Suspendare act administrativ

Hotărâre 1248/CA/2016 din 21.06.2016


1. Tip document: ÎNCHEIERE

2. Număr document: 1248/CA/2016

3. Data elaborării documentului: 21 iunie 2016

4. Obiect: Suspendare act administrativ

5. Domeniu asociat: conform listei : Acte ale autorităţilor publice

Conţinut speţă

Potrivit art.98 alin.(1) din Legea nr.188/1999, raportul de serviciu existent încetează de drept „f) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru o faptă prevăzută la art.54 lit.h) ori s-a dispus aplicarea unei pedepse privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii”.

Instanţa reţine că măsura de încetare a suspendării raportului de serviciu, respectiv de încetare de drept a raportului de serviciu a fost luată de pârâtă în temeiul acestor dispoziţii legale, ca urmare a condamnării reclamantului la o pedeapsă privativă de libertate, iar împrejurarea că executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat nu reprezintă un indiciu temeinic de natură să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate a actelor administrative contestate.

Pe de altă parte, motivul de nelegalitate invocat de reclamant presupune o cercetare a fondului, care excede cadrului procesual limitat al cererii de suspendare.

În considerarea acestor aspecte, reţinând că în speţă nu este îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat, în accepţiunea art.2 alin.(1) lit.t) din Legea nr.554/2004 şi având în vedere că cererea de suspendare a executării efectelor actelor administrative nu poate fi admisă în lipsa îndeplinirii cumulative a condiţiilor expres prevăzute de art.14 alin.(1) şi art.15 din Legea nr.554/2004, instanţa va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECŢIA A III-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. ………../111/2016

ÎNCHEIEREA Nr. …………….

Şedinţa publică din data de …………..

Completul constituit din:

PREŞEDINTE ………………

Grefier …………..

Pe rol, judecarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamantul SV şi pe pârâta DSVSA  B, având ca obiect suspendarea executării efectelor Deciziilor nr. X şi Y  din 22 martie 2016 emise de D.S.V.S.A. B.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reprezentantul reclamantului, av. M, potrivit împuternicirii avocaţiale pe care o depune la dosar şi reprezentanta pârâtei, c.j. A, potrivit delegaţiei pe care o depune la dosar.

Grefierul de şedinţă expune referatul cauzei, învederând instanţei că s-a fixat termenul de azi pentru soluţionarea capătului de cerere prin care s-a solicitat suspendarea executării efectelor Deciziilor nr.X şi Y din 22 martie 2016 emise de D.S.V.S.A. B, procedura de citare este legal îndeplinită, cererea este legal timbrată, după care:

Întrebaţi fiind asupra competenţei, reprezentantul reclamantului şi reprezentanta pârâtei arată că instanţa este competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Verificând competenţa, potrivit dispoziţiilor art.131 C.proc.civ., instanţa stabileşte că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în temeiul dispoziţiilor art.95 pct.1 C.proc.civ. coroborate cu cele ale art.10 alin.(1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.

Instanţa constată că pentru azi s-a fixat termen în vederea soluţionării cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate, odată cu citaţia pârâtei fiindu-i comunicată şi copia acţiunii. Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a formulat apărări atât pentru cererea de suspendare cât şi pentru fondul cauzei.

Comunică un exemplar din întâmpinare şi actele anexe cu reprezentantul reclamantului.

Pune în discuţie dacă se mai impune continuarea procedurii scrise pentru acţiunea în anularea actelor administrative.

Reprezentantul reclamantului consideră că nu se mai impune continuarea procedurii de regularizare.

Reprezentata pârâtei, de asemenea, arată că nu se mai impune continuarea procedurii scrise. Se poate fixa termen de judecată pentru soluţionarea pe fond a cauzei.

Instanţa acordă cuvântul asupra probelor cu privire la cererea de suspendare.

Reprezentantul reclamantului depune la dosar în completarea probaţiunii adeverinţa nr. ……/13.04.2016 şi bilet de externare/scrisoare medicală. Solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Reprezentanta pârâtei solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Instanţa, constatând că proba cu înscrisuri propusă de părţi este admisibilă, potrivit legii, ducând la soluţionarea cauzei, pentru reclamantă – pentru dovedirea susţinerilor din cerere, iar pentru pârâtă – pentru dovedirea apărărilor din întâmpinare, în temeiul art.255 C.proc.civ., o încuviinţează.

Constatând că părţile nu mai au alte cereri de formulat şi nu mai sunt alte incidente de soluţionat, acordă cuvântul pe cererea de suspendare.

Reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată, suspendarea efectelor Deciziei nr. X/22.03.2016 şi nr.Y/22.03.2016 şi a răspunsurilor ……./2016 şi ………../2016 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

În susţinerea cererii de suspendare arată că reclamantul este unicul întreţinător de familie. Consideră că prin refuzul pârâtei de a dispune reprimirea reclamantului în postul avut anterior îi este încălcat dreptul la un trai decent pentru reclamant şi familia sa, dreptul de a reveni la muncă, deşi prin minuta Deciziei penale …../08.02.2016 s-a dispus în temeiul art. 71 din Codul penal 1969 suspendarea executării pedepselor accesorii stabilite de instanţa de fond, pe durata termenului de încercare. Cu toate acestea în mod nelegal şi în contradicţie cu prevederile art. 94 alin. (2) din Legea nr.188/1999, pârâta trebuia să dispună reînceperea activităţii reclamantului în termen de 5 zile conform alin.(3) din art. 94, dar nu a respectat nici acest text de lege. Consideră că cererea de suspendare a efectelor Deciziilor atacate este temeinică şi admisibilă.

Reprezentanta pârâtei solicită respingerea cererii de suspendare. Arată că Decizia nr.X din 22.03.2016 a fost emisă în concordanţă cu prevederile art. 98 lit.f) din Legea nr.188/1999, decizie prin care raportul de serviciu al reclamantului a încetat de drept având în vedere faptul că împotriva lui s-a dispus printr-o hotărâre rămasă definitivă aplicarea unei pedepse privative de libertate si condamnarea pentru săvârşirea unei fapte prevăzute de art. 54 lit. h) din Legea nr.188/1999.

Potrivit Legii nr.188/1999, raportul de serviciu al funcţionarului public încetează de drept când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru o faptă prevăzută la art. 54 lit.h) ori s-a dispus aplicarea unei pedepse privative de libertate - la data rămânerii definitive a hotărârii. Consideră nefondată susţinerea reclamantului cum că suspendarea în calea de atac a pedepselor accesorii stabilite de către instanţa de fond pe durata termenului de încercare ar conferi acestuia dreptul de a fi menţinut în funcţia publica, atâta vreme cât legiuitorul în mod imperativ precizează că încetarea raportului de serviciu aferent funcţiei publice intervine în condiţiile art.98 alin.(1) lit.f) din Legea nr.188/1999.

Apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse în mod imperativ de către legiuitor pentru a se putea atrage suspendarea efectelor actului administrativ şi consideră că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin.(l) din Legea nr.554/2004, întrucât reclamantul nu a făcut dovada existenţei unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art.2 alin.(1) lit.t) şi ş) din Legea nr.554/2004.

Instanţa, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile şi reţine cauza spre soluţionare.

Fixează termen pentru fondul cauzei la data de ……….. 2016, sala 60, ora 9, pentru când părţile au termen în cunoştinţă.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ,

În baza actelor de la dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor – Secția a III-a Contencios administrativ și fiscal la data de ………. 2016, sub număr de dosar ………/111/2016, reclamantul SV a solicitat, în contradictoriu cu pârâta DSVSA  B următoarele:

- anularea Deciziilor nr.X şi Y din 22 martie 2016, precum şi a răspunsurilor date prin adresele nr…… şi ………… din 19 aprilie 2016, şi reluarea  raporturilor de muncă şi plata drepturilor salariale începând cu data de 2 noiembrie 2015 şi până la data efectivă a reluării raporturilor de muncă;

- suspendarea efectelor Deciziilor nr.X şi Y  din 22 martie 2016, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii de suspendare, reclamantul a arătat că este singurul întreţinător al familiei compusă din 3 persoane iar în luna februarie a acestui an soţia lui a fost diagnosticată cu cancer. Din luna februarie 2016 nu mai realizează venituri.

Consideră că prin refuzul pârâtei de a-l reprimi în postul avut anterior îi este încălcat dreptul la un trai decent şi dreptul de a reveni la muncă, având în vedere că prin minuta Deciziei penale nr………/8 februarie 2016 s-a dispus, în temeiul art.71 din Codul penal de la 1969, suspendarea executării pedepselor accesorii stabilite de instanţa de fond, pe durata termenului de încercare. 

A mai susţinut că în mod nelegal şi contrar prevederilor art.94 alin.(2) din Legea nr.188/1999, pârâta trebuia să dispună reînceperea activităţii în termen de 5 zile, conform art.94 alin.(3), însă nu a respectat acest text de lege.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.14 şi 15 din Legea nr.554/2004.

Anexat cererii de chemare în judecată reclamantul a depus înscrisuri.

Cererea de suspendare a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.

2. Poziția procesuală a pârâtului cu privire la cererea de suspendare

Prin întâmpinarea înregistrată la instanță la data de 15 iunie 2016, pârâta DSVSA  B a solicitat respingerea cererii de suspendare, arătând în motivare că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor obligatorii pentru admiterea cererii de suspendare a actului administrativ, prevăzute de art.14 alin.(1) din Legea nr.554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Cu referire la cazul bine justificat, a arătat că nu au fost prezentate împrejurări vădite de fapt şi de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului adminitrativ.

În ce priveşte paguba iminentă, a menţionat că reclamantul nu a dovedit iminenţa producerii unei pagube.

3. Procedura de soluționare a cererii de suspendare

La termenul de judecată din ……….., instanța a rămas în pronunțare asupra cererii de suspendare.

Pentru soluționarea cererii de suspendare instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri.

4. Soluţia şi considerentele Tribunalului asupra cererii de suspendare

Potrivit art.14 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art.7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral  până la pronunţarea instanţei de fond.

În temeiul art.15 alin.(1) din aceeaşi lege, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat şi se poate dispune până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Din interpretarea sistematică a celor două texte legale, rezultă că pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ în ipoteza reglementată de art.15 din Legea nr.554/2004, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) formularea plângerii prealabile împotriva actului vătămător și existenţa unei acţiuni pentru anularea în tot sau în parte a unui act administrativ unilateral;

b) să fie vorba despre un caz bine justificat, astfel cum acesta este definit de art.2 alin.(1) lit.t) din Legea nr.554/2004;

c) măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, în sensul art.2 alin.(1) lit.ş) din Legea nr.554/2004.

În speţă, prima condiţie, cu caracter procedural, necesară pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ este îndeplinită, având în vedere că reclamantul SV a formulat plângere prealabilă în condiţiile art.7 din Legea nr.554/2004, înregistrate la D.S.V.S.A. B la data de …………, prin care a solicitat revocarea Deciziilor nr.X  şi Y  din 22 martie 2016, iar ulterior s-a adresat instanței de contencios administrativ pentru a anula aceste acte administrative, în cauza ce formează obiectul dosarului nr………./111/2016 al Tribunalului Bihor (în cadrul căreia a formulat şi prezenta cerere de suspendare).

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unui caz bine justificat, se reţine că, în accepţiunea art.2 alin.(1) lit.t) din Legea nr.554/2004, prin „cazuri bine justificate” se înţeleg împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Actele administrative a căror suspendare până la soluționarea definitivă a cauzei s-a solicitat, sunt reprezentate de Deciziile nr.X şi Y din 22 martie 2016.

Prin Decizia nr.X /22 martie 2016 s-a decis încetarea suspendării raportului de serviciu al reclamantului având în vedere că împotriva acestuia, funcţionar public, s-a dispus printr-o hotărâre rămasă definitivă aplicarea unei pedepse privative de libertate, fiind incidente astfel prevederile art.98 lit.f) din Legea nr.188/1999.

Prin Decizia nr.Y/22 martie 2016 s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului în temeiul prevederilor art.98 alin.(1) lit.f) din Legea nr.188/1999, cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare – 8 februarie 2016, având în vedere că împotriva acestuia a fost pronunţată Decizia penală nr…….din 8 februarie 2016 – rămasă definitivă, prin care s-a admis în parte apelul declarat de reclamant, a fost înlăturată dispoziţia instanţei de fond de executare în regim de detenţie a pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse în termenul de încercare de 4 ani şi s-a dispus, de asemenea, suspendarea executării pedepselor accesorii stabilite de instanţa de fond pe durata termenului de încercare, funcţionarul public fiind astfel condamnat definitiv prin aplicarea unei sancţiuni privative de libertate pentru infracţiunea de maltratare şi schingiuire a animalelor şi abuz în serviciu contra intereselor publice.

Examinând aparența de legalitate a acestor decizii prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de reclamant, instanţa reţine că nu există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate a actelor administrative contestate, nefiind îndeplinită condiţia cazului bine justificat prevăzută de art.14 alin.(1) din Legea nr.554/2004. 

Analizând cele două decizii, instanţa reţine că au fost emise în temeiul dispoziţiilor art.98 alin.(1) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, ca urmare a pronunţării Sentinţei penale nr………./ 2015 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă la data de …..2016, prin Decizia penală nr……../A/. 2016 a Curţii de Apel Oradea.

Prin această hotărâre penală, reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare, fiind suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate şi fiind stabilit un termen de încercare de 4 ani. Totodată, instanţa a făcut aplicarea art.64 alin.(1) lit.a) teza a doua şi lit.b) şi c) din Codul penal din 1969 şi a dispus, în temeiul art.71 alin.(5) din acelaşi cod, suspendarea executării pedepsei accesorii (constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii publice şi dreptul de a ocupa funcţia sau de a exercita profesia ori de a desfăşura o activitate de natura celei de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de medic veterinar) pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

Argumentul invocat de reclamant în justificarea cazului bine justificat a fost fundamentat pe nelegalitatea celor două decizii având în vedere că pedeapsa aplicată nu este una privativă de libertate.

Potrivit art.98 alin.(1) din Legea nr.188/1999, raportul de serviciu existent încetează de drept „f) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru o faptă prevăzută la art.54 lit.h) ori s-a dispus aplicarea unei pedepse privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii”.

Instanţa reţine că măsura de încetare a suspendării raportului de serviciu, respectiv de încetare de drept a raportului de serviciu a fost luată de pârâtă în temeiul acestor dispoziţii legale, ca urmare a condamnării reclamantului la o pedeapsă privativă de libertate, iar împrejurarea că executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat nu reprezintă un indiciu temeinic de natură să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate a actelor administrative contestate.

Pe de altă parte, motivul de nelegalitate invocat de reclamant presupune o cercetare a fondului, care excede cadrului procesual limitat al cererii de suspendare.

În considerarea acestor aspecte, reţinând că în speţă nu este îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat, în accepţiunea art.2 alin.(1) lit.t) din Legea nr.554/2004 şi având în vedere că cererea de suspendare a executării efectelor actelor administrative nu poate fi admisă în lipsa îndeplinirii cumulative a condiţiilor expres prevăzute de art.14 alin.(1) şi art.15 din Legea nr.554/2004, instanţa va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul SV, în contradictoriu cu pârâta DSVSA  B,  având ca obiect suspendarea executării efectelor Deciziilor nr.X  şi Y  din 22 martie 2016 emise de D.S.V.S.A. B.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Bihor.

Pronunţată în şedinţă publică azi, ………..2016.

Preşedinte, Grefier,