Uzucapiune

Prin sentinţa civilă nr. 7060/10.12.2014 Judecătoria B. a  admis actiunea având ca obiect “uzucapiune„ formulată de reclamanţii B.L. şi B.R.M. în contradictoriu cu pârâta U.A.T. A MUNICIPIULUI B. PRIN PRIMAR.

A  constatat ca reclamanţii au dobândit prin efectul uzucapiunii dreptul de proprietate asupra imobilului teren in suprafaţa de 164 mp situat in B. Pentru a pronunţa  această  sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

In data de 13.11.1997 reclamantul B.L. a cumpărat de la numita H.D. o casa cu o camera situata in Bacau , jud. Bacau ,după cum rezulta din actul sub semnatura privata aflat la fila 7 dosar.

Aceasta casa a fost demolata de reclamanti ,iar in anul 1997 acestia au edificat ,fara autorizatie de construire ,o casa in suprafată de 55 mp ,imprejmuita cu gard mixt din tabla şi scindura ,dupa cum rezulta din raportul de expertiza tehnica –expert M.M.-fila 129-130 dosar.

Aceasta casa este edificata pe o suprafata de teren de 148 mp situata in Bacau , iar pe suprafata de 16 mp de la aceeasi adresa reclamantii au edificat o pompa de apa. Acest teren in suprafata totala de 164 mp a fost identificat prin raportul de expertiza tehnica –expert M.M.-fila 129-130 dosar.

Pârâta sustine ca acest teren face parte din domeniul privat al unitătii administrativ teritoriale ,insa nu face nici o dovada in acest sens. Mai sustine pârâta faptul ca numita H.D. ,este fiica numitei H.E. care este chiriasa a unei case de locuit situata in Bacau , conform contract de inchiriere nr. 220029/27.02.2008. aflat la filele  28-31 dosar.

Aceasta sustinere nu poate fi retinuta ca fiind fondata intrucit in cuprinsul raportului de expertiza expert M.M. se mentioneaza faptul ca acest contract de inchiriere nr. 220029/27.02.2008. aflat la filele  28-31 dosar nu are ca obiect terenul in litigiu ,ci se refera la o locuinta in suprafata de 10,23 mp.

Din declaraţiile martorilor audiaţi la solicitarea reclamanţilor rezulta faptul ca.  numita H.D. a locuit timp de 40 de ani in casa pe care a vindut- o reclamantilor  (si care ulterior a fost demolata de acestia) ,stăpânind şi terenul în litigiu din anii 1949-1950 ,teren care este îngrădit .Reclamantii au stăpânit în mod continuu suprafaţa de teren şi nu au fost tulburaţi de nimeni în stăpânirea terenului din anul 1997 , iar H.D. din anul 1950.

În privinţa dreptului material aplicabil în cauză, instanţa reţine că potrivit art.82 din Legea nr.71/2011, „dispoziţiile art. 930 - 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. Cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, nu erau deschise cărţi funciare, rămân aplicabile dispoziţiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864”.

Pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune se cere, pe lângă întrunirea celor două elemente ale posesiei - elementul material (adică stăpânirea în fapt a bunului) şi elementul intenţional (adică voinţa ca această stăpânire să se facă pentru sine, sub nume de proprietar) - ca posesia să aibă anumite calităţi.

Potrivit art. 1847 C.civ., „pentru a se prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată şi sub nume de proprietar”. Absenţa acestor calităţi reprezintă tot atâtea vicii ale posesiei care împiedică producerea efectelor sale juridice.

Regularitatea posesiei se prezumă până la proba contrară, iar dovada faptului că posesia este viciată revine celui care invocă existenţa viciilor.

În prezenta cauză, reclamanţii au probat faptul că au posedat suprafaţa de teren în litigiu din anul 1997 până în prezent,iar autorul lor H.D. din anul 1950, şi nu au fost tulburaţi de nimeni în stăpânirea terenului.

Pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată, legea cere ca asupra imobilului să fie exercitată o posesie utilă timp de 30 ani, durată împlinită în cauza de faţă, prin jonctiunea posesiilor, cea a reclamantilor cu cea a autoarei acestora.

Având în vedere considerentele expuse, instanţa va admite cererea, şi va constata că reclamanţii au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 164 m.p., situat în Bacau.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta U.A.T. A MUNICIPIULUI B. prin PRIMAR  pentru  următoarele considerente:

- nu sunt îndeplinite condiţiile cerute pentru a uzucapa având în vedere situaţia juridică a terenului, respectiv faptul că reclamanţii au construit pe un teren  ce  face  parte  din  proprietatea  municipiului  B. şi, mai mult, din verificările  efectuate  la  Direcţia  Economică, Serviciul  Persoane Fizice a rezultat că  aceştia nici măcar nu apar  înregistraţi în evidenţe ca fiind plătitori  de taxe şi impozite pentru acest imobil.

- actele ce se exercită asupra unui lucru al altuia în calitate de locator nu constituie o posesie sub nume de proprietar iar constructorul care a obţinut dreptul real de folosinţă asupra terenului aparţinând statului nu este îndreptăţit să obţină constatarea şi înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcţiei pe care a edificat-o pe un teren, cu încălcarea legii.

- pentru ca joncţiunea posesiei să aibă loc trebuie ca cel care invocă uzuapiunea să deţină bunul de la autorul său pe baza unui raport juridic iar în cazul neîndeplinrii acestei condiţii începe să curgă o nouă posesie.

Analizând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:

Uzucapiunea  ca mod de dobândire a proprietăţii operează numai în cazul bunurilor imobile  aflate în  circuitul civil. Dacă bunurile proprietate publică sunt  imprescriptibile  achizitiv, imobilele din domeniul privat sunt supuse dispoziţiilor de drept comun, adică pot face obiectul uzucapiunii, indiferent de titularul dreptului de proprietate. Recurenta-pârâtă a susţinut că terenul în litigiu este proprietatea municipiului B. dar nu a depus dovezi care să ateste că acest  bun face parte din domeniul public al unităţii  administrativ teritoriale. În consecinţă  urmează a repinge critica privind incidenţa regimului juridic al proprietăţii publice.

Situaţia de fapt în raport de care prima instanţă a respins susţinerile pârâtei, privind posesia exercitată asupra imobilului situat în B., în baza contractului de închiriere  nr.  220029/27.02.2008, se întemeiază pe corecta apreciere a probei cu expertiza tehnică topocadastrală (filele 129-131 din dosarul judecătoriei) din care rezultă că  terenul în litigiu nu face obiectul contractului de închiriere invocat de pârâtă, acesta referindu-se la o locuinţă cu suprafaţa de 10,23 mp.

Nefondate sunt şi susţinerile privind dreptul de folosinţă obţinut asupra terenului proprietatea statului, ocupat de construcţiile  edificate de intimaţii-reclamanţi şi sub acest aspect urmează a avea în vedere că demersurile acestora în vederea concesionării terenului în litigiu nu s-au finalizat prin încheierea unui contract având  acest obiect.

Argumentele referitoare la construcţie nu se circumscriu obiectului litigiului soluţionat prin sentinţa recurată, care nu s-a purtat în privinţa dreptului asupra imobilului construcţie, în condiţiile în care prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate dreptul de proprietate dobândit prin uzucapiune asupra terenului.

Plata taxelor şi impozitelor reprezintă doar una din manifestările elementului intenţional al posesiei iar neefectuarea acestei operaţiuni nu este de natură a conduce la concluzia că stăpânirea bunului imobil s-a realizat cu titlu precar, atâta timp cât din declaraţiile martorilor coroborate cu concluziile raportului de expertiză tehnică rezultă  fără dubii că terenul a fost stăpânit de intimaţii-reclamanţi şi de autoarea acestora ca adevăraţi proprietari.

Cel ce invocă joncţiunea posesiilor, conform art. 1860 Cod civil,  trebuie să fie succesor în drepturi al autorului său, adică să deţină posesia de la acesta în baza unui raport juridic. În speţă această cerinţă este îndeplinită întrucât posesia asupra terenului a fost transmisă intimaţilor-reclamanţi în baza actului sub semnătură privată încheiat de aceştia cu H.D., privind vânzarea-cumpărarea unei case în B., iar posesia autoarei asupra terenului pe care era situată construcţia nu a fost exercitată în calitate de titulară a dreptului de proprietate, asupra terenului pe care era situată construcţia, fiind continuată în aceleaşi condiţii de către cei ce invocă uzucapiunea. 

Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge  recursul  ca  nefondat.

Va  lua act că intimaţii-reclamanţi  nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare