea notificării s-a realizat pe fond de instanţele judecătoreşti prin hotărâri definitive si irevocabile prin care s-a stabilit ca sunt persoane îndreptățite la masuri reparatorii constând in despăgubiri acordate in condiţiile legii speciale si nu de entitatea investita de lege, nu sunt incidente in cauza.

Conform art. 17 lit. a si b din lege , parata validează sau invalidează, in tot sau in parte, deciziile emise de entităţile investite de lege, care conţin propunerea de acordare a masurilor reparatorii, ori in speţa nu exista nici o decizie emisa ,ci HOTĂRÂRI  JUDECĂTOREŞTI  IREVOCABILE pe care parata nu le poate cenzura in niciun fel, ci pur si simplu trebuie sa îndeplinească dispoziţiile acestora si sa procedeze in conformitate cu dispoz. art. 21 pct. 6 si 7 din lege.

Termenele reglementate de art. 33 din lege se refera exclusiv

la entităţile investite de lege cu obligaţia de a soluţiona cererile formulate in temeiul Legii nr. 10/2001 prin emiterea deciziei de admitere sau respingere a acestora si nu la instanţele judecătorești care au soluţionat pe fond cererea reclamanţilor prin hotărâri irevocabile.

Dispoz. art. 35 din lege nu sunt incidente in cauza, reclamanţii nu contesta o decizie emisa de vreo entitate, ci ,dimpotrivă, au solicitat obligarea paratei de a proceda la evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale si emiterea deciziei care sa cuprindă punctele la care aveau dreptul cu titlu de despăgubire pentru imobilul preluat abuziv de stat situat in …………………… …………………………………………..;

Potrivit celor stabilite prin Decizia nr. 269/7 mai 2014 de Curtea Constituţionala, si obligatorii conform normelor constituţionale, termenul de 60 de luni prevăzut de art. 34 alin. 1 din legea nr. 165/2013 in care Comisia Naţionala ar trebui sa soluţioneze dosarele transmise de entităţile investite de lege in vederea acordării de masuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite in natura , nu se aplica nici titularilor dreptului la despăgubire recunoscuţi de instanţele judecătoreşti in urma soluţionării acţiunilor îndreptate

împotriva refuzului entităţilor deţinătoare de a se pronunţa asupra cererilor de revendicare.

Apărările paratei referitoare la cele statuate de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie prin Decizia nr. 5/16.03.2015 nu au nici o legătura cu prezenta cauza.

Dispoz. art. 33 din Legea 165/2013 reglementează, in cadrul unei proceduri prealabile , termenele in care entităţile investite de lege au obligaţia sa soluţioneze notificările formulate in temeiul Legii nr. 10/2001 si sa emită deciziile de admitere sau respingere a acestora , ori, in cauza, exista hotărâri judecătoreşti irevocabile de soluţionare pe fond a notificării  prin care s-a stabilit calitatea de  persoane îndreptățite la despăgubiri , deci este vorba de un drept actual legitimat de instanţe.

O procedura prealabila introducerii prezentei cereri de chemare in judecata au îndeplinit-o conform dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, dovezile in acest sens au fost ataşate cererii.

Fata de cele stabilite de Curtea Constituţionala prin deciziile pronunţate, cu referire speciala la Decizia nr. 269/2014 , prin care s-a hotărât ca in situaţia in care instanţele judecătoreşti au stabilit prin hotărâri judecătoreşti acordarea de despăgubiri in condiţiile legii speciale, Comisia Naţionala pentru Compensarea Imobilelor nu se poate prevala de termenele instituite de Legea nr. 165/2013 privind emiterea deciziei de compensare.

Prin încheierea din data de 5.10.2015 Tribunalul s-a pronunţat în ceea ce priveşte excepţia necompetenţei secţiei civile în soluţionarea cererii în sensul că a constatat că este competentă şi a respins ca neîntemeiată excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului tribunalul constată,în fapt şi în drept,următoarele:

Prin sentinţa civilă nr……………. pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a IV-a civilă irevocabilă prin decizia civilă nr…………….. pronunţată  de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost obligat Municipiul Bucureşti prin Primar General  să emită decizie prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale pentru imobilul situat în …………………………. pentru ……………………..

Prin sentinţa civilă nr…………… pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a V-a civilă s-a admis contestaţia formulată de reclamanţi împotriva dispoziţiei nr. ………………….. emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti , s-a modificat art. 2 al dispoziţiei în sensul că se propun măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale pentru imobil reţinându-se că nu au fost achitate nici un fel de despăgubiri la preluarea de către stat a imobilului.

La data de  20.05.2013 a intrat în vigoare Legea nr.165/2013 prin care  este reglementată noua procedura de stabilire şi plată a măsurilor reparatorii pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Ca urmare a cererii formulate de reclamanţi şi adresată Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor s-a comunicat acestora că dosarul va urma procedura de analiză conform Deciziei nr. ……………………. a fost Comisii Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform căreia dosarele sunt soluţionate conform ordinii de înregistrare  la Secretariatul Comisiei şi cu respectarea termenului de 60 luni prevăzut de lege.

Potrivit art. 34 alin si 2 din Legea nr.165/2013 dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.  Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

Potrivit  art. 17 alin 1 lit. a şi b din Legea nr.165/2013 prevede că în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru  şi care validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii şi dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor.

Prin Decizia nr. 269/2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) şi (8), art. 31 alin. (5), art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (2) şi art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate  şi a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. 

În considerentele deciziei Curtea Constituţională a statuat că prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 a aceleaşi Curţi, referindu-se la noile termene în care, potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care aceste termene nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.

Curtea Constituţională a  menţionat în decizie că  termenul de 60 de luni, prevăzut de art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor ar trebui să soluţioneze dosarele transmise de entităţile învestite de lege în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, nu se aplică nici titularilor dreptului la despăgubire recunoscuţi de instanţele de judecată în urma soluţionării acţiunilor îndreptate împotriva refuzului entităţilor deţinătoare de a se pronunţa asupra cererilor de revendicare formulate. Prin prisma interpretării constatate ca fiind constituţionale prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, acţiunilor introduse de aceştia împotriva refuzului unităţii deţinătoare de a răspunde la notificare li se vor aplica prevederile art. 33 în interpretarea dată de Curtea Constituţională, astfel că acestea nu vor fi respinse ca "prematur introduse" ca urmare a stabilirii unor noi termene pentru entitatea deţinătoare.

 Dimpotrivă, concluzionează Curtea constituţională, instanţele vor soluţiona pe fond aceste acţiuni, pronunţând, în cazul admiterii acestora, hotărâri prin care vor dispune fie restituirea în natură, fie acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale - în prezent, Legea nr. 165/2013. În această ultimă ipoteză, instanţele de judecată vor obliga Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să emită o decizie de compensare în puncte a valorii imobilului ce nu mai poate fi restituit în natură.

Tribunalul,văzând prevederile legale ce menţionează atribuţiile Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor ,respectiv art.17 alin 1 lit. a şi b din Legea nr.165/2013 ,coroborate cu dispoziţiile art.34 alin 2 din aceeaşi lege interpretate în sensul menţionat de Curtea Constituţională  în Decizia nr. 269/2014,constată că cererea reclamanţilor este întemeiată întrucât a fost pronunţată o hotărâre judecătorească privind soluţionarea pe fond a notificării.

În consecinţă,tribunalul va admite cererea şi va obliga  pârâta să emită decizie de compensare pentru imobilul situat în  ………………  în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.165/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamanţii …………………………. , în contradictoriu cu parata  ……………………. cu sediul in ……………… .

Obligă pârâta să emită decizie de compensare pentru imobilul situat în ................................................... în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.165/2013.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Apelul se va depune la Tribunalul Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11.01.2016.

 PREŞEDINTE GREFIER

 …………………… …………………..

Domenii speta

Spete similare