Actiune in constatare.Anularea măsurii tehnico-administrative de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 159

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2016

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : …………….

GREFIER : ……………..

Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul B. B. A. în

contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN COVASNA, având ca obiect acţiune în constatare.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică de astăzi, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa constată că dezbaterile asupra cauzei de faţă, au avut loc în şedinţa din 11.02.2016, susţinerile şi

concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din

prezenta, când instanţa, în temeiul art. 396 alin. (1) Cod procedură civilă în vederea deliberării cât şi pentru a da

posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, 25.02.2016.

T R I B U N A L U L

Prin acţiunea formulată la data de 9.11.2015 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. ......../119/2015,

reclamantul B. B. A. a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna solicitând instanţei ca prin

hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a măsurii tehnico-administrative a suspendării exercitării

dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, comunicată prin adresa nr.

83.340/3.06.2015, obligarea pârâtului la restituirea permisului de conducere şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare se arată că la data de 17.01.2014 reclamantul a circulat cu autoturismul VW Passat cu nr. circulaţie ………..,

eliberat de autorităţile din Ungaria, în localitatea Baraolt, unde a fost oprit de organele de poliţie care s-au sesizat din

oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie a unui autovehicul neînmatriculat. După efectuarea

cercetărilor, s-a constatat că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 334 alin. 1 Cp,

iar prin ordonanţa din 25.05.2015 s-a dispus clasarea dosarului în temeiul art. 334 alin . 1 CP, cu referire la art. 315

alin. 1 lit. b C.proc.pen., raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza II C.proc.pen. Prin adresa nr. 83.340/05.06.2015

reclamantului i s-a adus la cunoştinţă faptul că i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile

publice pe o perioadă de 90 de zile. Prin cererea înregistrată sub nr. 94.005 din 13.10.2015, reclamantul a solicitat

revocarea măsurii, însă răspunsul IPJ Covasna a fost negativ.

În continuare, reclamantul a arătat că, din moment ce Parchetul a dispus clasarea dosarului penal, este evident că a

fost absolvit de orice culpă sub aspect penal, prin urmare nu se poate considera că a încălcat vreo regulă de circulaţie. Or,

potrivit art. 103 alin. 1 lit. c din OUG nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce intervine dacă pentru

regula de circulaţie încălcată legea prevede suspendarea acestui drept. În plus, suspendarea se dispune de către şeful

Poliţiei Rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta, însă un asemenea act decizional, emanând de la Poliţia Oraşului

Baraolt, nu există în speţă.

Reclamantul a mai susţinut că această măsură nu poate fi apreciată drept sancţiune contravenţională complementară,

întrucât nu există un act constatator al unei contravenţii. Chiar dacă ar exista vreun astfel de act, referitor la o

contravenţie determinată, sancţiunea aplicată ar fi prescrisă, în conformitate cu prevederile art.14 alin.1 din OG nr.2/2001.

În concluzie, reclamantul a afirmat că măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce, cât şi deţinerea şi

neeliberarea permisului de conducere, sunt lipsite de orice temei legal, fiind abuzive.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1-7 din Legea nr. 554/2004, art. 103 alin.1 din OUG

nr. 195/2002.

În apărare, pârâtul IPJ Covasna a depus la dosar, la data de 07.01.2016, întâmpinare (f.25), prin care a solicitat

respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că, în toate cazurile enumerate de art.103 alin.1 lit. c din OUG nr.195/2002,

şeful serviciului Poliţiei Rutiere din localitatea pe raza căreia a fost săvârşită fapta, dispune măsura administrativă a

suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. Această măsură complementară s-a aplicat, fără

excepţii, la nivelul întregii ţări, în toate situaţiile în care fapta a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei,

iar apoi s-a dispus o măsură de neurmărire penală. Prin urmare, măsura administrativă a fost dispusă în conformitate cu

prevederile legale.

 În dovedirea acţiunii şi respectiv în apărare părţile au solicitat proba cu înscrisuri, probă încuviinţată de instanţă

şi administrată în cauză, sens în care au fost depuse la dosar înscrisuri (f. 7-14, 29-32).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt,  la data de 17.01.2014, reclamantul a circulat cu autoturismul VW Passat cu nr. circulaţie ……………, eliberat de

autorităţile din Ungaria, în localitatea Baraolt, unde a fost oprit de organele de poliţie care s-au sesizat din oficiu cu

privire la săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie a unui autovehicul neînmatriculat. După efectuarea cercetărilor,

s-a constatat că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 334 alin. 1 Cp, iar prin

Ordonanţa din 25.05.2015 (fila 14) s-a dispus clasarea dosarului în temeiul art. 334 alin . 1 CP, cu referire la art. 315

alin. 1 lit. b C.proc.pen., raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza II C.proc.pen. Prin adresa nr. 83.340/05.06.2015 (fila

12) reclamantului i s-a adus la cunoştinţă faptul că i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe

drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile iar în această perioadă este obligat a susţine testarea la cunoaşterea

regulilor de circulaţie.

Prin cererea înregistrată sub nr. 94.005 din 13.10.2015 (fila 7), reclamantul a solicitat revocarea măsurii suspendării

exercitării dreptului de a conduce. Pârâtul IPJ Covasna a răspuns negativ la această cerere prin adresa nr. 85.345 din

21.10.2015, susţinând că măsura suspendării este legală şi temeinică.

În acest sens, reclamantul s-a adresat instanţei de contencios administrativ solicitând  să se  constate nulitatea

absolută a măsurii tehnico-administrative a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice

pe o perioadă de 90 de zile şi obligarea pârâtului la restituirea permisului de conducere.

În soluţionarea acţiunii instanţa reţine prevederile art. 103 alin. 1 lit. c din OUG nr. 195/2002 conform cărora

„suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune pentru o perioadă de 90 de zile când fapta

conducătorului de autovehicul a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, precum şi în cazul

accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane şi instanţa de judecată sau

procurorul a dispus clasarea, renunţarea la urmărirea penală,  renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării

pedepsei, dacă pentru regula de circulaţie încălcată prezenta ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea exercitării dreptului

de a conduce”. Alin 1^1 prevede că în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), suspendarea exercitării dreptului de a conduce

autovehicule se dispune de către şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta.

Din interpretarea literală a acestui articol  rezultă că pentru a se dispune suspendarea este necesară existenţa unei

situaţii premisă - fapta conducătorului de autovehicul să fie urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile

publice - şi întrunirea cumulativă a două condiţii: instanţa sau procurorul să fi dispus una din soluţiile de neîncepere a

urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale; pentru regula de circulaţie încălcată

ordonanţa de urgenţă să prevadă suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

Aceeaşi interpretare rezultă şi din Decizia Curţii Constituţionale 124/2011 unde se menţionează că „dispoziţiile art.

103 alin. (1) lit. c) şi alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au în vedere ipoteza în care o faptă

ce a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, dar pentru săvârşirea căreia procurorul sau

instanţa a apreciat, observând incidenţa prevederilor art. 10 din Codul de procedură penală, că nu se impune punerea în

mişcare sau exercitarea acţiunii penale împotriva învinuitului. Dacă, însă, pe parcursul cercetării penale, se constată că

învinuitul a încălcat o regulă de circulaţie pentru nerespectarea căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002

prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce, este firesc ca acest comportament să fie sancţionat, în vederea

atingerii finalităţii pentru care acest act normativ a fost edictat, şi anume asigurarea desfăşurării în siguranţă a

circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante

la trafic”. Se constată astfel că Curtea Constituţională a reţinut necesitatea îndeplinirii acestei condiţii a încălcării

unei reguli de circulaţie şi în ipoteza în care fapta a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei, iar apoi s-a

dispus o măsură de neurmărire penală.

Pârâta a susţinut că în art. 103 lit. c legiuitorul a reglementat două situaţii distincte, prima situaţie fiind aceea a

faptei urmărite ca infracţiune, situaţi în care nu se aplică teza finală a art. 103 lit. c privitoare la necesitatea

încălcării unei reguli de circulaţie. A doua situaţie ar fi aceea a accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul

sau vătămarea corporală a unei persoane, doar în această situaţie fiind aplicabilă teza finală anterior menţionată.

Însă, pe de o parte, instanţa reţine că această interpretare nu a fost îmbrăţişată de Curtea Constituţională, cum s-a

precizat anterior. Pe de altă parte, din modul de redactare al textului legal, instanţa constată că cele două situaţii sunt

menţionate la începutul articolului, după enumerarea lor fiind menţionate condiţiile necesar a fi îndeplinite pentru

dispunerea suspendării : 1) clasarea, renunţarea la urmărirea penală, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării

pedepsei; 2) dacă pentru regula de circulaţie încălcată prezenta ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea exercitării

dreptului de a conduce. Plasarea condiţiilor după enumerarea celor două cazuri duce evident la concluzia că ambele condiţii

se aplică ambelor situaţii, neexistând nici un motiv pentru care cea de-a doua condiţie s-ar aplica doar la a doua

situaţie/caz, nu şi la prima.

Revenind la speţă, avem situaţia premisă - fapta conducătorului de autovehicul să fie urmărită ca infracţiune la

regimul circulaţiei pe drumurile publice - iar prima condiţie este îndeplinită, nu însă şi cea de-a doua întrucât pentru

infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 nu este prevăzută suspendarea exercitării dreptului de a

conduce.

În aceste condiţii nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru aplicarea art. 103 alin. 1 lit. c din OUG nr.

195/2002, astfel încât actul administrativ prin care s-a luat această măsură este anulabil pentru considerentele arătate.

Având în vedere toate considerentele expuse anterior, instanţa constată că acţiunea formulată de reclamantă este

întemeiată, motiv pentru care va fi admisă, dispunându-se anularea măsurii tehnico-administrativă a suspendării exercitării

dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, comunicată prin adresa nr.

83.340/3.06.2015. Drept urmare, va fi obligat pârâtul la restituirea permisului de conducere către reclamant.

În temeiul art. 453 NCPC instanţa va obliga pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de

650 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite acţiunea formulată de reclamantul B. B.  A. , CNP ………., domiciliat în ………………, împotriva pârâtului Inspectoratul

de Poliţie Judeţean Covasna, cod fiscal ……………, cu sediul în Sfântu-Gheorghe, str. Korosi Csoma Sandor nr. 16, judeţul

Covasna, şi în consecinţă:

Anulează măsura tehnico-administrativă a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile

publice pe o perioadă de 90 de zile, dispusă prin adresa nr. 83.340/3.06.2015.

Obligă pârâtul la restituirea permisului de conducere.

Obligă pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 650 lei.

Cu drept de recurs ce se va depune la Tribunalul Covasna în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată azi, 25.02.2016, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare