Ameninţare

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale dedusă judecăţii, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea nr. 1345/P/2014 din data de 25.11.2015 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului BCC sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. (1) Cod penal.

Prin actul de inculpare, s-au reţinut următoarele:

În fapt, la data de 13.03.2013, numita NGG a sesizat organele de poliţie solicitând efectuarea de cercetări faţă de BCC, care în data de 12.03.2014, pe fondul unor conflicte mai vechi, a ameninţat-o cu ajutorul unui hârleţ, după care întrucât nu a reuşit să o lovească l-a spart patru farfurii care-i aparţineau.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că la data de 12.03.2014, în jurul orelor 11:00, inculpatul BCC s-a deplasat la imobilul situat în Tulcea, , imobil deţinut în cote părţi cu numita NGG.

Pe fondul unor conflicte preexistente referitoare la acest imobil, inculpatul BCC a devenit nervos şi a început să o ameninţe pe numita NGG cu acte de violenţe şi cu moartea, după care a luat un hârleţ din camera sa încercând să lovească persoana vătămată.

Întrucât persoana vătămată s-a ferit, inculpatul a lovit cu hârleţul într-un dulap ce aparţine numitei NGG, din care au căzut patru farfurii ce s-au spart.

Persoana vătămata NGG declară că i s-a creat o stare de temere, considerându-l pe inculpat de un pericol real pentru viaţa şi integritatea sa, fiindu-i teamă să mai locuiască în casă, ştiind că acesta poate veni oricând, întrucât are acces la partea sa de proprietate.

Cu privire la aceste aspecte, martorul TPPdeclară că la data respectivă se afla la domiciliul concubinei sale NGG de pe str. Victoriei, nr. 48 A, iar la un moment dat a apărut inculpatul BCC care, pe un ton agresiv, a început să aducă persoanei vătămate tot felul de acuzaţii referitoare la un proces privind ieşirea din indiviziune şi dreptul de servitute.

Martorul declară că în acest context, inculpatul a luat un hârleţ din camera sa şi a început să o ameninţe pe concubina sa NGG. spunându-i că îi va da în cap şi nu se lasă până nu o omoară, acelaşi ameninţări fiind adresate şi martorului. Deşi inculpatul a încercat să lovească persoana vătămată cu hârleţul. aceasta şi martorul TPPau intrat în casă, după care au auzit zgomot de cioburi, iar după plecarea inculpatului au constatat că acestea provin de la patru farfurii ce aparţineau persoanei vătămate.

Cu prilejul audierilor inculpatul a adoptat o atitudine nesinceră, menţionând că în ziua respectivă nu s-a deplasat la imobilul pe care îl deţine în Tulcea, pe str. Victoriei, nr. 48A şi nu a avut altercaţii cu persoana vătămată sau martorul Toader Petre.

Aceste aspecte sunt contrazise atât de declaraţiile persoanei vătămate NGG, cât şi de ale martorului Toader Petre, dar şi de rezultatele raportului de constatare criminalistică nr. 90846/18.03.2015, potrivit cărora răspunsul numitului BCC la întrebarea nr. 9 au provocat modificări specifice comportamentului simulat (Întrebarea 9: „În 12.03.2014, i-ai ameninţat cu acte de violenţă pe TPPşi NGG? Răspuns Nu ").

Concluzionează organul de urmărire penală că inculpatul BCC, în data de 12.03.2014, pe fondul unor conflicte preexistente generate de dreptul de servitute asupra unei alei comune ce deserveşte imobilului aparţinând inculpatului şi persoanei vătămate, a ameninţat-o pe NGG cu acte de violenţă, încercând să o lovească cu un hârleţ, şi, întrucât nu a reuşit a lovit într-un dulap, din care s-au spart patru farfurii.

După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, prin încheierea pronunţată la data de 27.01.2016, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, precum şi legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 1345/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, dispunând începerea judecăţii.

În cursul cercetării judecătoreşti:

În temeiul art. 378 Cod procedură penală, instanţa a procedat la ascultarea inculpatului, care a arătat că nu se face vinovat de infracţiunea reţinută în sarcina sa.

Astfel, învederează inculpatul că situaţia de fapt reţinută în Rechizitoriu nu corespunde adevărului; mai mult, din câte îşi aminteşte, la data la care persoana vătămată reclamă că ar fi ameninţat-o, inculpatul se afla în sala de judecată într-o cauză în contradictoriu cu Toader Petre, concubinul persoanei vătămate, părăsind sediul instanţei în jurul orelor 16:00.

Precizează inculpatul că nu mai are acces în imobilul de pe str. Victoriei întrucât a fost schimbată yala de la poartă, fiind nevoit de fiecare dată să apeleze la organele de poliţie.

Mai mult, toate aspectele relatate de persoana vătămată nu corespund adevărului

Cu ocazia audierii sale în faţa instanţei, partea vătămată NGG a relatat o situaţie de fapt asupra căreia a revenit, arătând că nu îşi mai aminteşte ce s-a petrecut în data de 12.03.2014.

Fiindu-i citită declaraţia dată în faţa organelor de cercetare penală, persoana vătămată a precizat că într-adevăr, aspectele relatate în data de 12.05.2014 în faţa organelor de poliţie sunt conforme realităţii.

Fiind contestat probatoriul administrat în faza de urmărire penală, instanţa a procedat la reaudierea martorului din Rechizitoriu, precum şi a unui martor propus de partea civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

1. În fapt, între inculpatul BCC, pe de o parte, şi persoana vătămată NGG şi concubinul acesteia, TPP, pe de altă parte, preexista la începutul anului 2014 o stare conflictuală generată ca calitatea primilor doi de coproprietari asupra unui imobil situat pe str. Victoriei nr. 48A din mun. Tulcea.

Pe fondul acestor neînţelegeri, în dimineaţa zilei de 12.03.2014 inculpatul BCC s-a deplasat pe str. Victoriei la imobilul sus-menţionat, acolo unde i-a găsit pe TPPşi concubina sa, persoana vătămată NGG.

Cum la acel moment pe rolul Judecătoriei Tulcea era deja înregistrată o cauză civilă având ca obiect servitute de trecere (dosarul nr. 7615/327/2013) formulată de reclamatul BCC în contradictoriu cu pârâta NGG, între cele două persoane a izbucnit un conflict verbal.

În continuare, BCC, nemulţumit de solicitările exprimate de persoana vătămată în instanţă, a început să îi adreseze acesteia ameninţări cu acte de violenţă, aspect perceput în mod direct de către martorul Toader Petre.

Pe fondul agitaţiei şi stării de nervozitate, continuând să o ameninţe pe NGG, inculpatul a luat un hârleţ dintr-o cameră situată în parte sa de imobil, a lovit într-un dulap situat lângă peretele exterior al casei, încercând totodată să o lovească si pe persoana vătămată.

Acţiunea de intimidare directă a inculpatului i-a provocat victimei o temere serioasă, determinat-o pe NGG să se retragă împreună cu concubinul său în partea sa de imobil, inculpatul rămânând în curte şi continuând să adreseze atât ameninţări cât şi expresii jignitoare acestora.

Susţinerile inculpatului potrivit cărora la data de 12.03.2014 s-a aflat la sediul Judecătoriei Tulcea în vederea soluţionării unei cauze în care parte era concubinul persoanei vătămate este nefondată, raportat la verificările efectuate în aplicaţia ECRIS.

Astfel, singura cauză înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data incidentului, în care inculpatul avea calitatea de parte este reprezentată de dosarul nr. 7615/327/2013 anterior menţionat, printre termenele de judecată stabilite de preşedintele completului neregăsindu-se şi 12.03.2014 (fila 27 dosar).

Mai mult, ameninţarea cu acte de violenţă a victimei este confirmată atât de concubinul acesteia, martorul Toader Petre, cât şi de rezultatele Raportului de constatare criminalistică nr. 90846/18.03.2015, potrivit cărora la întrebarea „în 12.03.2014 i-ai ameninţat cu acte de violenţă pe TPPşi NGG”, răspunsul negativ al inculpatul a provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Situaţia de fapt descrisă rezultă din plângerea şi declaraţiile persoanei vătămate, declaraţiile martorilor TPPşi Ciochină Julieta, Raportul de constatare criminalistică nr. 90846/18.03.2015, alte înscrisuri.

În drept, fapta inculpatului BCC care, la data de 12.03.2014, a ameninţat-o pe persoana vătămată NGG cu acte de violenţă ce i-au provocat victimei o temere serioasă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ameninţare, prevăzută şi pedepsită de art. 206 alin. (1) Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al conţinutului constitutiv al infracţiunii rezidă din acţiunea de intimidare directă prin ameninţarea cu acte de violenţă a victimei, urmarea imediată constă în starea de pericol pentru libertatea psihică a persoanei ameninţate.

Între ameninţarea exercitată de autor şi starea de pericol există o legătura de cauzalitate, raportat la probatoriul administrat în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, în accepţiunea art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, având reprezentarea faptei şi a pericolului social, urmărind producerea rezultatului.

Pe cale de consecinţă, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. (2) Noul Cod de procedură penală (NCPP), în sensul că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, instanţa va dispune aplicarea unei pedepse, ţinând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv : împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

De asemenea, instanţa va avea în vedere şi acordul inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Din cuprinsul certificatului de cazier judiciar, rezultă că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală.

Faţă de circumstanţele concrete ale cauzei şi anume starea conflictuală preexistenţă, vulnerabilitatea persoanei vătămate (raportat la vârsta acesteia), în temeiul art. 206 alin. (1) Cod penal,  cu aplicarea art. 61 alin. (2) şi alin. (4) lit. b) Cod penal va condamna inculpatul BCC la pedeapsa de 150 zile-amendă, în cuantum de 3.000 lei, sub aspectul săvârşirii, la data de 12.03.2014, a infracţiunii de ameninţare.

Suma corespunzătoare unei zile-amendă a fost stabilită de către instanţă la cuantumul de 20 lei prin raportare la circumstanţele personale ale inculpatului.

În temeiul art. 63 Cod penal, va atrage atenţia inculpatului asupra faptului că în cazul neexecutării, cu rea-credinţă, a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se vor înlocui cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

Sub aspectul laturii civile, în raport de situaţia de fapt reţinută prin prisma probelor administrate, instanţa reţine incidenţa dispoziţiilor art. 1357 Cod civil conform cărora „(1)Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare ” respectiv „(2)Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie îndeplinite cumulativ, următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul.

Din elementele administrate în probatoriu, rezultă fără echivoc existenţa faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi nu în ultimul rând a vinovăţiei inculpatului.

Persoana vătămată NGG a precizat faptul că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei reprezentând daune morale. 

Instanţa reţine că atât în doctrină cât şi în practica majoritară a instanţelor judecătoreşti s-a decis că atingerea adusă libertăţii psihice a unei persoane,  potenţează existenţa unui prejudiciu care trebuie să fie reparat chiar dacă nu întotdeauna poate fi evaluat, pentru ca astfel să se poată asigura o ocrotire deplină a drepturilor subiective ale celui vătămat.

 Ca atare, fără a avea ca şi consecinţă  constituirea unei surse de dobândire a unor venituri suplimentare, repararea prejudiciului trebuie să răspundă necesităţii de a înlătura integral efectele faptei ilicite.

NGG a suferit cu siguranţă un prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferinţe psihice cauzate de acţiunile de intimidare exercitate de inculpat.

Încălcarea acestor valori generează dreptul si obligaţia la repararea consecinţelor şi, chiar dacă este adevărat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conţinut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenţei în bani a valorilor încălcate prin fapta ilicită, însă s-a statuat că, atingerile aduse acestei valori manifestându-se concret, permit aprecierea intensităţii şi gravităţii lor în raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acţiune şi de consecinţe.

Aşadar, dimensiunea prejudiciului moral urmează a se stabili nu doar în raport de intensitatea durerilor psihice suferite de partea civilă, dar şi a împrejurărilor concrete în care s-a petrecut fapta, gravitatea acesteia şi de atitudinea manifestată de inculpat după producerea faptei. Repararea trebuie sa fie justă şi nu este un prilej de îmbogăţire pentru persoana lezată.

Pentru considerentele expuse, ţinând seama şi de circumstanţele concrete de săvârşire a faptei – vârsta înaintată a victimei, preexistenţă unei stări conflictuale între părţi – instanţa urmează să admită în parte cererea de acordare a daunelor morale, pentru suma de 2.000 lei.

Drept urmare, în temeiul art. 19 Cod procedură penală şi art. 397 Cod procedură penală, raportat la raportat la art. 1357 Cod Civil, va admite în parte acţiunea civilă a părţii civile NGG şi va obliga inculpatul la plata către aceasta a sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale.

Totodată, având în vedere chitanţa nr. 6/08.03.2016 depusă la dosar de partea civilă, în temeiul art. 276 alin. (1) Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 1.000 lei către partea civilă NGG, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 274 alin.(1) Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în cuantum total de 500 lei.

Domenii speta

Spete similare