Reziliere contract

 Prin cererea înregistrată pe rolul acesteia la 11.12.2014 sub nr. X, reclamantul T.M. a chemat în judecată pârâta S.C.  E.A.G. S.R.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună  rezilierea contractului de închiriere nr. 9/03.04.2013 şi obligarea pârâtei la plata sumei de 10.308,62 lei din care 474,16 lei reprezintă chirie şi utilităţi, conform facturilor nr. 88986 din 06.10.2014 şi nr. 89003/10.11.2014 , iar diferenţa de 9834,46 lei reprezintă penalităţi de întârziere, aferente anilor 2013 şi 2014, calculate până la 31.10.2014.

 În motivare  arată că la data de 03.04.2013, între părţi s-a încheiat contractul de închiriere nr.9 prin care reclamanta în calitate de locator a pus la dispoziţia pârâtei în calitate de locatar, suprafaţa de 8m.p., în incinta J.O. pentru servicii de dactilografiere, copiere/multiplicare, acte şi documente necesare personalului instanţei şi justiţiabililor, contractul încheindu-se pe o perioadă de 2 ani.

 Potrivit art. 5 din contract, locatarul se obligă să plătească o chirie lunară de 6 euro/m.p. la cursul BNR valabil în ziua în care se emite factura, plata urmând a se face fie cu ordin de plată, fie cu numerar, în termen de maxim 5 zile de la data emiterii facturii. Pe lângă plata chiriei locatarul se obligă să plătească şi consumul de apă, energie electrică şi cheltuieli de salubritate.

Codul Civil, în art. 1796, enumerând principalele obligaţii ale locatarului, în al. 1 lit. b prevede că acesta trebuie să plătească chiria în cuantumul şi la termenele stabilite prin contract.

Mai arată că în cursul anului 2014, au fost emise facturile nr.088986 din 06.10.2014 şi nr. 089003 din 10.11.2014, confirmate de primire la data de 07.10.2014, respectiv la data de 10.11.2014, însă pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a achita chiria şi utilităţile în termenul stabilit în contract.

Conform art. 1830 Cod civil, în cazul în care, fără justificare, una din părţile contractului de închiriere nu-şi execută obligaţiile născute din contract, cealaltă parte are dreptul la rezilierea contractului, şi cum pârâta nu şi-a respectat principala obligaţie în calitate de chiriaş de a plăti chiria şi utilităţile aferente lunilor septembrie şi octombrie 2014, solicitarea de reziliere a contractului, precum şi obligarea la plata chiriei şi a utilităţilor este justificată şi legală.

Pentru neplata chiriei şi utilităţilor, la termen, în art. 12 pct.5 şi 6 din contract s-a stabilit plata de daune interese sub forma penalităţilor de întârziere situaţie în care dacă plata se face în primele 10 zile de la scadenţă nu se datorează penalităţi de întârziere, dacă se face în următoarele 30 de zile, nivelul penalităţilor este de 3 % şi dacă se face după 30 de zile, nivelul penalităţilor este de 15 %.

Precizează că atât în cursul anului 2013, cât şi în cursul anului 2014, facturile emise au fost plătite cu întârziere.

Făcându-se aplicarea clauzelor contractuale mai sus arătate au fost calculate penalităţi de întârziere aferente anului 2013 în cuantum de 7856,44 lei din care facturate 7476,26 lei conform facturii nr. 088813/13.11.2013, anexată la prezenta cerere şi 380,18 lei penalităţi nefacturate şi care rezultă din fişa privind modul de clacul al penalităţilor anexată la prezenta cerere şi penalităţi aferente anului 2014, până la data de 31.10.2014 în cuantum de 1.978 lei, nefacturate, modul de calcul al acestora rezultând din aceeaşi fişă.

Reclamanta arată că întrucât pârâta nu a şi-a executat întocmai obligaţiile asumate prin clauzele contractuale, se impune a fi obligată la plata de daune interese, sub forma penalităţilor de întârziere, aşa cum au fost stabilite de părţi, respectiv obligarea la plata sumei de 9834,46 lei.

 În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1535, art. 1777, art. 1796, art. 1830 Cod civil.

 În dovedire a depus copii facturi nr. 088986/06.10.2014 şi nr. 089003/10.11.2014, reprezentând contravaloare chirie şi utilităţi pe lunile septembrie - octombrie 2014; fişă cu privire la modul de calcul al penalităţilor solicitate; corespondenţa electronică dintre părţi cu privire la comunicarea facturilor emise pe numele pârâtei în perioada octombrie 2013 - noiembrie 2014; copie factură penalităţi nr. 088813/13.11.2013; copii adrese privind notificarea pârâtei în vederea îndeplinirii obligaţiilor constând în achitarea facturilor restante şi a penalităţilor de întârziere; copii facturi emise în perioada de derulare a contractului şi chitanţele emise cu ocazia încasării a  diferitelor sume achitate de pârâtă; copii confirmări de primire a facturilor de către pârâtă aferente anului 2013; Corespondenţă purtată între părţi.

 Pârâta legal citată, a depus la dosar întâmpinare

 A arătat că prin contractul încheiat intre parti la data de 03.04.2013 a inchiriat un spaţiu in interiorul J.O. unde a prestat servicii de copiere/multiplicare, dactilografíe acte si documente necesare personalului instanţei si justitiabililor. Datorita volumului mic al serviciilor prestate au existat perioade de întârziere in plata facturilor emise de catre T.M..

Mai arată că plata tuturor facturilor restante aferente acestui contract s-a făcut la data de 22.12.2014 când a fost achitata suma de 714,90 lei cu chitanţa nr.00999.

În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere învederează instanţei faptul ca părţile sunt libere sa stipuleze in contracte penalităţile pe care le considera potrivite pentru evaluarea unui eventual prejudiciu produs de neexecutare, dar in cazul unor penalităţi vădit excesive, instanţa poate proceda la reducerea acestora.

Consideră ca se aflam tocmai in aceasta situaţie. Menţionează  ca prestarea serviciilor menţionate mai sus a fost solicitata de catre T.M.. Din lipsa de experienţa atunci când s-a întocmit oferta pentru a participa la licitaţia organizata pentru achiziţionarea acestor servicii nu s-a solicitat modificarea clauzei din contract in ceea ce priveşte nivelul penalităţilor de întârziere ceea ce a dus la acceptarea unui nivel foarte ridicat al acestora. De asemenea , prin caietul de sarcini aferent licitaţiei organizate nu a fost indicat un buget estimativ probabil de realizat ceea ce a dus la imposibilitatea unei estimări cat mai realiste a posibilelor încasări din aceasta activitate.

Solicită ca  instanţa sa aibă in vedere si prevederile O.G. 13/2011 , in vigoare la data încheierii contractului, care stipulează la art.3 alin.2 "Rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţa plus 4 puncte procentuale".

Arată că sunt de acord cu rezilierea contractului încheiat intre parți si cu plata de penalităţi de întârziere la un nivel rezonabil al procentului aplicat.

A depus în apărare  chitanţa nr. 00999/22.12.2014.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri la termenul din 05.03.2015.

Analizând materialul probator administrat în cauză  instanţa reţine următoarele:

În fapt, între T.M., în calitate de locator, şi pârâta S.C. E.A.G. S.R.L. în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 9 din 03.04.2013, având ca obiect închirierea suprafeţei de 8 m.p., în incinta J.O., pentru servicii de dactilografiere, copiere/multiplicare acte şi documente necesare personalului instanţei şi justiţiabililor, durata contractului fiind  de 2 ani.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare  a Noului Cod Civil „Dispoziţiile Codului civil se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.”

Având în vedere că părţile au încheiat la data de 03.04.2013 contractul de închiriere nr. 9, faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, în raport de faptul că Noul Cod civil a intrat în vigoare la 01.10.2011,  instanţa apreciază  că în cauză sunt incidente dispoziţiile Noului cod civil.

Cu privire la plata chiriei restante şi a utilităţilor ,

Analizând înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, precum şi chitanţa nr. 00999 din 22.12.2104 depusă de pârâtă, instanţa reţine că în timpul judecării cauzei, pârâta a achitat suma de 714,90 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. 88986/06.10.2014, nr. 89003/10.11.2014 şi nr. 89028/08.12.2014 emise de reclamantă, constatând astfel că petitul privind obligarea pârâtei la plata chiriei şi a utilităţilor a rămas fără obiect.

Cu privire la penalităţile de întârziere,

Creditorul poate cere atât executarea în natură a obligaţiei principale, cât şi penalităţi, dacă penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligaţiilor la timp sau în locul stabilit.

Potrivit art. 1535 Cod civil „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.”

În acest sens, instanţa observă că potrivit dispoziţiilor art. 12.6  din contractul părţilor, pentru fiecare zi de întârziere a plăţii chiriei şi a utilităţilor părţile acestea au stipulat următoarele: dacă plata se face în primele 10 de la scadenţă, nu se datorează şi nu se calculează penalităţi de întârziere, dacă plata se realizează în următoarele 30 zile, nivelul penalităţilor de întârziere este de 3% din obligaţiile principale nestinse,după împlinirea termenului prevăzut mai sus nivel penalităţilor de întârziere este de 15% din obligaţiile principale rămase nestinse.

În continuare, instanţa arată că, din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 1522 alin. (4) teza I C.civ., potrivit cărora, până la expirarea termenului de executare acordat debitorului, creditorul poate cere daune-interese, rezultă că legiuitorul din 2009 a renunţat la necesitatea punerii în întârziere a debitorului pentru curgerea daunelor-interese moratorii.

Această concluzie se fundamentează şi pe cuprinsul art. 1525 C.civ., care, stabilind efectele punerii în întârziere a debitorului, menţionează numai faptul că debitorul răspunde, de la data punerii în întârziere, pentru orice pierdere pricinuită de un caz fortuit. În plus, potrivit art. 1535 C.civ., dacă o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Luând în considerare toate aceste aspecte, precum şi împrejurarea că, în cazul penalităţilor de întârziere aferente obligaţiilor băneşti, creditorul nu este ţinut să dovedească vreun prejudiciu, acesta fiind prezumat de lege (art. 1535 alin. 1 teza I C.civ.), instanţa va obliga pârâtul, în favoarea reclamantelor, la plata penalităţilor de întârziere.

Potrivit art. 1541 alin. 1 lit. a şi b. Cod civil „Instanţa poate reduce penalitatea când obligaţia principală a fost executată în parte şi această executare a profitat creditorului sau penalitatea este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contratului.”

Constatând pe de-o parte că obligaţia principală a fost executată în timpul judecăţii, iar pe de altă parte că penalităţile stipulate în contractul de închiriere sunt vădit excesive, aspect invocat şi de pârâtă prin întâmpinare, aceasta fiind de  acord cu plata penalităţilor  de întârziere la un nivel rezonabil, în raport de faptul că legiuitorul permite instanţei să reducă cuantumul acestora fără a indica criteriul şi limita până la care se poate face reducerea, ţinând cont de uzanţe şi de practica judiciară în materie contractuală,  va obliga pârâta, în favoarea reclamantului, la plata penalităţilor de întârzierea în cuantum de 0,30 % pe zi de întârziere aferente anilor 2013 şi 2014, ce vor fi calculate cu ocazia executării obligaţiei până la 31.10.2014 şi va dispune rezilierea contractul de închiriere nr. 9 din 03.04.2013, încheiat între părţi.

Cu privire la rezilierea contractului de închiriere nr. 9/03.04.2014,

Locaţiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părţi, numite locatar, folosinţa unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preţ, denumit chirie.

Potrivit art. 1796 lit. b Cod civil locatarul are obligaţia  să plătească chiria în cuantumul şi la termenul stabilite prin contract.

Conform art.1830 alin. 1 Cod civil „În cazul în care, fără justificare, una dintre părţile contractului de închiriere nu îşi execută obligaţiile născute din acest contract, cealaltă parte are dreptul la rezilierea contractului.”

Rezilierea contractelor este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractelor sinalagmatice cu executare succesivă  constând în desfiinţarea acestora, contractul reziliat încetând doar pentru viitor.

Având în vedere faptul că pârâta nu şi-a executat obligaţiile contractuale la termenele stabilite între părţi şi ţinând cont de atitudinea procesuală a acesteia manifestată în cuprinsul întâmpinării, în sensul că îşi exprimă acordul cu privire la rezilierea contractului, în raport de dispoziţiile legale mai sus enunţate, instanţa va dispune rezilierea contractul de închiriere nr. 9 din 03.04.2013, încheiat între părţi.

În raport de poziţia procesuală a reclamanţilor va lua act că aceştia nu solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare