Excesul neimputabil şi circumstanţa atenuantă a legitimei apărări. Incompatibilitatea reţinerii lor simultane.

Este imposibilă reţinerea simultană atât a circumstanţei atenuante a depăşirii limitelor legitimei apărări şi a cauzei de neimputabilitate prevăzute de art. 26 C.pen.  Depăşirea limitelor legitimei apărări începe unde se termină excesul neimputabil.

Art. 26 şi art. 75 alin. 1 lit. c  C. pen.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată:

Prin sentinţa penală nr. 99/3.04.2015 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 2775/258/2013 s-a dispus

I. În baza art. 386 al. 1 C. pr. pen., coroborat cu art. 377 al. 4 C. pr. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin actul de sesizare astfel:

- din infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 C.pen. raportat la art. 188 al. 1 C.pen., cu aplicarea art. 75 al. 1, lit. b) C.pen., în infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 C.pen. raportat la art. 188 al. 1 C.pen., cu aplicarea art. 75 al. 1 lit. b) C.pen., şi reţinerea art. 26 al. 1 C.pen..

Respingerea restului cererilor de schimbare a încadrării juridice.

II. În 396 al. 1 şi 5 C. pr. pen.,  coroborat cu art. 16 al. 1 lit. d) C. pr. pen., achitarea  inculpatului XX de sub acuza săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 C.pen. raportat la art. 188 al. 1 C.pen., cu aplicarea art. 75 al. 1 lit. b) C.pen., şi reţinerea art. 26 al. 1 C.pen..

III.1. S-a constatat că partea vătămată XX nu s-a constituit parte civilă în cauză.

III.2. În baza art. 397 al. 1 C. pr. pen. coroborat cu art. 19 al. 1, art. 20, art. 25 C. pr. pen., admiterea acţiunii civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş şi obligarea inculpatului XX să plătească acesteia suma de 679,21 lei (reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru partea vătămată XX) şi dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data externării, respectiv 1  octombrie 2014 şi până la data plăţii efective.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În condiţiile în care inculpatul a optat pentru judecata în procedura reglementată de art. 374 al. 4 C. pr. pen., nu pot fi administrate probe noi sau readministrate o parte din probe.

În atare situaţie, s-a considerat că starea de fapt prezentată în rechizitoriu şi recunoscută integral de inculpat nu poate suferi modificări.

Astfel, instanţa a reţinut că, la data de la data de 28.09.2014 în satul Cîmpu Cetăţii s-a organizat „Festivalul Baloanelor” la care a participat şi persoana vătămată XX care cu această ocazie a consumat băuturi alcoolice, precum şi inculpatul XX cu familia.

Seara, în jurul orelor 19.00, în drum către casă, inculpatul XX însoţit de martorul Panari Levente a intrat într-un magazin de pe str. Principală de unde a cumpărat o sticlă de vin roşu de 750 ml pe care urma să o consume acasă şi pe care a introdus-o în buzunarul bluzei sport cu care era îmbrăcat.

Soţia inculpatului şi fiul acestora au mers la un alt magazin situat la o distanţă de aprox. 100 metri. După achiziţionarea sticlei de vin, inculpatul s-a deplasat în direcţia magazinului unde era soţia sa, urmând ca toţi să-şi continue drumul către casă.

 În acest timp, din direcţia opusă, venea persoana vătămată XX, care,  aflându-se sub influenţa alcoolului, striga în direcţia soţiei inculpatului întrebând cine urlă şi de ce. XX i-a replicat că nu strigă nimeni, după care între cei doi a avut un schimb de replici, în cadrul cărora persoana vătămată i-a vorbit vulgar şi a ameninţat-o pe soţia inculpatului, că-i bagă pe gât doza de bere pe care o avea în mână. Când inculpatul a ajuns lângă cei doi, a intervenit verbal spunând să nu se certe, să vorbească calm, să lămurească situaţia.

După acestea, inculpatul, soţia sa, fiul lor minor, martorii XX, XX şi persoana vătămată XX au mers împreună pe stradă în aceeaşi direcţie, iar pe drum discuţiile au continuat. La un moment dat, XX a împins-o pe XX şi între cei doi a intervenit inculpatul care s-a interpus la mijloc ţinându-i la distanţă unul de celălalt şi protejându-şi soţia cu mâna.

În întâmpinarea grupului de mai sus au venit concubina lui XX, numita TXX şi mama acestuia, XX. Cele două au început să se certe cu XX, având neînţelegeri mai vechi iar cearta a degenerat în agresiune, cele trei femei s-au îmbrâncit, E. şi M. trăgând de hainele lui T. (soţia inculpatului).

Inculpatul, văzând că TXX o ţine de haine pe soţia sa şi trage de ea, a intervenit, spunând să o lase în pace. Văzând că nu-l ascultă, a lovit-o cu sticla de vin în cap. Sticla s-a spart şi el a rămas în mână cu o porţiune din sticlă. În acel moment, persoana vătămată XX l-a prins pe inculpat cu mâna de umăr şi atunci, pentru a scăpa, inculpatul l-a lovit pe X cu sticla spartă la nivelul feţei şi a gâtului. După 2-3 lovituri XX i-a dat drumul şi inculpatul cu soţia sa au plecat rapid de la locul faptei.

Persoana vătămată XX a sângerat abundent, la faţa locului a fost chemată salvarea şi acesta a fost transportat de urgenţă la SMURD Tg. Mureş prezentând multiple plăgi tăiate lateral cervical, submandibular şi occipital.

Din Raportul de expertiză medico-legală nr. 3829/A1/293 emisă de I.M.L. Tg. Mureş rezultă că XX prezintă plăgi suturate chirurgical situate la nivelul regiunii occipitale paramedian stâng (lungimea 2 cm), latero-cervical posterior stâng (3 cm), submandibular stâng (5 cm verticală), facial stâng (1,5 cm). Pe braţul drept faţa anterioară 1/3 medie prezintă o plagă oblică de 6x7 cm lungime cu leziune musculară în profunzime, margini netede, pe antebraţul drept 1/3 superioară faţa posterioară prezintă excoriaţie de 3x4 cm cu crustă hematică uscată.

Din fişa prespital UPU SMURD rezultă diagnosticul: „plagă tăiată la nivelul gâtului” şi „plagă faţa stângă latero-cervical stâng şi braţ drept”.

Din scrisoarea medicală a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş – Clinica O.R.L. rezultă că susnumitul a fost internat în perioada 29.09 – 01.10.2014 cu diagnosticul: „TCF prin heteroagresiune. Multiple plăgi tăiate submandibulare stâng, latero-cervical stâng şi occipitale”.

În concluziile raportului de expertiză medico-legală se constată că XX prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 28.09.2014 prin loviri directe repetate, posibil cu sticlă spartă. Necesită 16-18 zile de îngrijiri medicale. Prin leziunile traumatice suferite viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie.

La data de 29.09.2014 persoana vătămată XXX a formulat plângere penală prealabilă împotriva lui XX pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 al. 2) C.p.

Persoana vătămată a depus la dosar certificatul medico-legal nr. 3925/A2/1152 emis de I.M.L. Tg. Mureş, din cuprinsul căruia rezultă că prezintă o plagă excoriată de 4 cm. acoperită cu crustă hematică uscată, care s-a putut produce la data de 28.09.2014, prin lovire cu corp dur, contondent şi care necesită 1-2 zile de îngrijire medicală.

Inculpatul a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa. Referitor la momentul în care l-a lovit pe XX, inculpatul a declarat că, după ce a lovit-o pe E. şi sticla s-a spart, a rămas în mână cu o bucată din sticlă, adică partea cu dopul şi câteva cioburi ataşate. În acea clipă XX l-a prins cu mâna de haină în zona umărului, ţinându-l strâns, iar cealaltă mână X şi-a băgat-o în buzunarul de la pantaloni, căutând ceva şi zicând "voi termina şi cu tine şi îi trag pe toţi în ţeapă". Inculpatul a crezut că în buzunar caută un briceag sau cuţit cu care să îl taie. Atunci, pentru a scăpa din strânsoarea lui X, l-a lovit în zona obrazului şi gâtului, încercând să scape din strânsoarea lui şi să evite să fie tăiat de X cu vreun cuţit. I-a aplicat 2 - 3 lovituri, până când acesta i-a dat drumul. Între timp şi soţia sa a scăpat şi împreună au plecat spre casă.

Inculpatul a mai declarat că, din câte ştie, XX poartă de obicei cuţit la el, toată lumea din sat ştie acest lucru, acesta poartă la vedere la pantaloni o teacă de cuţit. În momentele descrise, XX era foarte băut.

Faptul că inculpatul nu a mai comis astfel de fapte în trecut rezultă din verificările efectuate la cazierul judiciar şi din informaţiile obţinute de la Postul de Poliţie Eremitu din care rezultă că XX nu figurează în evidenţele poliţiei ca fiind cercetat în dosare penale sau ca fiind sancţionat contravenţional.

În schimb, în ce-l priveşte pe XX, din verificări a rezultat că acesta a fost cercetat penal în repetate rânduri pentru comiterea mai multor infracţiuni, printre care şi loviri sau alte violenţe, ameninţare, violare de domiciliu, distrugere, furt şi a fost de mai multe ori sancţionat contravenţional pentru adresarea de cuvinte şi expresii jignitoare, ameninţare, provocare de scandal.

Faptul că soţia inculpatului, numita XX a fost agresată, rezultă şi din certificatul medico-legal nr. 3873/A2/1144 emis de I.M.L. Tg. Mureş unde s-a constatat că aceasta prezintă leziuni traumatice constând în echimoze şi excoriaţii care s-au putut produce la data de 28.09.2014, prin loviri directe repetate cu corp dur, contondent, care necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale.

În drept:

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, prima instanţă a făcut anumite precizări, atât în raport cu cererile de schimbare a încadrării juridice formulate, cât şi raportat la faptul că inculpatul a înţeles să uzeze de procedura de judecată simplificată, bazată pe recunoaşterea în totalitate a faptelor reţinute împotriva sa, cerere încuviinţată de instanţă.

În acest context, instanţa a subliniat că procedura de judecată simplificată, bazată pe recunoaşterea faptelor, permite de principiu, schimbarea încadrării juridice a faptei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 377 al. 4 Cod de procedură penală.

În ceea ce priveşte prima cerere de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin apărător (în sensul reţinerii infracţiunii de lovire sau alte violenţe), instanţa a aporeciat că aceasta este neîntemeiată.

Chiar dacă, potrivit actelor medicale suntem în prezenţa unui număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale, nu putem ignora faptul că zona vitală prin loviturile inculpatului este o zonă vitală (gâtul) şi că acesta a folosit un obiect tăietor – înţepător idoneu (apt) a produce decesul, cele două elemente combinate, conducând la concluzia că ne aflăm în prezenţa infracţiunii de omor rămas în forma tentativei, săvârşit cu intenţie indirectă (în sensul că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că aceasta nu se va produce) şi nu în prezenţa infracţiunii de lovire.

Instanţa a avut în vedere şi faptul că au existat 2 sau 3 lovituri a căror intensitate a fost suficient de puternică pentru a produce sângerare abundentă, care ar fi putut produce decesul, în lipsa ajutorului medical de specialitate.

Cu privire la cea de a doua cerere de schimbare a încadrării juridice, vizând reţinerea prevederilor art. 26 al. 1 C.pen. (respectiv excesul neimputabil), instanţa a apreciat că aceasta este întemeiată.

S-a subliniat faptul că şi acuza a considerat că conflictul nu a fost pornit, respectiv generat de către inculpat ci chiar de către partea vătămată şi apoi continuat şi întreţinut de aparţinătorii acestuia, astfel încât în actul de sesizare a fost reţinută circumstanţa atenuată a provocării.

În opinia instanţei, inculpatul nu s-a aflat doar în stare de provocare, ci în stare de legitimă apărare, depăşind limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului, datorită tulburării sau temerii.

Această concluzie a primei instanţe a fost întemeiată pe următoarele argumente:

-Partea vătămată XX a iniţiat întâi un conflict verbal, strigând la soţia inculpatului (persoana de care acesta din urmă era, în mod firesc, legat de sentimente de ataşament şi afecţiune),

-Partea vătămată XX a vorbit vulgar soţiei inculpatului, apoi a ameninţat-o pe aceasta că-i bagă pe gât doza de bere pe care o avea în mână,

-La această etapă verbală a agresiunii, constând în înjurături şi ameninţări proferate de partea vătămată, inculpatul a avut o atitudine calmă, încercând să aplaneze conflictul,

-Partea vătămată a generat, în continuare o stare conflictuală, de data aceasta fizică, prin faptele sale, în condiţiile în care a împins-o pe soţia inculpatului, numita XX, 

-Este de menţionat că da faţă, la acest conflict, a fost, de la debut, copilul minor al inculpatului, XX în vârsta de 12 ani, situaţie care a fost de natură a crea o stare de tulburare şi temere suplimentară a inculpatului,

-Conflictul iniţiat de partea vătămată a fost continuat de concubina acestuia TXX şi de mama concubinei XX, care la început au agresat-o verbal pe soţia inculpatului. Acestea au făcut afirmaţii legate de boala de cancer de care a suferit soţia inculpatului, (care a şi fost operată) acesta fiind de asemenea de natură a induce o stare de tulburare inculpatului, în mod natural sensibil la boala deosebit de gravă a soţiei sale,

-Partea vătămată XX a împins-o, apoi a lovit-o cu palma peste urechea dreaptă pe soţia inculpatului (numita XX),

-Concubina părţii vătămate şi mama acestuia au îmbrâncit-o pe soţia inculpatului trăgând-o de haine,

-Inculpatul a intervenit activ în conflict, abia în acest moment, a strigat la TXX să o lase pe soţia sa, însă văzând că nu o eliberează a lovit-o cu sticla pe care o cumpărase anterior şi care s-a spart (rezultă că inculpatul nu avea cuţit, briceag sau o altă armă la el, ci a ajuns să deţină acest obiect tăietor - înţepător, în mod cu totul întâmplător),

-Partea vătămată l-a prins pe inculpat cu mâna de umăr, l-a ţinut strâns, şi şi-a băgat cealaltă mână în buzunar, proferând ameninţare la adresa inculpatului, şi fiind în stare de ebrietate,

-În aceste condiţii, pentru a scăpa de strânsoarea părţii vătămate, şi pentru a se apară de lovitura pe care credea că partea vătămată urma să i-o aplice cu un briceag, inculpatul l-a lovit pe acesta de 2-3 ori în zona dosului şi a gâtului,

-Este de menţionat că inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri (2-3) deoarece partea vătămată nu i-a dat drumul după prima lovitură (toate aceste etape graduale de conflict rezultă din declarațiile martorilor: XX jr, XX, XX, XX, coroborat cu declaraţia inculpatului şi a martorei XX),

-Faptul că inculpatul avea convingerea că partea vătămată îl va lovi cu un cuţit nu reprezintă doar o speculaţie sau o supoziţie lipsită de orice fundament din partea acestuia, în condiţiile în care martorul XX (filele 76-77 dosar u.p.), confirmă obiceiul părţii vătămate de a purta astfel de obiecte:

„Am văzut că XX era sub influenţa alcoolului şi imediat acesta m-a scuipat în gură şi a vrut să mă lovească dar au venit nişte jandarmi şi un poliţist care l-au calmat, posibil să-l fi sancţionat.

Cu această ocazie am văzut că XX avea la el un cuţit, băgat într-o teacă neagră din piele, pus la spatele pantalonilor.

Arăt că tot satul ştie că X este violent şi poartă cuţit la el” (fila 77 verso dosar u.p.)

Toate cele anterior arătate au demonstrat, în opinia primei instanţe, că inculpatul se afla în stare de legitimă apărare atunci când l-a lovit pe partea vătămată (fiind vorba de un atac material, direct şi imediat îndreptat împotriva sa).

S-a precizat faptul că deţinerea bucăţii de sticlă a fost rezultatul unui  concurs de împrejurări, nepremeditat şi neanticipat în nici un fel de către inculpat.

Tulburarea şi temerea care au condus la depăşirea limitelor legitimei apărări au fost generate de mai mulţi factori:

-Agresiunea verbală şi fizică a soţiei inculpatului, atât de partea vătămată cât şi de concubina acestuia şi mama concubinei,

-Aducerea în discuţie, într-un context absolut unic şi negativ, a bolii grave a soţiei inculpatului,

-Prezenţa copilului minor al inculpatului la agresarea mamei sale şi la afirmaţiile legate de boala acesteia „mânca-ţi-ar cancerul stomacul”,

-Persoana vătămată, un om violent agresiv, cunoscut ca atare de întreaga comunitate şi care a suferit mai multe condamnări penale, inclusiv pentru fapte cu o componentă violentă (avem în vedere fişa de cazier judiciar - fila 40 şi relaţiile furnizate de Poliţia Eremitu privitor la persoana vătămată - fila 42).

În lumina tuturor aspectelor mai sus arătate, instanţa a apreciat întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice având ca obiect reţinerea prevederilor art. 26 al. 1 C.pen..

În consecinţă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 16 al. 1 lit. d) C. pr. pen. (existenţa unei cauze de neimputabilitate, respectiv excesul neimputabil), instanţa a dispus achitarea inculpatului XX, de sub acuza săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor.

S-a considerat că nu este incompatibilă cu procedura de judecată simplificată, bazată pe recunoaşterea acuzaţiilor, în condiţiile în care inculpatul a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, astfel cum au fost prezentate în actul de sesizare, singura diferenţă fiind valenţa dată comportamentului părţii vătămate, respectiv impactului pe care acest comportament al părţii vătămate l-a avut asupra inculpatului şi asupra stării psihice a acestuia.

1.Latura civilă:

Raportat la poziţia părţii vătămate, prezentă la judecată la termenul din  data de 25 martie 2015, instanţa a constatat că acesta nu s-a constituit parte civilă în cauză.

 În ceea ce priveşte pretenţiile părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş, instanţa a apreciat că acestea sunt întemeiate, fiind dovedite de actele depuse, respectiv fişele privind calculul costului de spitalizare pentru bolnavi, decont de plată (filele 63-64).

În consecinţă, instanţa, în baza art. 397 al. 1 C. pr. pen. coroborat cu art. 19 al. 1, art. 20, art. 25 C. pr. pen., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş şi l-a obligat inculpatul XX să plătească acestuia suma de 679,21 lei (reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru partea vătămată XX) şi dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data externării, respectiv 1 octombrie 2014 şi până la data plăţii efective.

Împotriva aceste sentinţe penale a declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş.

Reprezentantul Ministrului Public a solicitat admiterea apelului formulat în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. pr. pen., desfiinţarea integrală a sentinţei penale atacate şi, rejudecând cauza, pronunţarea unei soluţii de condamnare faţă de inculpatul XX pentru infracţiunea reţinută în actul de sesizare.

În dezvoltarea motivelor de apel, s-a menţionat faptul că  aceeaşi stare de fapt organele de urmărire penală şi instanţa de judecată au dat o interpretare opusă aspectelor ce ţin de condiţiile obiective şi subiective (în sensul de motivaţie psihologică şi analiză interioară subiectivă) în care s-a săvârşit infracţiunea comisă de inculpat.

Organele de urmărire penală au apreciat că reprezintă elementele circumstanţei atenuante a depăşirii limitelor legitimei apărări, pe când instanţa de judecată a încadrat aceste elemente de fapt în situaţia cauzei de neimputabilitate prevăzută de art. 26 al. 1 C.pen., respectiv excesul neimputabil. În opinia reprezentantului Ministerului Public, instanţa de judecată a exagerat rolul acestor elemente în justificarea atacului inculpatului. Instanţa a luat în considerare activităţile ilicite (îmbrânceli, conflict verbal) desfăşurate faţă de soţia inculpatului ca şi motive ce au condus la săvârşirea infracţiunii peste limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului, din cauza tulburării sau temerii. Pe de altă parte, organele de urmărire penală au analizat mai restrictiv aceste elemente sub aspectul impactului lor în motivarea acţiunilor violente ale inculpatului.

În motivarea căii de atac, s-a subliniat faptul că, în condiţiile unor altercaţii verbale prin folosirea de cuvinte injurioase şi îmbrânceală realizată prin tragerea de haine, inculpatul a intervenit în mod vădit mult prea brutal, disproporţionat de violent, prin utilizarea sticlei de băutură de 1 l (plină), lovind pe concubina părţii vătămate, iar apoi cu bucata de sticlă rămasă în urma spargerii acesteia (devenită o adevărată armă letală) s-a îndreptat în mod direct, imediat şi concret asupra zonei superioare a corpului părţii vătămate pe care a tăiat-o în mai multe locuri, apreciate zone vitale (zona capului, feţei, zona laterală a gâtului, zona cefei). Revenind la interpretarea motivaţiei şi condiţiile în care s-a realizat acest atac al inculpatului printr-o succesiune de lovituri (6 lovituri astfel cum s-a stabilit de către medicii legişti, din care 5 au fost plăgi şi au necesitat sutură chirurgicală şi tratamente medicale), s-a apreciat că punctul de vedere al instanţei de judecată nu poate fi îmbrăţişat, fiind în mod vădit netemeinic.

În continuare, s-a susţinut faptul că faţă de nişte îmbrânceli fizice uşoare şi altercaţii verbale nu este deloc proporţional să se reacţioneze prin aplicarea unui număr de 6 lovituri cu sticlă tăiată faţă de altă persoană, iar aceste lovituri să vizeze zone vitale (cap, gât, ceafă), în condiţiile în care cealaltă parte nu are asupra sa nici un obiect vulnerant sau armă.

Chiar dacă partea vătămată era cunoscută în sânul comunităţii ca fiind o persoană mai violentă şi chiar dacă între părţi ar fi existat tensiuni anterioare, nici în acest caz nu este justificat sub nici un temei a se desfăşura asemenea acte de violenţă cum au fost cele din dosarul de faţă.

Analizând apelul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş prin prisma limitelor prevăzute de art. 417 şi 420 C. pr. pen., instanţa de control judiciar constată că este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

I. Înainte de a analiza fondul cauzei, instanţa de control judiciar consideră necesar a face câteva aprecieri în legătură cu schimbarea încadrării juridice (a.) şi aplicarea în prezenta cauză a prevederilor art. 374 al. 4 C. pr. pen. de către prima instanţă (b.).

a. În esenţă, se constată că prima instanţă a admis cererea inculpatului de aplicare a procedurii simplificate şi apoi, fără a mai administra nicio probă, a dispus schimbarea de încadrare juridică prin reţinerea alături de circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 al. 1 lit. b) C.pen. şi a prevederilor art. 26 C.pen. şi achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. d) C. pr. pen..

Cauza de neimputabilitate prevăzută de art. 26 C.pen. nu face parte din încadrarea juridică a faptei, aşa cum sunt circumstanţele atenuante, agravante, dispoziţiile privind infracţiunea continuată, concursul de infracţiuni sau starea de recidivă. Cauzele de neimputabilitate sunt legate de una din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, anume imputabilitatea.

Totodată, constatăm că este imposibilă reţinerea simultană atât a circumstanţei atenuante a depăşirii limitelor legitimei apărări şi a cauzei de neimputabilitate prevăzute de art. 26 C.pen..

Reţinerea circumstanţei atenuante reglementată de art. 75 al. 1 lit. b) C.pen. presupune existenţa unei infracţiuni, cu toate trăsăturile sale esenţiale (inclusiv imputabilitatea), însă, datorită împrejurărilor în care este comisă, fapta este o periculozitate mai scăzută. Altfel spus, în cazul reţinerii acestei circumstanţe atenuante, făptuitorul nu se află sub stăpânirea vreunei tulburări sau temeri, prin depăşirea limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul material, direct, imediat şi injust, în caz contrar reţinându-se excesul neimputabil. Mai clar, depăşirea limitelor legitimei apărări începe unde se termină excesul neimputabil. Prin urmare, încadrarea juridică reţinută în final de prima instanţă nu este legală.

b. În ceea ce priveşte aplicarea procedurii simplificate în prezenta cauză, instanţa de control judiciar reaminteşte faptul că, solicitând aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 al. 4 C. pr. pen., inculpatul a recunoscut faptele aşa cum au fost reţinute în actul de sesizare, atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective. Prin urmare, a recunoscut implicit faptul că nu s-a aflat sub puterea niciunei tulburări sau temeri care să îl determine să depăşească limitele legitimei apărări. Dacă prima instanţă considera că situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare este eronată, trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 375 al. 3 C. pr. pen. şi să procedeze la efectuarea cercetării judecătoreşti urmând ca, în cazul în care, la finalul cercetării judecătoreşti, reţinea aceeaşi situaţie de fapt ca cea prezentată în rechizitoriu, să constate incidente dispoziţiile art. 396 al. 10 C. pr. pen..

Această deficienţă a judecăţii din primă instanţă a fost remediată în calea de atac, instanţa de control judiciar procedând la readministrarea probatoriului.

II. Pe fondul cauzei, instanţa de control judiciar constată că reprezentantul Ministerului Public a dat o interpretare corectă materialului probator aflat la dosarul cauzei. Astfel, este adevărat că soţia inculpatului a fost trasă de haine de concubina persoanei vătămate, martora Toth E., şi că XX a adresat cuvinte obscene familiei lui XX, însă reacţia acestuia din urmă a depăşit limitele unei apărări proporţionale. Este de remarcat totodată faptul că XX l-a prins de umăr pe XX după ce acesta din urmă a lovit-o cu sticla de vin în cap pe concubina persoanei vătămate care îi trăgea de haine soţia. Prin urmare, gestul persoanei vătămate a fost justificat de dorinţa de a-şi proteja la rândul său partenera de viaţă.

În ceea ce priveşte presupusa tulburare sau temere reţinută de prima instanţă, aceasta nu îşi găseşte suport în probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti în apel. În prima declaraţie dată în faţa organelor de urmărire penală, în ziua faptei, inculpatul XX descrie incidentul astfel: „XXX a prins-o cu mâna de umăr pe soţia mea şi a tras-o de haine, rupându-i bluza. Apoi imediat şi XX a sărit la bătaie la soţia mea iar X a prins-o pe soţia mea de haine şi i-a zis că-i bagă berea pe gât, se referea la berea pe care el o ţinea în mână. Soţia mea s-a tot ferit încercând să evite, să nu ne batem. Eu văzând ce se întâmplă am scos din buzunar sticla de vin şi ţinând-o de gâtul sticlei am lovit-o pe XXX în creştet cu acea sticlă, iar sticla s-a spart iar eu am rămas în mână cu dopul şi gâtul de sticlă şi o bucată mică din sticla nespartă. Arăt că în momentul în care am lovit-o pe E., aceasta trăgea de hainele soţiei mele, de umăr şi de păr. Toţi trei săriseră pe soţia mea şi o băteau şi trăgeau de ea. Eu am lovit-o pe E. prima pentru că aceasta era mai aproape de mine, eu eram în lateralul acesteia. Motivul pentru care am lovit-o a fost acela de a o apăra pe soţia mea şi a-i îndepărta pe cei trei agresori întrucât nu era lume pe stradă să sară în ajutor. (…)

Imediat X Paniti a sărit la mine, m-a prins cu mâna de umărul drept iar cealaltă mână şi-a băgat-o în buzunarul de la pantalon, căutând să scoată ceva, dar nu ştiu ce, pot să bănuiesc doar că avea un cuţit, dar nu ştiu sigur, eu nu am văzut cuţit. Eu ca să scap de X am dat către acesta cu restul de la sticla spartă ce o aveam în mână. L-am lovit în zona feţei, a gâtului şi umărului. În poziţia în care ne aflam, capul şi gâtul lui X erau aproape de mine şi eu l-am lovit pentru ca acesta să-mi dea drumul din strânsoare. Nu ştiu câte lovituri i-am aplicat, vreo 2-3 lovituri până când X mi-a dat drumul. Am văzut că şi pe soţia mea nu o mai ţinea nimeni şi au i-am spus atunci să fugim şi ne-am îndepărtat, mergând rapid către casă.” (filele 53 verso-54 d.u.p.)

Ulterior (declaraţia din data de 28.09.2014, fila 50 verso d.u.p.), inculpatul a susţinut că, în momentul în care XX şi-a băgat mâna în buzunarul pantalonilor, căutând ceva, a zis „voi termina cu tine şi îi trag pe toţi în ţeapă”. Această susţinere este parţial infirmată de martora XX care, atât în faţa de urmărire penală (declaraţia din data de 29.09.2014, fila 59 d.u.p.), cât şi în faza de judecată (declaraţia din data de 21.03.2016, fila 67 verso dosar apel) plasează proliferarea acestor ameninţări la un moment anterior celui la care inculpatul a lovit-o cu sticla în cap pe concubina persoanei vătămate.

Analiza relatării incidentului făcută de inculpatul XX nu oferă indicii că acesta s-ar fi aflat sub imperiul vreunei tulburări sau temeri. Contrar celor reţinute de prima instanţă, nu rezultă că inculpatul ar fi fost enervat în mod special de conţinutul injuriilor adresate de către XX, iar agresiunea a fost generată în special de dorinţa de a scăpa din strânsoarea persoanei vătămate.

În ceea ce priveşte prezenţa fiului minor al inculpatului la agresiune, reţinută de prima instanţă ca şi factor generator al tulburării care a condus la depăşirea limitelor legitimei apărări, constatăm că aceasta este menţionată de inculpat în declaraţia din data de 29.09.2014, acesta relatând faptul că „Despre fiul meu care a fost prezent la altercaţie, pot să spun că s-a speriat aşa de tare încât a doua zi nici nu a putut merge la şcoală.” (fila 51 d.u.p.) Însă există un dubiu dacă minorul a fost speriat mai mult de faptul că persoana vătămată aflată în stare de ebrietate şi concubina şi mama acesteia au tras-o de haine şi de păr pe mama acestuia şi a proliferat cuvinte obscene sau jignitoare sau de faptul că tatăl său a lovit cu gâtul sticlei sparte o altă persoană care a sângerat, lăsând pe asfalt o baltă de sânge.

Pentru toate aceste motive, se va reţine circumstanţa atenuantă prevăzută la art. 75 al. 1 lit. b) C.pen. şi nu cauza de neimputabilitate prevăzută la art. 26 C.pen..

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, aceasta a fost corect reţinută de reprezentantul Ministerului Public. Zona vizată (patru plăgi în zona gâtului şi feţei şi o plagă  în zona antebraţului drept), obiectul vulnerant folosit (gâtul unei sticle sparte), intensitatea loviturii (două plăgi cu adâncime de 1 cm), faptul că s-au aplicat mai multe lovituri denotă cel puţin că inculpatul a acceptat producerea unui rezultat mai grav.

Fiind întrunite condiţiile răspunderii penale, inculpatul va fi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

La individualizarea judiciară a pedepsei se va ţine seama de limitele de pedeapsă, prin luarea în considerare a dispoziţiilor privitoare la tentativă, a circumstanţei atenuante prevăzute la art. 75 al. 1 lit. b) C.pen. şi a cauzei speciale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 al. 10 C. pr. pen., de împrejurările şi modul de comitere al infracţiunii (pe fondul unei altercaţii), de starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului (care este integrat în societate şi se află la primul contact cu legea penală).

Pentru toate aceste considerente se va aplica o pedeapsă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare a cărei executare va fi suspendată condiţionat pe un termen de încercare de 3 (trei) ani.

Vor fi impuse măsurile de supraveghere şi obligaţiile prevăzute la art. 93 C.pen..

Cu privire la cheltuielile judiciare

În temeiul art. 274 C. pr. pen. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 470 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de judecata în primă instanţă (din care suma de 170 lei provine din faza de urmărire penală).

În temeiul art. 275 al. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea căii de atac rămân în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare