Ordonanta presedintiala. Ridicarea masurii complementare aplicate printr-un proces verba lde stabilire si sanctionare a contraventiilor

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 23.05.2016, sub numar dosar (…)/212/2016, reclamanta C.C.S.R.L. a solicitat pe calea ordonantei presedintiale, în contradictoriu cu pârâta Directia Regionala Antifrauda Fiscala 2 Constanta din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, ca instanta sa dispuna ridicarea masurii complementare a suspendarii activitatii pe o perioada de 30 de zile la punctul de lucru „M.M.”, din municipiul Constanta, str. Mircea cel Batrân nr. (..), aplicata prin procesul-verbal de contraventie seria DGAF nr. (…)/22.05.2016, pâna la solutionarea definitiva a plângerii contraventionale formulate împotriva acelui proces-verbal.

În motivarea cererii, arata reclamanta ca, în urma unui control efectuat de reprezentantii Directiei Regionale Antifrauda 2 Constanta la punctul de lucru mentionat, în data de 22.05.2016, s-a constatat lipsa din casieria unitatii a sumei de 381.50 lei, fiind întocmit procesul-verbal de contraventie seria DGAF nr. 0082523/22.05.2016, prin care a fost sanctionata societatea verificata cu amenda contraventionala în cuantum de 17500 lei. Totodata, s-a dispus suspendarea activitatii unitatii, pe o perioada de 30 de zile.

Împotriva procesului-verbal s-a promovat plângere contraventionala, care se afla pe rolul Judecatoriei Constanta în procedura de regularizare a cererii.

Învedereaza partea ca masura suspendarii activitatii este de natura sa o afecteze grav, putând duce chiar la insolventa, având în vedere ca în perioada de inactivitate cei 18 angajati îsi vor cauta de lucru la alti angajatori, existând în perioada estivala multe oferte de munca din partea operatorilor economici care functioneaza pe litoral. De asemenea, societatea risca sa îsi piarda contractele cu furnizorii, iar marca înregistrata „M.M.” îsi va pierde valoarea de piata pe care o are în prezent.

Considera reclamanta ca pericolul social concret scazut al faptei retinute în sarcina sa, raportat la suma considerata a fi fost nejustificat retrasa din casierie, justifica admiterea cererii de fata, limita de 3% impusa de norma incriminatoare fiind depasita cu doar 41.50 lei.

În drept au fost invocate dispozitiile art. 194, art. 996-987 din Codul de procedura, iar în sustinere au fost depuse înscrisuri.

Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 200 lei, potrivit art. 6 alin. 4 din O.U.G. nr. 80/2013.

În cauza a fost administrata proba cu înscrisuri, încuviintata reclamantei.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare, dupa ridicarea sedintei dar mai înainte de pronuntarea instantei, aratând ca Agentia Nationala de Administrare Fiscala detine calitate procesuala în procesele privind actele emise de catre Directiile Regionale Antifrauda Fiscala, fata de modul de organizare al acestei institutii, potrivit H.G. nr. 520/24.07.2013.

Totodata, pârâta invoca exceptia inadmisibilitatii cererii, aratând ca nu sunt întrunite cerintele legale impuse pentru admisibilitate, respectiv urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului. Mai mult, sustine pârâta ca inadmisibilitatea este data si de dispozitiile art. 11 lit. e) pct. viii) din O.U.G. nr. 28/2016, întrucât, daca s-ar emite ordonanta, ar fi eludate acele prevederi, care conditioneaza ridicarea masurii de plata amenzii si a unei sume de 10 ori mai mari, la bugetul de stat.

Arata pârâta ca masurile dispuse prin procesul-verbal de contraventie corespund normelor legale aplicabile în situatia data, iar sanctiunea complementara nu poate fi apreciata drept disproportionata, cum considera reclamanta.

Concluzionând, pârâta apreciaza ca masura complementara a suspendarii activitatii este pe deplin justificata si legala, solicitând respingerea cererii.

Întrucât întâmpinarea a fost depusa la dosar dupa închiderea dezbaterilor si ridicarea sedintei, instanta nu are posibilitatea de a pune în discutia contradictorie a partilor exceptia de inadmisibilitate invocata de pârâta, motiv pentru care nici nu se va pronunta asupra acestei exceptii, ca atare, urmând însa a fi avute în vedere motivele invocate în sustinerea acelei exceptii

Analizând materialul probator al dosarului, instanta retine incidenta dispozitiilor art. 997 alin. 1 din Codul de procedura civila - „instanta de judecata, stabilind ca în favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari”.

Preliminar, instanta nu îsi însuseste punctul de vedere al pârâtei în sustinerea exceptiei inadmisibilitatii, dispozitiile art. 11 lit. e) pct. viii) din O.U.G. nr. 28/2016 fiind lipsite de relevanta sub acest aspect, legiuitorul reglementând prin acestea o procedura distincta de ridicare a masurii suspendarii activitatii, definitiva, sub conditia achitarii amenzii contraventionale sau a jumatate din cuantumul acesteia, dupa caz, precum si o suma egala cu de zece ori amenda aplicata. Or, în cazul de fata se solicita ridicarea provizorie a masurii suspendarii activitatii, pâna la solutionarea plângerii contraventionale îndreptate împotriva procesului-verbal prin care s-a dispus acea masura.

Judecatoria constata ca, prin prisma art. 997 alin. 1 din Codul de procedura civila – enuntat anterior, cererea de ordonanta presedintiala este admisibila daca sunt îndepli¬nite cumulativ urmatoarele cerinte: aparenta dreptului; caracterul provizoriu al masurilor; existenta unor cazuri grabnice; neprejudecarea fondului.

Instanta apreciaza ca în cauza de fata nu sunt întrunite toate aceste conditii de admisibilitate.

Astfel, aparenta de drept este în favoarea reclamantului daca pozitia acestuia, în cadrul raportului juridic invocat în cererea de emitere a ordonantei presedintiale, este preferabila din punct de vedere legal, în conditiile unei sumare caracterizari si analize a situatiei de fapt.

În cazul de fata, instanta apreciaza ca aparenta dreptului nu este în favoarea reclamantei, dat fiind ca apararea acesteia din plângerea contraventionala se bazeaza pe faptul ca organele de control nu au tinut seama, în constatarea facuta, de bonurile justificative aferente sumei de 282 lei, respectiv bonul nr. 162/21.05.2016 si bonul nr. 163/21.05.2016 (f. 18), emise anterior controlului. Or, în conditiile în care societatea a fost sanctionata contraventional pentru neîntocmirea documentelor justificative aferente sumelor extrase din unitate, iar nu pentru lipsa justificarii cheltuirii acelor sume, Judecatoria – fara a se pronunta asupra fondului cauzei – considera ca nu sunt întrunite, cumulativ, cerintele impuse de lege pentru a se putea emite ordonanta presedintiala. Tot aici, este avuta în vedere si nota explicativa data în fata organelor de control de catre A.A. – împuternicit (f. 90), în cuprinsul careia nu se face nicio referire la preluarea vreunei sume de bani din casieria unitatii, de catre administratorul Ghita Alexandru ori la existenta dispozitiei de plata aferenta sumei de 300 lei, exhibata în prezentul dosar (f. 66).

În aceste conditii, analizarea celorlalte conditii prevazute de art. 997 alin. 1 din Codul de procedura civila este de prisos, cererea urmând a fi respinsa, ca neîntemeiata.

Domenii speta

Spete similare