Contestaţie împotriva deciziei de recuperare debit. Indemnizaţie reparatorie. Contribuţie de asigurări sociale

Sentinţă civilă 142/A din 25.02.2016


Potrivit dispoziţiilor art. 213 alin. 1 lit. c din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei,  persoanele prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b pct. 1 din Legea nr. 341/2004, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturi băneşti acordate în baza acestui act normativ. Aceste dispoziţii au intrat în vigoare la 01.01.2011, astfel că, începând cu această dată, singura categorie exceptată de la plata contribuţiei de asigurări de sănătate a fost cea prev. de art. 3 alin. 1 lit. b pct. 1 din Legea nr. 341/2004 , respectiv Luptător rănit.

Prin urmare, reclamantul datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate, fiind incidente prevederile art. 179 din Legea nr. 263/2010.

Nu au fost încălcate prevederile art. 107 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 263/2010, neaflându-ne în situaţia în care trebuia să se mai emită o decizie de revizuire a drepturilor reclamantului, întrucât nu a intervenit nicio modificare a cuantumului indemnizaţiei achitate acestuia, în discuţie fiind numai contribuţia de asigurări sociale de sănătate care nu a fost reţinută.

Legea nr. 195/2006: art. 213 alin. 1 lit. c;

Legea nr. 263/2010: art. 179, art. 107.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, a constatat următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. xxx pronunţată în dosarul nr. xxx, Tribunalul Mureş a respins ca nefondată acţiunea civilă formulată de reclamantul G.G. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că decizia contestată de reclamant este legală, constatând că Legea nr. 263/2010 nu impune condiţii formale, de natura celor invocate de reclamant, a căror nesocotire să atragă nulitatea deciziei.

Totodată, prima instanţă a arătat că nu era necesară nici emiterea unei decizii de revizuire, întrucât drepturile reclamantului sub aspectul cuantumului indemnizaţiei sunt corect stabilite, singura problemă fiind neaplicarea cotei reprezentând contribuţia de asigurări sociale de sănătate.

Tribunalul a mai reţinut că decizia contestată este legală, având în vedere prevederile art. 213 alin. 4 din Legea nr. 95/2006 coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 341/2004.

Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat apel  reclamantul, solicitând schimbarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În motivarea apelului, reclamantul a arătat că decizia contestată a fost întocmită în condiţii de nelegalitate, fiind emisă fără a avea la bază o decizie de revizuire care să-i fi fost comunicată.

Apelantul a mai criticat decizia emisă de Casa Judeţeană de Pensii din perspectiva lipsei temeiului legal din cuprinsul acesteia, în contextul în care prevederile art. 5 alin. 2 din Legea nr.  341/2004 prevăd în mod expres că drepturile acordate în baza acestui act normativ nu sunt considerate venituri şi nu se impozitează.

În plus, apelantul a arătat că este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă, achitând lunar contribuţia de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile legii.

Apelul a fost susţinut în drept pe dispoziţiile art. 466-486 din Codul de procedură civilă.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului promovat de reclamant şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate, arătând că sunt incidente dispoziţiile art. 179 din Legea nr. 263/2010, reclamantul fiind obligat să restituie sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale.

Analizând apelul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, Curtea a constatat următoarele:

Reclamantul este beneficiar al Legii nr. 341/2004 având, în baza art. 3 alin. 1 lit. b pct. 2, calitatea de Luptător reţinut.

Prin Decizia nr. 289975 din 15.12.2010 i s-a stabilit o indemnizaţie reparatorie, în conformitate cu art. 4 alin. 3 din Legea nr. 341/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 213 alin. 1 lit. c din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei,  persoanele prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b pct. 1 din Legea nr. 341/2004, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturi băneşti acordate în baza acestui act normativ. Aceste dispoziţii au intrat în vigoare la 01.01.2011, astfel că, începând cu această dată, singura categorie exceptată de la plata contribuţiei de asigurări de sănătate a fost cea prev. de art. 3 alin. 1 lit. b pct. 1 din Legea nr. 341/2004 , respectiv Luptător rănit.

Prin urmare, în mod legal Casa Judeţeană de Pensii a constatat că reclamantul datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi că sunt incidente prevederile art. 179 din Legea nr. 163/2010. În acest context, Curtea a reţinut că, faţă de prevederile legale menţionate anterior,  argumentele apelantului referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 32-36 din Legea nr. 263/2010 şi art. 5 alin. 2 din Legea 341/2004 în sensul că nu poate fi obligat la plata contribuţiei în discuţie, nu pot fi primite.

Totodată, instanţa a constatat că nu au fost încălcate prevederile art. 107 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 263/2010, neaflându-ne în situaţia în care trebuia să se mai emită o decizie de revizuire a drepturilor reclamantului, întrucât nu a intervenit nicio modificare a cuantumului indemnizaţiei achitate acestuia, în discuţie fiind numai contribuţia de asigurări sociale de sănătate care nu a fost reţinută.

Curtea a înlăturat şi criticile apelantului referitoare la nelegalitatea deciziei contestate din perspectiva neindicării în cuprinsul acesteia a temeiului legal.

Astfel, decizia conţine atât argumentele de fapt cât şi cele de drept în baza cărora a fost emisă. Împrejurarea că nu s-a menţionat articolul din Legea nr. 95/2006 care prevede obligaţia de a plăti contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu este de natură a atrage nulitatea deciziei contestate, întrucât prin aceasta nu s-a încălcat nicio dispoziţie legală.

În consecinţă, în baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a păstrat hotărârea atacată şi a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.