Pretenţii – lipsa capacităţii procesuale de folosinţă

Sentinţă civilă 1407 din 14.06.2016


Sentinţa civilă nr. 1407/06.2016

Cuprins pe materii: Drept civil – pretenţii – lipsa capacităţii procesuale de folosinţă

Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei Tecuci la data de 25.04.2016  reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate G a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, in contradictoriu cu pârâta B M să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 28,32 lei, reprezentând dobânda legală, calculată pentru suma de 547,22 lei, reprezentând 40% din preţul de referinţă al medicamentelor prescrise acesteia de către medicul de familie şi anume diferenţa dintre valoarea decontată de CAS G şi valoarea compensată de 50% la care avea dreptul pârâta, întrucât a realizat alte venituri din pensie care depăşesc 700 lei/lună.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată în esenţă că, pârâta a beneficiat, în baza declaraţiilor pe propria răspundere că realizează venituri numai din pensie, de medicamente, deşi în baza de date transmisă de ANAF figurează cu alte venituri decât cele realizate din pensie.

În drept, au fost invocate dispoz.art.1349, art.1357 şi urm-NCC.

Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Reclamanta a ataşat la cerere, copii certificate pentru conformitate de pe o serie de înscrisuri (f.7-16).

Pârâta nu a formulat întâmpinare în termenul prev.de art.201 cpc..

Prin rezoluţia din data de 26.05.2016 instanţa a stabilit primul termen de judecată la data de 23.06.2016, dovada de înmânare a citaţiei întorcându-se cu menţiunea „destinatar decedat”.

Din fişa de evidenţă a SCLEP T rezultă că pârâta a decedat la data de 14.04.2016, fiind eliberat actul de deces nr…../2016 de către Com.C…, jud.G.

La primul termen de judecată, instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei si a rămas în pronunţare asupra excepţiei invocate.

Analizând excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei, în conformitate cu dispoziţiile art.248 alin.1 NCPC, potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

Capacitatea civilă de folosinţă a persoanei fizice, ca aptitudine generală şi abstractă a omului de a avea drepturi şi obligaţii civile este reglementată de Cartea 1 din capitolul I titlul II din Noul Cod Civil care prevede în art.35, că aceasta începe de la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea sa.

Capacitatea procesuală de folosinţă ca aptitudine generală şi abstractă a omului de a avea drepturi şi a-şi asuma obligaţii în plan procesual constituie un reflex al capacităţii de folosinţă în sens material, componentă a capacităţii civile.

 În conformitate cu dispoziţiile art.56 Cpc, poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile. Din cuprinsul normei procesuale menţionate rezultă că aptitudinea de a fi parte în procesul civil, ca o condiţie a exercitării acţiunii trebuie să existe la data sesizării instanţei.

 Având în vedere data decesului pârâtei, survenit înaintea formulării prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv la data de 14.04.2016, după cum rezultă din fişa de evidenţă a SCLEP Tecuci (f.26), în lipsa folosinţei vreunui drept procesual din partea acesteia, în cauză nu se poate discuta despre un raportul juridic procesual născut în mod valabil între cele două părţi.

Prin urmare, faţă de considerentele anterior menţionate, instanţa urmează să admită excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive de folosinţă a pârâtei şi să anuleze cererea formulată de reclamantă, ca fiind introdusă faţă de o persoană lipsită de capacitate procesuală pasivă de folosinţă