Contestatie decizie concediere

1 .Tip document:sentinta civila

2.Numar document: 489/LM/2016

3.Data elaborării documentului: 28.06.2016

4.Titlu: contestatie decizie concediere

5.Domeniu asociat:litigiu munca

Continut speta:

Anularea deciziei nr.295/04.11.2015 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de munca al contestatoarei în baza art.65 alin. 1 Codul muncii, obligarea angajatorului în temeiul art.80 alin.1 Codul muncii la despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate de care ar fi beneficiat începând cu data de 05.11.2015 pana la soluţionarea cauzei, obligarea angajatorului la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei, anularea deciziei de revocare nr. 18. In motivele în fapt contestatoarea a învederat ca a fost angajata societăţii intimate începând cu luna noiembrie 1998 în funcţia de contabil sef cu activitate neîntrerupta până la momentul naşterii copilului său când a fost nevoită să intre în concediu medical de la 01.09.2013 , respectiv concediu îngrijire copil şi că acesta măsură a fost luată de angajator exclusiv ţinând cont de situaţia sa personala invocând prevederile art.21a11n.1 lit.a, art.22 si 23 din OUG nr.96/2003 care protejează salariata mamă şi faptul că societatea a realizat rezultate financiare pozitive în ultimii 3 ani,cifra de afaceri a societăţii crescând cu cel puţin 10% în fiecare an.

Prin sentinţa pronunţata instanţa de fond a admis în parte contestaţia , a dispus anularea deciziei de încetare a contractului individual de munca al contestatoarei, s-a dispus anularea deciziei de revocare nr.18 din 01.02.2016 a deciziei de încetare nr.295/04.11.2015 emisa de intimata, a fost obligat angajatorul în favoarea contestatoarei la despăgubiri materiale în baza art.80 alin.1 Codul muncii începând cu data de 05.11.2015 cu excluderea sumelor ce au fost deja achitate de intimata în decursul litigiului despăgubiri ce se vot plaţi conform art.80 alin.3 Codul muncii pana la încetarea de drept a contractului de munca al contestatoarei prin rămânerea definitiva a hotărârii, s-a constatat ca nu s-a solicitat reintegrarea pe postul deţinut anterior în cadrul intimatei si au fost respinse restul pretenţiilor. Din probele administrate instanţa a reţinut ca nu s-a dovedit în cauza existenta unei reorganizări efective ale activităţii societatii în condiţiile art.65 Codul muncii , o efectivitate a desfiinţării postului contestatoarei pentru o cauza reala si serioasa iar decizia este lipsita de motive concrete în fapt reglementate sub sancţiunea nulităţii absolute de art.62 alin.3 Codul muncii, fiind astfel lovita de nulitate absoluta. Nu s-a depus la dosar nici un înscris , respectiv hotărâre a Adunării Generale prin care sa se decidă reorganizarea unitarii si nici organigramele anterioara si ulterioara reorganizării.

Referitor la decizia de revocare nr.18/01.02.2016 a deciziei de concediere emisa pe seama contestatoarei instanţa a reţinut incidenta deciziei nr. 1 7 din 13.06.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civila, respectiv ca revocarea deciziei poate avea loc pana la data comunicării acesteia către salariat, actul de revocare fiind supus exigentelor de comunicare corespunzătoare actului pe care îl revoca. O asemenea soluţie este cu atât mai corecta şi justă cu cat elimină orice problema juridica creata de ,, regimul juridic incert ,, al perioadei cuprinse între data comunicării deciziei de concediere si data revocării acesteia pentru ca în aceasta perioada angajatul ar fi pe de o parte concediat în baza art.77 Codul muncii dar ulterior cu efect retroactiv reintegrat într-o perioada în care nu a prestat activitate si a avut un statut juridic incert. Mai mult a da posibilitatea angajatorului sa revoce propriile decizii ulterior comunicării acestora si ulterior contestării în instanţa , indiferent de timpul scurs de la data comunicării ar însemna nu doar ca instanţa sa încurajeze în incertitudine de statut juridic al salariatului concediat si integrat dar si a încuraja un comportament posibil abuziv al unui angajator care trăieşte cu convingerea ca are posibilitatea revocării unei decizii nelegala oricând daca aceasta este atacata în instanţa de salariat. Daunele materiale constând în indemnizaţia de şomaj si daunele morale nu au fost acordate de instanţa câta vreme contestatoarea a beneficiat de despăgubiri reprezentând drepturi salariale pentru aceeaşi perioada iar daunele morale nu au fost dovedite în mod efectiv.

(TribunalulBihor-SectiaI • civila,sentintacivila nr.489/LM/2016)

Domenii speta

Spete similare