Fond funciar

Prin sentinţa civilă nr. 2240 din 10.09.2014 pronunţată de Judecătoria Oneşti a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta V.E., decedată în timpul procesului, şi continuată de moştenitorii săi V.I., domiciliat în Bucureşti, şi V.T., cu domiciliul ales în Bucureşti, în contradictoriu cu C.L.D. de aplicare a legilor fondului funciar, judeţul Bacău, C.J.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi cu intervenienta R.N.P.R., D.S. Bacău, cu sediul în judeţul Bacău.

A fost anulată Hotărârea nr. 12658/11.11.2008, emisă de C.J.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

S-a dispus reconstituirea în favoarea lui V.I. şi V.T., moştenitorii defunctei V.E., a dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 1.684,20 ha teren cu vegetaţie forestieră situat pe teritoriul administrativ al comunei D., respectiv pe amplasamentul identificat în raportul de expertiză, anexa şi schiţele aferente, efectuate de expert S.Ş. (filele 287-302).

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 12658/11.11.2008, emisă de C.J.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (file 3-4), a fost respinsă contestaţia nr. 3887 din 16.05.2008 formulată de V.E. împotriva propunerii Comisiei locale pentru aplicarea legilor fondului funciar a comunei D. nr. 3656 din 07.05.2008 cu privire la suprafaţa de 1.449 ha teren cu vegetaţie forestieră, motivat de faptul că solicitanta V.E. nu face dovada calităţii de moştenitor după E.G., nefiind depus certificatul de deces al autorului E.G. şi documente privind identificarea vechiului amplasament. 

Prin cererea formulată V.E. a susţinut că are calitatea de moştenitor, anexând acte de stare civilă şi înscrisuri cu privire la suprafaţa de teren solicitată.

Din înscrisurile depuse la dosar (file 27, 36, 38, 33, 34) instanţa a reţinut că părinţii lui E.G. se numeau E. şi G. G., că reclamanta V.E. se numea înainte de căsătorie R.E., iar părinţii acesteia I.R. şi R.R.. I.R. se numea înainte de căsătorie I.Ş., iar părinţii acesteia Ş.A. şi Ş.M. (bunica reclamantei), iar aceasta din urmă este fiica lui N. G. şi a E. G. Astfel, E.G. şi I.R. erau rude de gradul IV, reclamanta venind la succesiunea lui E.G. prin reprezentarea mamei sale I.R. Având în vedere cele arătate anterior şi că în legătură cu suprafaţa solicitată de V.E. nu au mai fost făcute cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, faţă de prevederile art. 13 din HG nr. 890/2005, instanţa a reţinut că în cauză s-a făcut dovada pentru reclamantă a calităţii de moştenitor după E.G.

În ceea ce priveşte suprafaţa de teren solicitată, în cauză au fost depuse mai multe înscrisuri printre care cel eliberat de A.N.-D.A.N.I.C. (copie extras din data de 06.10.2008 - file 250-251) în cuprinsul căruia este menţionat în anul 1948 G. Emil cu o suprafaţă totală posedată de 2.176 ha, 2 parcele. De asemenea, a fost dispusă efectuarea unei expertize, raportul de expertiză fiind depus la dosar (file 287-303). Pentru efectuarea expertizei au fost avute în vedere mai multe înscrisuri menţionate de expert în cuprinsul raportului, printre care şi înscrisul menţionat mai sus, fiind identificată suprafaţa de 2.247,46 ha, suprafaţă din care va fi avută în vedere pentru reconstituirea dreptului de proprietate numai 1.684,20 ha (rezultată din însumarea tuturor suprafeţelor menţionate în anexa A1 la expertiză), faţă de faptul că diferenţa se află în proprietatea diferitelor persoane fizice şi juridice, conform constatărilor expertului. 

Astfel, faţă de cele arătate mai sus, faţă de art. 53 din Legea nr. 18/1991, a fost admisă în parte cererea, a fi anulată Hotărârea nr. 12658/11.11.2008, emisă de C.J.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi s-a dispus reconstituirea în favoarea lui V.I. şi V.T., moştenitorii defunctei V.E., a dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 1.684,20 ha teren cu vegetaţie forestieră situat pe teritoriul administrativ al comunei D., respectiv pe amplasamentul identificat în raportul de expertiză, anexa şi schiţele aferente, efectuate de expert S.Ş. (filele 287-302).

Împotriva acestei hotărâri, toate părţile au declarat recurs.

Prin recursul declarat, recurenţii-reclamanţi au arătat că sentinţa pronunţată este nelegală întrucât pentru diferenţa de teren de 563,26 hectare, care nu mai poate fi reconstituită în natură, instanţa de fond trebuia să se acorde măsuri compensatorii. Legea 165/2013 este de imediată aplicare, iar instanţa de fond omologând expertiza efectuată în cauză, a preluat, fără a mai analiza cererea de reconstituire, doar posibilitatea restituirii în natură a terenurilor forestiere aflate în administrarea intervenientei R., ignorând dispoziţiile art.21 alin.6 şi 7, care prevăd soluţionarea cererii prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă C.J.B. a arătat că sentinţa este netemeinică şi nelegală pentru că în mod greşit instanţa de fond a reţinut faptul că reclamanta V.E. a făcut dovada calităţii de moştenitor după E.G., că I.R. şi E.G. erau rude de gradul IV şi că reclamanta vine la succesiunea lui E.G., prin reprezentarea mamei sale; în mod greşit s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1.6842,20 hectare, deşi reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate doar pentru suprafaţa de 1.449 hectare pădure, conform extrasului de pe Tabelul bunurilor agricole expropriate în urma reformei agrare din 1945.

Recurenta-pârâtă C.L.D. a declarat recurs împotriva hotărârii, fără însă a-l motiva.

Recurenta-intervenientă, RNP-R.-D.S. Bacău, a criticat hotărârea, arătând că actele de stare civilă depuse nu sunt suficiente pentru a dovedi că reclamanta este cel puţin rudă de gradul IV cu E.G., conform prevederilor art.13 din anexa 1 la H.G. 890/2005; sub un alt aspect se arată că s-a procedat în mod greşit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1.6842,20 hectare, deşi reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate doar pentru suprafaţa de 1.449 hectare pădure, conform extrasului de pe Tabelul bunurilor agricole expropriate, privind moşia D. din comuna D., P. Tg. Ocna, judeţul Bacău.

Recurenţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursurilor, declarate de recurenta-pârâtă C.J.B. şi de recurenta-intervenientă, RNP-R.-D.S. Bacău, ca nefondate şi anularea recursului declarat de recurenta-pârâtă C.L.D., pentru nemotivare, faţă de dispoziţiile art.303 alin.1 şi 2 raportat la dispoziţiile art.306 C.pr.civilă.

În motivarea întâmpinării, prin care s-a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, s-a susţinut, în esenţă, că la data decesului autorului E.G., vocaţie succesorală la succesiunea acestuia aveau E.B., M.B., A.Ş. şi E.V., primele trei fiind fiicele M.Ş. şi cea de-a patra fiind nepoata M.Ş., prin reprezentarea mamei sale I.R., decedată în 1914, iar toate patru vin la rândul lor la succesiune, prin reprezentarea M. G.; relaţiile succesorale dintre mătuşile, E.B., M.B. şi A.Ş., pe de o parte şi nepoata de soră predecedată, E.V. au fost stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi prin certificate de moştenitor; este neîntemeiată critica recurentelor, referitoare la lipsa dovezii dreptului de proprietate, întrucât instanţa de fond a avut o deosebită grijă în analizarea probatoriului, înscrisurile au fost verificate şi coroborate cu actele normative, înregistrările din tabelele intervenientei, expertiza efectuată şi înregistrările proprietăţilor, conform legislaţiei timpului.

La termenul din data de 27.02.2015, recurenta-intervenientă a invocat, ca motiv de ordine publică, excepţia tardivităţii plângerii formulate, împotriva H.C.J.12.658/11.11.2008.

În motivarea excepţiei se arată că plângerea a fost formulată la data de 24.02.2009, deşi din cuprinsul său rezultă că a fost comunicată la data de 20.01.2009, astfel încât a fost formulată cu încălcarea termenului de 30 zile, prevăzut de dispoziţiile art.53 alin.2 din legea 18/1991; la momentul înregistrării la Judecătoria Oneşti, plângerea nu conţinea motivele pentru care hotărârea era considerată nelegală, acestea fiind depuse abia la data de 24.03.2009.

În dovedirea recursului declarat, recurenta RNP-R.-D.S. Bacău a depus înscrisuri.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la motivele de recurs invocate, în ceea ce priveşte recursurile declarate de recurenta-pârâtă C.J.B.şi de recurenta-intervenientă, RNP-R.-D.S. Bacău, constată că acestea sunt fondate, recursul recurenţilor-reclamanţi este nefondat, iar al recurentei-pârâte C.L.D. este nul pentru nemotivare, pentru următoarele considerente:

Excepţia tardivităţii plângerii formulate împotriva H.C.J. nr.12.658/11.11.2008, invocată ca motiv de ordine publică, este neîntemeiată.

Tribunalul reţine că potrivit art.53 alin.1 din legea 18/1991, hotărârile comisiilor judeţene se comunică celor interesaţi, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, astfel încât, singurul moment de la care începe să curgă termenul de 30 de zile pentru formularea plângerii, este acela al comunicării, în forma expres şi limitativ prevăzută de lege.

La solicitarea instanţei, la termenul din data de 11.09. 2015, recurentele-pârâte au precizat că dovada comunicării hotărârii contestate înţeleg să o facă cu înscrisul pe care l-au depus la fila 107 dosar recurs.

Înscrisul invocat de recurentele-pârâte este o recipisă din care rezultă că reclamantei V.E., în prezent decedată, i s-a trimis o scrisoare recomandată, purtând numărul 16, expeditor fiind Consiliul Local.

Or, în condiţiile în care, recurentele nu au depus la dosar dovada confirmării de primire a hotărârii, de către destinatar, nu se poate considera că procedura de comunicare a fost legal îndeplinită, astfel încât plângerea putea fi formulată oricând, fără a se putea invoca sancţiunea decăderii din dreptul de a o formula.

Cât priveşte aspectele care vizează soluţionarea pe fond a plângerii, tribunalul constată că în mod greşit, instanţa de fond a stabilit că reclamanta V.E. este persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de moştenitoare a defunctului E.G., pe considerentul că acesta şi mama reclamantei erau rude de gradul IV, iar reclamanta vine la succesiune prin reprezentarea mamei sale.

Tribunalul reţine că defunctul E.G. şi reclamanta V.E. au fost rude de gradul V, întrucât E.G. şi I.R., mama reclamantei au fost veri primari, aspect recunoscut de altfel de recurenţii-reclamanţi, astfel încât, rudenia dintre aceştia era de gradul IV.

Instanţa de fond a reţinut gradul IV al reclamantei, în raport de defunctul E.G., prin aplicarea instituţiei reprezentării succesorale, conform căreia un moştenitor legal urcă în gradul, locul şi drepturile ascendentului său, care este decedat, la data deschiderii succesiunii, pentru a culege partea ce s-ar fi cuvenit acestuia, dacă ar fi mai fost în viaţă.

 Instituţia reprezentării, este derogatorie de la normele devoluţiunii legale a moştenirii, normele care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel încât, nu poate opera în favoarea descendenţilor din veri primari, întrucât, pe linie colaterală, reprezentarea nu operează decât în privinţa descendenţilor fraţilor şi surorilor defunctului, conform art.666 C.civil din 1864.

Or, în cauză, având în vedere că defunctul E.G., la a cărui succesiune pretinde reclamanta că are vocaţie, şi I.R., mama reclamantei au fost veri primari, reprezentarea succesorală nu operează în privinţa reclamantei( descendent din văr primar), nefiind întrunite condiţiile art.666 C.civil, astfel încât a fost reţinută în mod greşit calitatea de moştenitor de gradul IV, a acesteia.

Aşadar, în condiţiile în care reclamanta a fost rudă de gradul V cu defunctul E.G., iar în linie colaterală se poate moşteni, potrivit art.676 C.civil, doar până la gradul IV, inclusiv, în mod greşit s-a stabilit calitatea reclamantei, de moştenitor legal al defunctului E.G.

Recurenţii-reclamanţi au arătat prin întâmpinare că relaţiile succesorale dintre mătuşile, E.B., M.B. şi A.Ş., pe de o parte şi nepoata de soră predecedată, E.V. au fost stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi prin certificate de moştenitor, stabilindu-se că aceasta este singura moştenitoare a mătuşilor şi a lui E.G.

Tribunalul reţine că susţinerile recurenţilor-reclamanţi sunt neîntemeiate, întrucât prin sentinţa civilă nr.1412/02.07.2009 a Judecătoriei Vânju Mare, s-a reconstituit dreptul de proprietate, pentru două suprafeţe de teren, aflate pe raza judeţului Mehedinţi, în favoarea reclamantei E.V., dar în calitate de moştenitoare a defunctelor M.B. şi A.Ş., surorile mamei sale, I.R., nefiind în discuţie calitatea de moştenitor după defunctul E.G., care este vărul I.R., astfel încât nu există putere de lucru judecat cu privire la chestiunea invocată.

Cât priveşte existenţa unui certificat de moştenitor, care să stabilească calitatea de moştenitor legal a reclamantei, după defunctul E.G., tribunalul constată că o astfel de dovadă nu a fost făcută.

Faţă de aceste aspecte, instanţa consideră că analiza celorlalte motive referitoare la dovada dreptului de proprietate, în patrimoniul defunctului E.G., la data preluării abuzive, respectiv că acesta ar fi fost proprietar pentru o suprafaţă mai mică decât cea acordată de instanţa de fond, precum şi criticile recurenţilor-reclamanţi, referitoare la neacordarea de măsuri compensatorii, pentru suprafaţa de teren pentru care nu se poate dispune restituirea în natură, nu se mai impune a fi făcută, prin raportare la lipsa calităţii de moştenitor legal, în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.2 şi 3, art.304 pct.9 C.pr.civ., va admite recursurile declarate de recurenta-pârâtă C.J.B.şi de recurenta-intervenientă, RNP-R.-D.S. Bacău, va modifica sentinţa civilă recurată şi în consecinţă, va respinge plângerea formulată împotriva H.C.J. nr.12.658/11.11.2008, ca nefondată.

În temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul recurenţilor-reclamanţi.

În temeiul art.306 C.pr.civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă C.L.D., având în vedere că nu cuprinde motivele pentru care se critică hotărârea.

Domenii speta

Spete similare