Respingerea cererii de instituire curatelă faţă de un minor ce are pe unul dintre părinţi în viaţă

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Curatela

Respingerea cererii de instituire curatelă faţă de un minor ce are pe unul dintre părinţi în viaţă.

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, încheiere  nr. 100/07.09.2016

Prin cererea înregistrată sub nr. …./2015 din 21.10.2015 petentul E A a solicitat instituirea curatelei pentru minorul E D A.

În motivarea cererii, acesta arată că minorul E D A este nepotul său sa, iar mama acestuia E R este plecată de la domiciliu din 2011 şi nu poate să o reprezinte.

În drept, petentul şi-a motivat cererea pe dispoziţiile art. 178 lit. c şi art. 180 Cod civil.

Minora E D A este născut la data de 10.05.2000.

Potrivit dispoziţiilor art. 106 C.C., ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege.

Art. 39 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, stabileşte că orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinţilor săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la protecţie alternativă.

Protecţia prevăzută la alin. (1) include instituirea tutelei, măsurile de protecţie specială prevăzute de prezenta lege, adopţia. În alegerea uneia dintre aceste soluţii autoritatea competentă va ţine seama în mod corespunzător de necesitatea asigurării unei anumite continuităţi în educarea copilului, precum şi de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică.

Instanţa constată că la acest moment, minorul a cărei curatelă se solicită a fi instituită are unul dintre părinţi în viaţă, respectiv pe mama E Ra. 

Art. 110 C.C. arată că tutela minorului se instituie atunci când ambii părinţi sunt, după caz, decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie judecătorească, dispăruţi ori declaraţi judecătoreşte morţi, precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa hotărăşte că este în interesul minorului instituirea unei tutele. Rezultă că este necesară lipsa totală, fizică sau juridică a părinţilor minorului, iar sub acest aspect, minorul în cauză nu se încadrează pentru o astfel de măsură de ocrotire.

Art. 109 C.C. stabileşte că ocrotirea persoanei fizice prin curatelă are loc numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. Drept urmare, instanţa va verifica în ce condiţii se poate institui curatela, precum şi dacă aceasta se poate aplica minorului în cauza de faţă.

Art. 178 C.C. prevede cazurile de instituire a curatelei, arătând că în afară de cazurile prevăzute de lege, instanţa de tutelă poate institui curatela:

a) dacă, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, o persoană, deşi capabilă, nu poate, personal, să îşi administreze bunurile sau să îşi apere interesele în condiţii corespunzătoare şi, din motive temeinice, nu îşi poate numi un reprezentant sau un administrator;

b) dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deşi capabilă, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare;

c) dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar sau un administrator general;

d) dacă o persoană a dispărut fără a exista informaţii despre ea şi nu a lăsat un mandatar sau un administrator general.

Se poate observa că în mod evident, minorul nu se regăseşte în niciuna din situaţiile prezentate în acest text de lege.

Din oficiu, verificând dispoziţiile codului civil, instanţa constată că legiuitorul a recunoscut posibilitatea instituirii curatelei minorului, în anumite situaţii speciale, respectiv:

1. când se ivesc interese contrare, care nu sunt din cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui (art. 150 al. 1 C.C.),

2. când, din cauza bolii sau din alte motive, tutorele este împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele minorului pe care îl reprezintă sau ale cărui acte le încuviinţează (art. 150 al. 2),

3. în procedura de numire a tutorelui, până la începerea exercitării tutelei, dacă interesele minorului reclamă măsuri provizorii (art. 119 al. 6 C.C.),

4. în cazul administrării bunurilor dobândite de un minor cu titlu gratuit, dacă testatorul sau donatorul nu a stipulat ca acestea să fie administrate de tutore (art. 142 al. 2),

5. în cazul morţii tutorelui, dacă moştenitorii acestuia sunt minori (art. 157 al. 3),

6. în cazul morţii tutorelui, dacă nu există moştenitori ori aceştia sunt în imposibilitate de a acţiona (art. 160 al. 2 C.C.),

7. în cazul procedurii succesorale, pentru motive temeinice (art. 150 al. 3),

8. după moartea sau îndepărtarea tutorelui, până la preluarea funcţiei de către noul tutore (art. 159 C.C.),

9. în caz de nevoie şi până la soluţionarea cererii de punere sub interdicţie judecătorească a minorului (art. 167 C.C.)

În afara dispoziţiilor din Codul civil, codul de procedură civilă, prevede în art. 44 al. 1 şi 2 un caz de instituire a curatelei, în caz de urgenţă, dacă persoana lipsită de capacitate de exerciţiu ori având capacitatea de exerciţiu restrânsă, nu are reprezentant legal sau, după caz, o persoană care să îi încuviinţeze actele, precum şi în caz de conflict de interese între minor şi această categorie de persoane. De asemenea, Legea nr. 122/2006, în art. 16 al. 2 prevede că se instituie curatela şi în cazul solicitantului de azil minor neînsoţit.

Din enumerarea tuturor acestor dispoziţii, rezultă că în cauză, minorul a cărei curatelă se solicită a fi instituită, nu se încadrează în niciunul din cazuri, deoarece, în situaţia lui, acesta beneficiază de forma principală de ocrotire prevăzută de lege, anume, aceea realizată de părinţii săi, respectiv, de către mama lui.

Potrivit dispoziţiilor art. 41 al. 2 Cod civil, actele juridice ale minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu autorizarea instanţei de tutelă. Încuviinţarea sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul încheierii actului.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge acţiunea ca fiind neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare