Reabilitare

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data 29.12.2014 sub nr. ****/327/2014, petentul DDC a solicitat reabilitarea sa judecătorească cu privire la condamnarea dispusă prin sentinţa penală nr. 1154/15.10.1992 a Judecătoriei Tulcea.

În susţinerea cererii, petentul a depus copia cazierului judiciar, o caracterizare de la Primăria com. VT, precum şi sentinţa penală de referinţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1154/15.10.1992 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. ****/1992, definitivă prin decizia penală nr. 390/24.12.1992 a Tribunalului Tulcea, petentul DDC a fost condamnat la:

- pedeapsa de 5 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 201 alin. (2) Cod penal anterior;

- pedeapsa de 6 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 cu referire la art. 197 alin. (2) lit. b) Cod penal anterior;

- pedeapsa de 5 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 26, art. 201 alin. (2) şi art. 75 lit. c) şi a) Cod penal anterior;

Urmare contopirii celor trei pedepse, petentul a fost condamnat să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni.

Potrivit art. 166 alin. (1) lit. b) NCP, „condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţă, după împlinirea următoarelor termene: (…) 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani”, iar potrivit art. 168 din acelaşi act normativ „cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întruneşte următoarele condiţii:

a) nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166;

b) a achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri.”

Din cuprinsul certificatului de cazier judiciar depus la dosar instanţa reţine că petentul a început executarea pedepsei la data de 22.06.1992 şi a fost liberat condiţionat la data de 13.03.1996, cu un rest rămas de executat de 1014 zile.

Referitor la termenul de reabilitare instanţa reţine că potrivit art. 167 alin. (1) NCP, „termenele prevăzute în art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris”.

Cum de la data punerii sale în libertate şi până la data formulării prezentei cereri petentul nu a săvârşit nicio altă infracţiune rezultă că prima condiţie prevăzută de art. 168 lit. a) NCP este îndeplinită.

Din cuprinsul referatului întocmit de Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Tulcea rezultă faptul că petentul şi-a îndeplinit şi obligaţia de achitare a cheltuielilor judiciare către stat stabilite prin hotărârea de condamnare.

Mai mult, din cuprinsul adresei nr. 4395/23.12.2014 a Primăriei Comunei Valea Teilor instanţa reţine că petentul este căsătorit şi are 2 copii minori, respectiv că în comună are o comportare bună, nu a creat probleme şi nu a fost sancţionat penal sau contravenţional.

Pe cale de consecinţă, instanţa urmează să admită cererea formulată de către petent şi să constate reabilitată pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 1154/15.10.1992 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. ***/1992, definitivă prin decizia penală nr. 390/24.12.1992 a Tribunalului Tulcea.

În temeiul art. 537 NCPP, vor fi efectuate cuvenitele menţiuni cu privire la reabilitare pe hotărârea prin care s-a pronunţat condamnarea, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 275 alin. (3) NCPP, cheltuielile judiciare urmează să rămână în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare