Pretenţii rezultate dintr-un contract încheiat între doi profesionişti, subsecvent încheierii unui contract de achiziţie publică. Natura juridică a litigiului. Calea de atac prevăzută de lege. Recurs inadmisibil.

În contextul în care contractul este încheiat între doi profesionişti, în accepţiunea art.3 N.C.Civ, suntem în prezenţa unui litigiu între profesionişti.

Faptul că încheierea contractului este subsecventă încheierii contractului de achiziţie publică  nu imprimă acestuia natura unui contract de achiziţie publică.

Legiuitorul a prevăzut ca parte a contractului de achiziţie publică,  una sau mai multe autorităţi contractante.

Dacă nici una din părţile contractului nu are calitatea de autoritate contractantă în sensul OUG nr. 34/2006, fiind societăţi comerciale, profesionişti care la încheierea contractului nu au acţionat în regim de putere publică,  natura litigiului este civilă - litigiu cu profesionişti.

Numai cu privire la acţiunile ex contractu, în executarea unui contract de achiziţie publică reglementate în cadrul Secţiunii a IX din OUG nr. 34/2006, s-a stabilit calea de atac a recursului conform  interpretării date de  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 20 din 05.10.2015. 

Împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în cererile de natură civilă – litigii cu profesionişti - evaluabile în bani, cu valoare între 200.000 lei şi 1.000.000 lei inclusiv, se declară numai calea de atac a apelului.

Prin sentinţa nr.51/2016 din 20 ianuarie 2016, pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr.3650/104/2014, s-a  respins cererea formulată de reclamanta SCASRL,în contradictoriu cu  pârâta SCROCCS.R.L., ca neîntemeiată.  S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă SCRCCSRL în contradictoriu cu reclamanta pârâtă SCASRL, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut că între pârâta reclamantă SCRCC SRL, în calitate de executant, şi Com. C, în calitate de achizitor a fost încheiat contractul de lucrări nr. 3223/27.09.2010, având ca obiect realizarea sistemului de alimentare cu apă în com. C, în perioada convenită, preţul fiind stabilit la suma de 4.598.833,67 lei din care TVA 890.096,84 lei .

Executantul s-a obligat să constituie garanţie de bună execuţie a contractului  în cuantum de 2,5%, pentru perioada de 36 de luni, prin reţineri succesive, din situaţiile de plată, restituirea garanţiei urmând a se face astfel: 70% din valoarea garanţie în termen de 14 zile de la data încheierii procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, restul de 30 % din valoarea garanţiei, la expirarea perioadei de garanţie a lucrărilor de executare, pe baza procesului verbal de recepţie.

Prin Ordinul nr. 2/28.09.2010 emis de autoritatea contractanta Primăria C s-a dispus începerea lucrărilor în baza contractului nr. 3223/27.09.2010.

La data de 10.01.2011 s-a încheiat un act adiţional la contract, cu nr. 96/10.01.2011 in vigoare din data de 17.01.2011 având ca obiect prelungirea termenului de finalizare a lucrării cu 24 luni şi 21 zile.

Între reclamanta SCASRL, în calitate de executant, şi pârâta SCRCCSRL, în calitate de achizitor, s-a încheiat contractul de lucrări nr. 334/12.03.2011, executantul obligându-se să execute lucrări de alimentare cu apă în com. C, în perioada convenită în contract. Preţul convenit pentru îndeplinirea contractului, plătibil prestatorului de către achizitor, a fost stabilit la suma de 3 396 641,86 lei la care se adaugă TVA.

Durata contractului a fost stabilită la trei luni calendaristice, în funcţie de alocările bugetare.

Executorul s-a obligat să constituie garanţie de bună execuţie a contractului  în cuantum de 2,5%, din preţul contractului, prin reţineri succesive, din sumele datorate pentru facturile parţiale, restituirea garanţiei urmând a se face astfel: 70% din valoarea garanţiei în termen de 14 zile de la data încheierii procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, restul de 30 % din valoarea garanţiei, la recepţia finală, după expirarea perioadei de garanţie de bună execuţie a întregii lucrări.

Reclamanta SCASRL a emis facturile nr. 822/30.06.2011 în valoare totală de 800.000 lei, nr. 991/30.11.2011 în valoare de 954.157,38 lei, din care a stornat suma de 116.448,99 lei, conform facturii nr. 1141/08.05.2012, şi factura nr. 1109/30.03.2012 în valoare de 164.422,88 lei, acestea incluzând şi garanţia de bună execuţie.

