Prin ”domiciliu”, in sens procesual, se înţelege acela pe care o persoana si l-a stabilit in fapt, in localitatea unde trăieşte

Decizie 205 din 17.06.2016


Prin ”domiciliu”, in sens procesual, se înţelege acela pe care o persoana si l-a stabilit in fapt, in localitatea unde trăieşte. Instanţa de fond avea indatorirea de a dispune cercetari pentru a verifica dacă paratii aveau efectiv domiciliul la adresa indicata de reclamant, cu atât mai mult cu cât toate dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, iar ulterior si dovezile de comunicare a hotararii cu recurentele SS, SF, SCM au fost restituite semnate de alte persoane din familie, in special de mama acestora, SE.

Mai mult, pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire, potrivit art. 63 din Legea nr. 272/2004.

Prin urmare, atât procedura de citare pe parcursul procedurii în faţa instanţei de fond, cât şi comunicarea hotărârii instanţei de fond, au fost nelegal îndeplinite, o primă consecinţă fiind că termenul de recurs nu a început să curgă. În această situaţie, recurentele erau în termen pentru a formula recurs, cererea de repunere în termen fiind respinsă ca lipsită de interes.

Judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului. Conform art. 312 alin.5 C.pr.civ., în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată sau altei instanţe de acelaşi grad, aceasta fiind a doua consecinta a nelegalei citari a celor trei recurente in fata instantei de fond.

Decizia civilă nr. 205/17.06.2016

 

Prin sentinţa civilă nr. 9xxx/0x.1x.201x, Judecătoria Galaţi a admis acţiunea, a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 1xxx/2x.0x.199x, evacuarea pârâţilor SE, SI, SG, SM, SCM, SPG, SS, SM, SF, SS din imobilul-spaţiu de locuit situat în Galaţi, str. B., nr. XX şi i-a obligat pe pârâţi să plătească reclamantului suma de 13.xxx lei, din care 6.xxx lei reprezentând chirie restantă şi 6.xxx lei penalităţi, precum şi la plata chiriei până la data executării efective a hotărârii de evacuare. 

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în data de 01.02.2015, pârâtele SS, S(A)F, SCM, solicitând repunerea în termenul de recurs, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatului la plata de cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului s-a arătat că în 1997, mama recurentelor, SE, a încheiat contract de închiriere a unei locuinţe sociale, dată la care ele erau minore. În 2012 proprietarul a formulat o acţiune în pretenţii pe baza acestui contract, solicitând chiria restantă şi penalităţi la nivelul datei de 14.05.2012, fiind şi ele obligate de instanţă, în solidar, cu mama lor la plata sumei totale de 13.xxx lei.

Au învederat că pe toată durata procesului nu au fost legal citate, nu au ştiut de proces, iar sentinţa nr. 9xxx/2014, în baza căreia sunt executate silit, nu le-a fost comunicată niciodată.

Intimatul Municipiul Galaţi, prin Primar, a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursului în condiţiile în care sentinţa nr. 9xxx/0x.1x.2014 a fost pusă în executare silită, astfel încât calea procesuală aleasă de recurente este greşit aleasă în opinia intimatului, temeiul ales nefiind incident în cauză şi neputând fi primit în acest stadiu.

A invocat tardivitatea recursului, formulat la mai bine de un an de la punerea în executare a sentinţei recurate, precum şi că art. 103, art. 304 şi art. 3041 C.pr.civ. nu au incidenţă în cauză.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei civile pronunţate de Judecătoria Galaţi prin prisma motivelor de recurs, instanţa a constatat că se impune a fi analizată cu prioritate cererea de repunere în termen, de modalitatea de soluţionare a acesteia depinzând şi modul de soluţionare a excepţiei tardivităţii.

În privinţa cererii de repunere în termen, instanţa de recurs a reţinut că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi în data de 3x.0x.2012, anterior intrării în vigoare a Noului cod de procedură civilă, fiindu-i deci aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă din 1865.

Raportat la obiectul cauzei, calea de atac aplicabilă în cauză este recursul, iar termenul de recurs este cel general, de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 301 C.pr.civ.

Instanţa de recurs a constatat că potrivit art. 103 C.pr.civ., în cazul în care partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei să exercite o cale de atac sau să îndeplinească orice alt act de procedură în termenul legal, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în acelaşi termen arătându-se şi motivele împiedicării.

Instituţia repunerii în termen permite înlăturarea sancţiunii decăderii din dreptul de a mai efectua un act de procedură pentru care partea a depăşit termenul imperativ prevăzut de lege pentru efectuarea sa valabilă.

În speţă, instanţa a reţinut că hotărârea instanţei de fond nu a fost legal comunicată recurentelor, care nici nu au fost legal citate pe parcursul judecăţii. Astfel, instanţa constată că recurentele au fost citate pe parcursul judecăţii la adresa din Galaţi, str. B. nr. XX, adică la adresa imobilului ce făcea obiectul contractului de închiriere încheiat de mama lor, SE, şi unde figurau cu domiciliul în evidenţele comunitare, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare fiind semnate de SE. La aceeaşi adresă a fost comunicată şi sentinţa recurată, în 28.10.2014.

Or, din verificările efectuate în baza de date a MAI – DEPABD a rezultat că recurenta SS a avut domiciliul din punct de vedere administrativ în Galaţi, str. B. nr. XX, din 19.08.1998 până în 21.08.2014, recurenta SF din 23.03.1989 până în prezent, iar recurenta SCM din 15.05.2006 până în 04.04.2010.

S-a constatat însă că recurentele SS, în perioada 29.08.2000 – 03.07.2014, SF, în perioada 29.08.2000 – 22.03.2011, SCM, în perioada 29.08.2000 – 02.12.2012, s-au aflat în plasament la Fundatia B., locuind efectiv în altă parte decât la domiciliul mamei lor, pârâta SE.

După ce au dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, urmare împlinirii vârstei de 18 ani si incetarii masurii plasamentului, recurentele nu au revenit să locuiască împreună cu mama lor, ci SS şi-a stabilit domiciliul in Galati, Bld. D., incepand cu 21.08.2014, SF are resedinta in S. din 29.10.2010, iar SCM şi-a stabilit domiciliul in Galati, str. P. din 04.03.2010. Procesul in fata instantei de fond a fost initiat in data de 31.08.2012, data la care niciuna din cele trei recurente nu locuia la adresa unde au fost citate.

Prin ”domiciliu”, in sens procesual, se înţelege acela pe care o persoana si l-a stabilit in fapt, in localitatea unde trăieşte. Instanţa de fond avea indatorirea de a dispune cercetari pentru a verifica dacă paratii aveau efectiv domiciliul la adresa indicata de reclamant, cu atât mai mult cu cât toate dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, iar ulterior si dovezile de comunicare a hotararii cu recurentele SS, SF, SCM au fost restituite semnate de alte persoane din familie, in special de mama acestora, SE.

Mai mult, pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire, potrivit art. 63 din Legea nr. 272/2004.

Prin urmare, atât procedura de citare pe parcursul procedurii în faţa instanţei de fond, cât şi comunicarea hotărârii instanţei de fond, au fost nelegal îndeplinite, o primă consecinţă fiind că termenul de recurs nu a început să curgă. În această situaţie, recurentele erau în termen pentru a formula recurs, cererea de repunere în termen fiind respinsă ca lipsită de interes.

Pe cale de consecinţă, apreciindu-se că termenul de recurs nu a început să curgă, va fi respinsă ca nefondată excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimatul Municipiul Galaţi.

În privinţa excepţiei inadmisibilităţii, invocate tot de intimatul Municipiul Galaţi, instanţa de recurs a reţinut că nu există niciun impediment de natură legală pentru ca recurentele să nu formuleze recurs, deşi s-a demarat executarea silită, cât timp pentru ele termenul de recurs nu începuse să curgă, astfel încât nici hotărârea nu rămăsese irevocabilă. În situaţia concretă a speţei de faţă, recurentele aveau opţiunea între a declara recursul sau a formula contestaţie la executare sau, eventual, contestaţie în anulare, fără ca acest drept să fie limitat în timp de momentul demarării executării silite.

În ce priveşte recursul declarat de pârâtele SS, SF, SCM, instanţa a constatat că motivul de recurs invocat era întemeiat, întrucât judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului. Conform art. 312 alin.5 C.pr.civ., în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată sau altei instanţe de acelaşi grad, aceasta fiind a doua consecinta a nelegalei citari a celor trei recurente in fata instantei de fond.

Pe cale de consecinţă, a fost admis recursul, sentinţa recurată a fost casată în parte, numai în referire la pârâtele SS, SF, SCM, şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care va analiza calitatea procesuala pasiva a acestora in raport de capetele de cerere ale actiunii si va analiza toate apararile formulate de acestea pe fondul cauzei prin cererea de recurs.

S-au menţinut dispoziţiile sentinţei recurate în referire la ceilalţi pârâţi, care nu au declarat recurs, având în vedere că nu există raporturi juridice indivizibile între aceştia şi recurentele din cauza de faţă.