Instanţa a mai reţinut că prin Decizia nr. 12/2013 a Curţii de Conturi a României s-a constatat că din verificarea stadiului fizic al obiectivelor de investiţii „Realizare sistem alimentare cu apă în com. C ”, în situaţiile de lucrări întocmite de constructori şi acceptate de beneficiar au fost înscrise articole de deviz, reprezentând categorii de lucrări care nu au fost executate în totalitate sau au fost executate parţial, în valoare totală de 136.208,55 lei.

Conform extrasului de cont depus la filele 90-96 din vol. I dosar rezultă că pârâta reclamantă SCRCCSRL a achitat către reclamanta pârâtă SCASRL suma de 1.895.000 lei, reprezentând contravaloare facturi nr. 822/2011, nr. 991/2011 şi nr. 731/2011.

Din însumarea facturilor nr. 800/2011, nr. 991/2011 şi nr. 1109/2011 emise de reclamantă rezultă suma totală de 1.918.580,26 lei, din care, potrivit extrasului de cont pârâta a achitat suma de 1.895.000, rezultând o diferenţă de 23.580,26 lei.

Reclamanta a arătat că la data de 29.03.2013 a fost încheiat între părţi procesul verbal nr. 90/29.003.2013, având ca obiect recepţia la terminarea lucrărilor, însă acesta a fost contestat la pârâta reclamantă, arătându-se că semnătura nu aparţine reprezentantului pârâtei reclamantei.

Din declaraţia martorului VN, audiat în cauză la propunerea pârâtei reclamante, a rezultat că acesta a avut calitatea de inginer în cadrul lucrării „realizare sistem alimentare cu apă în com. C”, însă nu a semnat procesul verbal nr. 90/29.03.2013, întrucât la acea dată nu mai era repartizat la acea lucrare.

Având în vedere că în privinţa semnăturii executate în procesul verbal nr.90/2013 s-a solicitat verificarea de scripte, instanţa a constatat că semnătura executată pe procesul verbal nr.90/2013 nu poate fi atribuită numitului VN, împrejurare în care, în lipsa coroborării cu alte probe, nu a putut reţine încheierea între reclamanta pârâtă SCA SRL şi pârâta reclamantă SC RCSRL a procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, care condiţionează şi plata garanţiei de bună execuţie.

În consecinţă, instanţa nu a reţinut concluziile expertului desemnat în cauză, conform cărora, suma totală restantă de plata către reclamantă este de 232.769,42 lei.

În ceea ce priveşte suma de 116.448,99 lei reprezentând cheltuieli pentru protecţia mediului şi aducerea terenului în starea iniţială, instanţa a constatat că nu există nici un document justificativ, aspect reţinut de altfel şi de expertul desemnat în cauză.

Faţă de aceste considerente, instanţa a apreciat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată.

 Asupra cererii reconvenţionale, instanţa a reţinut că pârâta reclamantă a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 169.832,09 lei, astfel cum s-a precizat prin cererea formulată la data de 13.01.2016.

Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar, instanţa a reţinut că nu au existat procese verbale de predare primire a unor lucrări începute de pârâta reclamantă şi continuate de reclamantă. 

Situaţiile de lucrări invocate de pârâta reclamantă nu pot constitui document justificativ, atâta timp cât acestea nu poartă o dată certă, nu sunt însoţite de o Dispoziţie de şantier.

Mai mult aceste situaţii nu sunt însoţite de facturi fiscale care să ateste achiziţionarea materialelor necesare efectuării lucrărilor şi nici facturi fiscale emise ca urmare a executării acestor lucrări.

Astfel, aşa cum s-a prevăzut în contractul dintre pârâta RCCSRL şi UAT C emiterea facturii se va face de către executant numai după acceptarea situaţiei de plată de către beneficiar (art. 17.4), la dosar neexistând o astfel de acceptare din partea beneficiarului lucrării.

În aceste condiţii, instanţa nu poate reţine ca fiind întemeiate susţinerile pârâtei reclamante, motiv pentru care a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată.

Văzând dispoziţiile art. 451 cpc, întrucât ambele cereri au fost respinse, solicitările de obligare la plata cheltuielilor de judecată au  fost respinse în consecinţă.

Împotriva acestei sentinţe, au formulat recurs reclamanta SC A SRL şi  pârâta –reclamantă SC  RCC SRL.

În motivele de recurs, reclamanta SC A SRL a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac a recursului, arătând că a exercitat calea de atac neprevăzută de lege, întrucât în cuprinsul hotărârii atacate s-a menţionat inexact recurs, deşi calea de atac prevăzută de lege este cea a apelului.

Reclamanta recurentă a arătat că instanţa de fond a stabilit greşit faptul că hotărârea este supusă recursului, având în vedere decizia nr. 20 din 05.10.2015 a ÎCCJ dată în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28716 din OUG nr. 34/2006.

În opinia reclamantei recurente, dispoziţiile art. 28716 din OUG nr. 34/2006 nu sunt aplicabile, întrucât, deşi contractul invocat a fost încheiat urmare a unui contract principal de achiziţie publică, primul nu dobândeşte natura juridică a contractului principal. În plus  nici una din părţile contractante nu are calitatea de autoritate contractantă.

Reclamanta recurentă a solicitat în situaţia respingerii excepţiei inadmisibilităţii casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei pe fond cu consecinţa admiterii acţiunii astfel cum a fost modificată şi respingerii cererii reconvenţionale.

În motivele de recurs a criticat sentinţa recurată, prin prisma prevederilor art. 488 alin.1 pct.5 şi 6 Cod procedură civilă 2013 anume încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi, respectiv, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Cu privire la încălcarea dispoziţiilor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea recurenta reclamantă a precizat că, în cazul calificării litigiului ca având  obiect un contract de achiziţii publice, au fost încălcate regulile privind stabilirea taxei de timbru, precum şi dispoziţiile art. 2871 din OUG nr. 34/2006 referitor la comunicarea acţiunii şi a înscrisurilor depuse, termenul de depunere a întâmpinării şi comunicarea acesteia, termenele de judecată.

Referitor la invocarea art. 488 alin.1 pct.6 Cod procedură 2013, recurenta reclamantă a arătat că sentinţa este nemotivată în contextul în care hotărârea reia în considerente doar argumentele părţilor formulate în cadrul acţiunii principale, întâmpinării şi cererii reconvenţionale, face referire la înscrisuri care nu au făcut şi nu fac obiectul cauzei, calculele privind plăţile efectuate sunt eronate şi nu se precizează motivele pentru care s-au înlăturat concluziile raportului de expertiză.

În motivele de recurs pârâta SCRCCSRL a invocat nemotivarea hotărârii sub aspectul soluţiei de respingere a cererii reconvenţionale, arătând că cererea reconvenţională este întemeiată prin prisma probelor administrate în cauză.

La data de 12.04.2016 pârâta SCRCCSRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului şi calificarea căii de atac ca apel.

La data de 28.04.2016 reclamanta SCASRL a depus întâmpinare, invocând tardivitatea cererii de recurs, nulitatea recursului şi respingerea recursului ce priveşte soluţia asupra cererii reconvenţionale.

În şedinţa din 07.06.2016 pârâta  SCRCCSRL a formulat cerere de restituire a taxei de timbru în temeiul încheierii din 17.05.2016 a Curţii de Apel Craiova pronunţate în dosarul nr. 3650/104/2014/a2.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursurilor, prin prisma prevederilor art.457  alin 1, 2 şi 3 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată.

Din observarea dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta SCASRL a solicitat obligarea pârâtei SCRCCSRL  la plata sumei de 221.869, 42 lei reprezentând contravaloare prestaţii efectuate în temeiul contractului de lucrări nr. 334/2011, pretenţii care au fost majorate la suma de 349.218,41 lei.

Pârâta SCRCCSRL  a formulat cerere reconvenţională solicitând plata de către reclamantă a sumei de 150.386,56 lei contravaloare lucrări neexecutate, în baza aceluiaşi contract de lucrări nr.334/2011.

Contractul nr. 334/2011 pe care reclamanta îşi întemeiază cererea de chemare în judecată şi pe care pârâta îl invocă în cererea reconvenţională este un contract încheiat între SCRCCSRL şi SCASRL, primul în calitate de achizitor, cel de al doilea în calitate de executant, având ca obiect executarea lucrărilor de alimentare cu apă în comuna C.

Acest contract a fost încheiat urmare a încheierii contractului de achiziţie publică nr.3223/2010  între autoritatea contractantă Comuna C şi SCRCCSRL.

La data de 20.02.2015 pârâta reclamantă SCRCCSRL a formulat cerere de chemare în garanţie a Comunei C, cerere la judecata căreia a renunţat la 27.11.2015 şi cu privire la care instanţa a luat act de renunţarea la judecată prin încheierea din 02.12.2015.

Potrivit fişei dosarului cauza a fost înregistrată la data de 19.12.2014, stadiul procesual fond, materia –litigii cu profesionişti.

Prin sentinţa nr. 51/20.01.2016 Tribunalul Olt – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a soluţionat cauza având ca obiect litigii cu profesionişti – pretenţii indicând în dispozitivul hotărârii calea de atac a recursului în termen de 5 zile de la comunicare.

Faţă de cele reţinute, Curtea a apreciat că se impune determinarea naturii litigiului, anume litigiu cu profesionişti sau litigiu privind achiziţiile publice.

Cererea reclamantei şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă, deşi sunt cereri ex contractu, în executarea contractului nr. 334/2011, nu pot fi interpretate ca fiind acţiuni în executarea unui contract de achiziţie publică prevăzute de Secţiunea a IX din OUG nr. 34/2006.

Contractul este încheiat între doi profesionişti, în accepţiunea art.3 N.C.Civ, ceea ce conduce la concluzia că în cauză suntem în prezenţa unui litigiu între profesionişti.

Faptul că încheierea contractului nr. 334/2011 este subsecventă încheierii contractului nr. 3223/2010 nu imprimă primului natura unui contract de achiziţie publică.

Contractul de achiziţie publică este definit potrivit art.3 lit. f din OUG nr. 34/2006, ca fiind contractul, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, care include şi categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorităţi contractante, pe de o parte, şi unul ori mai mulţi operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

Legiuitorul a prevăzut, deci, ca parte a contractului de achiziţie publică,  una sau mai multe autorităţi contractante.

Noţiunea de autoritate contractantă  în înţelesul OUG nr. 34/2006 este dată de art.8 din acest act normativ, anume: a) oricare organism al statului - autoritate publică sau instituţie publică - care acţionează la nivel central ori la nivel regional sau local; b) oricare organism, altul decât unul dintre cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial sau industrial şi care se află cel puţin în una dintre următoarele situaţii:  - este finanţat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public; - se află în subordinea sau este supusă controlului unei autorităţi contractante, astfel cum este definită la lit. a), sau unui alt organism de drept public; - în componenţa consiliului de administraţie/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiţi de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public;c) oricare asociere formată de una sau mai multe autorităţi contractante dintre cele prevăzute la lit. a), b), d) sau e); d) oricare întreprindere publică ce desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute la cap. VIII secţiunea 1, atunci când aceasta atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activităţi;e) oricare subiect de drept, altul decât cele prevăzute la lit. a) - d), care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute la cap. VIII secţiunea 1, în baza unui drept special sau exclusiv, astfel cum este acesta definit la art. 3 lit. k), acordat de o autoritate competentă, atunci când acesta atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activităţi.

Or, în cauză nici una din părţile contractului nr.334/2011 nu are calitatea de autoritate contractantă în sensul OUG nr. 34/2006, fiind societăţi comerciale, profesionişti care la încheierea contractului nu au acţionat în regim de putere publică.

Cum natura litigiului este civilă - litigiu cu profesionişti şi cum numai cu privire la acţiunile ex contractu, în executarea unui contract de achiziţie publică reglementate în cadrul Secţiunii a IX din OUG nr. 34/2006, s-a stabilit calea de atac a recursului conform  interpretării date de  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 20 din 05.10.2015, apare clar că menţiunea din hotărârea tribunalului cu privire la calea de atac a recursului este greşită, deşi litigiul este unul cu profesionişti, înregistrat ca atare.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 94, 95, Cod procedură civilă 2013 privind competenţa judecătoriei şi a tribunalului, art.101 Cod procedură civilă 2013 privind valoarea cererii în cazuri speciale, art.466 Cod procedură civilă 2013 privind apelul din Codul de  procedură civilă 2013 şi art. XVIII alin.2 din Legea nr. 2/2013 privind hotărârile care nu sunt supuse recursului rezultă că împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în cererile de natură civilă evaluabile în bani cu valoare între 200.000 lei şi 1.000.000 lei inclusiv se declară numai calea de atac a apelului.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin.3 Cod procedură civilă 2013, Curtea a respins ca inadmisibile recursurile declarate de reclamanta SCASRL şi de pârâta SCRCCSRL, în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, urmând ca hotărârea instanţei de control să fie comunicată părţilor în vederea declarării căii de atac prevăzute de lege, anume apelul, aşa cum s-a arătat.

Domenii speta

Spete similare