Recurs. Anulare decizie de impunere emisa de Casa de Asigurari de Sanatate

 SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Recurs. Anulare decizie de impunere emisa de Casa de Asigurari de Sanatate

- art. 46 din O.U.G. nr. 92/2003

- art. 46 din O.U.G. nr. 92/2003

Prima instanta a retinut în mod corect ca decizia de impunere în litigiu a fost emisa de recurenta cu nerespectarea dispozitiilor legale prevazute sub sanctiunea nulitatii.

Astfel, pe aceasta decizie este înscrisa data emiterii, 31.05.2012, aspect care rezulta cu evidenta din cuprinsul ei (fila 10), situatie în care aceasta este data de la care produce efecte juridice. Apararea recurentei ca aceasta decizie a fost “generata” la data de 24.04.2013 si ca aceasta ar fi de fapt data emiterii ei, nu poate fi avuta în vedere de instanta întrucât nu au fost emise decizii rectificative în acest sens, fiind o simpla afirmatie a recurentei nesustinuta de nici un înscris.

Mai mult, legea nu reglementeaza o “generare” a actului administrativ si totodata, asa cum s-a aratat mai sus, data de la care decizia produce efecte juridice este data de 31.05.2012, înscrisa pe ea, si nu data de 24.04.2013.

Instanta de recurs a constatat ca la data emiterii actului administrativ în litigiu, respectiv data de 31.05.2012, functia de presedinte-director general al C.A.S. B. era detinuta de numitul V. G., conform înscrisurilor de la dosar.

Ca urmare, acest act în mod nelegal poarta semnatura numitului G. I. în calitate de presedinte - director general al C.A.S. B., cum corect a retinut si prima instanta, deoarece aceasta persoana a fost numita în functie la data de 11.02.2013, adica ulterior datei de emitere a actului administrativ atacat.

Astfel, la data de 31.05.2012 persoana semnatara a deciziei de impunere în litigiu nu avea calitatea de persoana împuternicita a institutiei emitente, fapt ce atrage nulitatea acestei decizii.

Conform prevederilor art. 46 din O.U.G. 92/2003, care reglementeaza nulitatea actului administrativ fiscal, lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnaturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu exceptia prevazuta la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia, nulitate care se poate constata la cerere sau din oficiu.

Dispozitiile art. 43 alin.3 din O.G. 92/2003 invocate de recurenta nu sunt aplicabile în speta, deoarece actul administrativ în litigiu nu a fost emis în conditiile reglementate de acest text de lege, acesta fiind semnat si stampilat de organul emitent, situatie în care recurenta nu a facut uz de aceste prevederi legale la emiterea deciziei în litigiu.

Decizia nr. 2663/ 05. 10. 2015 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal

Dosar nr. 5875/111/CA/2013

Prin Sentinta nr. 7123/CA/26.09.2014 pronuntata de Tribunalul B. s-a admis, ca întemeiata, actiunea formulata de reclamanta C. L. I., în contradictoriu cu pârâta C.A.S. B., anulându-se dispozitia de solutionare nr. xxxxx/07.06.2013 si decizia nr. xxxx.x/31.05.2012 emise de C.A.S. B.

Împotriva acestei sentinte, în termen, a formulat recurs pârâta C.A.S. B., solicitând admiterea acestuia, anularea sentintei atacate si, pe cale de consecinta, mentinerea în totalitate a deciziei de impunere nr. xxxx.x/31.05.2012 si dispozitiei de solutionare a contestatiei nr. xxxxx/07.06.2013 emise de C.A.S. B.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arata urmatoarele:

Considera ca instanta a dat o interpretare gresita prevederilor legale în materie.

Face trimitere la art. 222 din Legea 95/2006, care prevede ca: „Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel putin o data pe an, prin casele de asigurari, asupra serviciilor de care beneficiaza, a nivelului de contributie personala si a modalitatii de plata, precum si asupra drepturilor si obligatiilor sale."

Arata ca aplicarea acestui articol 222 din Legea nr.95/2006 este legata de îndeplinirea de catre reclamanta a obligatiei prevazuta de art. 215 alin. 3 din Legea nr.95/2006. Mai arata ca reclamanta nu a încunostintat C.A.S. B. cu privire la venitul aferent anului 2009, astfel ca nu se poate imputa C.A.S. B. faptul ca nu a încunostintat reclamanta anual în legatura cu cuantumul contributiei datorate, culpa pentru aceasta situatie revenind reclamantei care a omis sa declare la C.A.S. venitul realizat din activitati independente. Arata ca în acest sens s-a pronuntat si Curtea de Apel O. într-o speta similara - Decizia 2101/CA/2014-R.

Precizeaza ca accesoriile sunt datorate de reclamanta deoarece aceasta nu si-a declarat veniturile iar în masura în care obligatiile se achita cu întârziere se datoreaza majorari si penalitati de întârziere.

De asemenea, arata ca accesoriile au fost calculate în temeiul prevederilor art. 261 alin 1 din Legea nr.95/2006 coroborate cu prevederile art.8 din Ordinul CNAS 617/2007. Astfel, arata ca, în concret, scadenta obligatiilor de plata accesorii, contestate de reclamanta, au fost stabilite începând cu 15.03.2010, dupa expirarea celor 60 de zile de la data emiterii deciziei de impunere anuale pentru 2009 de catre A.F.P. O., respectiv la data de 11.01.2010.

Mai arata ca reclamanta, în ceea ce priveste accesoriile, îsi invoca propria culpa si, asa cum rezulta din situatia platilor anexata întâmpinarii a facut sporadic plati, respectiv: 106 lei în 30.11.2002, 32 lei în 12.12.2002 lei si 4026 lei în 08.10.2009 fara a respecta scadentele prevazute de lege, astfel ca a acumulat majorari si penalitati de întârziere.

În ceea ce priveste aprecierea instantei cu privire la anularea deciziei xxxx.x/31.05.2012 pentru lipsa unor elemente esentiale, data emiterii si a semnaturii persoanei, considera ca instanta a fost în eroare, pe de o parte sustinând lipsa acestora, iar pe de alta parte retinând ca decizia este semnata de presedinte dr. G. I..

Mai arata ca în notele de sedinta depuse la dosar la termenul din 16.09.2014 a precizat ca pentru deciziile de impunere xxxx.x .xxxx.x/31.05.2012, data de 31.05.2012, nu este data emiterii deciziei, ci data pâna la care s-au calculat accesorii de întârziere, conform protocolului de transfer de baza de date dintre C.N.A.S. - A.N.A.F.

Arata ca dr. I. G. este presedinte - director general al C.A.S. B. începând cu data de 11.02.2013. La data de 24.04.2013, data generarii deciziei de impunere xxxx.x xxxx.x, era presedinte dr. I. G. care a semnat decizia contestata, astfel ca, sustine recurenta, nu se poate retine lipsa semnaturii si a datei de pe decizia contestata.

Mai mult, arata ca aceste decizii au fost emise prin intermediul mijloacelor informatice, astfel ca, potrivit art. 43 alin. 3 din O.G. nr. 92 din 24 decembrie 2003, republicata, privind Codul de procedura fiscala, ar fi fost valabile chiar si fara semnatura persoanelor împuternicite: „Actul administrativ fiscal emis în conditiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil si în cazul în care nu poarta semnatura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului emitent, daca îndeplineste cerintele legale aplicabile în materie.”

În drept, s-au invocat prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 din NOUL COD DE PROCEDURA CIVILA, Legea 95/2006, Ordinul 617/2007 si OG nr. 92/2003.

Intimata reclamanta C. L. I., prin întâmpinarea formulata, a solicitat respingerea recursului si mentinerea ca legala si temeinica a hotarârii atacate, pentru urmatoarele considerente:

Referitor la faptul ca în motivele de recurs se sustine ca se face vinovata de încalcarea art. 222 din Legea 95/2006 deoarece nu a comunicat recurentei declaratia rectificativa pentru anul 2009, învedereaza ca, într-adevar, nu a comunicat catre recurenta aceasta declaratie, dar legea nu o absolva pe recurenta de obligatiile sale în lipsa acestei comunicari.

Mai mult, arata intimata, având în vedere protocolul semnat de catre recurenta cu A.N.A.F., deciziile de impunere anuale se comunica recurentei de catre A.N.A.F., aspect care reiese si din speta de fata.

Mai arata ca în dosarul de fond exista decizia de impunere (nr. 250), semnata de catre intimata, din data de 13.01.2010 si tot în dosarul de fond exista si decizia de impunere nr. xxxx.x/31.05.2012 emisa de recurenta, în care la punctul 3 „date privind creanta datorata” apare rectificare în plus 2009, cu perioada de raportare pentru care s-au stabilit obligatiile de plata, data de 15.03.2010, suma de 2742 lei.

Deci, considera intimata ca recurenta avea cunostinta de declaratia sa si, implicit, de situatia financiara (depusa la A.N.A.F. în 13.01.2010), înca din data de 15.03.2010.

Mai departe, arata ca în cuprinsul Deciziei nr. xxxx.x/31.05.2012, la capitolul 6, apare data comunicarii.

Mai arata ca la cap. 7 din decizia de mai sus apare termenul de plata. Conform celor scrise la acest capitol cât si din dispozitiile legale, termenul se calculeaza de la data comunicarii deciziilor conform punctului 6.

Astfel, în speta de fata recurenta nu a respectat punctul 6 din Decizia de mai sus privind comunicarea si nici disp. art. 8 al. 4 din Ordinul C.N.A.S. 617/2007, art. 296 ind. 25 alin. 6 din Codul fiscal privind comunicarea si data de la care încep sa se calculeze penalitatile.

Recurenta nu si-a îndeplinit obligatiile legale privind comunicarea deciziilor emise si a început calcularea penalitatilor înainte de a i se comunica decizia de impunere.

Mai arata ca recurenta a depus la dosarul de fond note de sedinta în care a recunoscut ca ambele decizii, atât cea privind contributia cât si cea privind plata accesoriilor i-au fost comunicate în aceeasi zi, si anume în data de 24.04.2003.

Or, apreciaza ca recurenta nu mai poate sa sustina în aceste conditii ca este în legalitate având în vedere acest aspect.

Conform art. 296 ind. 25 alin. 6 si art. 296 ind. 31 din Codul fiscal „plata contributiei de asigurari de sanatate stabilita prin decizia de impunere anuala se efectueaza în termenul de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei.”

Referitor la faptul ca recurenta invoca art. 8 din Ordinul C.N.A.S. 617/2007, arata ca si în acest articol se arata clar faptul ca „diferentele ramase de achitat calculate în raport cu decizia de impunere anuala, se platesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere, perioada pentru care nu se calculeaza si nu se datoreaza majorari de întârziere. La expirarea termenului pentru sumele datorate si ramase neachitate se vor percepe majorari de întârziere.”

Or, sustine ca, daca i-au fost comunicate deciziile în 24.04.2013 si a achitat debitul pe care nu l-a contestat, la data de 20.05.2013, adica dupa 26 de zile, nu se explica de ce recurenta sustine ca trebuie sa plateasca penalitati, având în vedere ca a achitat debitul în mai putin de 60 de zile de la comunicare.

Mai arata ca nu este de acord cu un alt aspect invocat de catre recurenta în motivele de recurs, acela ca instanta de fond a fost în eroare cu privire la elementele esentiale pe care trebuie sa le cuprinda decizia conform art. 43 alin.2 lit. g) si art. 46 din Codul de procedura fiscala.

Arata ca recurenta este în eroare atunci când sustine ca data de 31.05.2012 nu este data la care a fost emisa decizia ci data pâna la care s-au calculat penalitatile.

Referitor la ceea ce sustine recurenta, si anume ca data generarii deciziilor este 24.04.2013, iar data comunicarii, data la care dr. G. I. era director si ca a semnat aceste decizii în legalitate, apreciaza intimata ca, daca data generarii deciziilor este 24.04.2013, atunci e evident ca nu se justifica plata penalitatilor.

Pe cale de exceptie, invoca exceptia nulitatii absolute a deciziei contestate, si anume nr. xxxx.x/31.05.2012, privind lipsa datei emiterii si a semnaturii conform art. 43 si 46 din Codul de procedura fiscala si solicita anularea acesteia.

În drept, s-au invocat dispozitiile art. 496 Cod de procedura civila, art. 208 alin. 3 lit. h), art. 222 din Legea 95/2006, art. 8 alin. 4 din Ordinul C.N.A.S. 617/2007, art. 296 ind. 25 al. 6, art. 296 ind. 31 din Codul fiscal, art. 43 al. 2 lit. g) si art. 46 Cod de procedura fiscala.

Examinând recursul declarat de pârâta C.A.S. B., prin prisma motivelor invocate si a prevederilor legale incidente, instanta de recurs a constatat ca este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Prima instanta a retinut în mod corect ca decizia de impunere în litigiu a fost emisa de recurenta cu nerespectarea dispozitiilor legale prevazute sub sanctiunea nulitatii.

Astfel, pe aceasta decizie este înscrisa data emiterii, 31.05.2012, aspect care rezulta cu evidenta din cuprinsul ei (fila 10), situatie în care aceasta este data de la care produce efecte juridice. Apararea recurentei ca aceasta decizie a fost “generata” la data de 24.04.2013 si ca aceasta ar fi de fapt data emiterii ei, nu poate fi avuta în vedere de instanta întrucât nu au fost emise decizii rectificative în acest sens, fiind o simpla afirmatie a recurentei nesustinuta de nici un înscris.

Mai mult, legea nu reglementeaza o “generare” a actului administrativ si totodata, asa cum s-a aratat mai sus, data de la care decizia produce efecte juridice este data de 31.05.2012, înscrisa pe ea, si nu data de 24.04.2013.

Instanta de recurs a constatat ca la data emiterii actului administrativ în litigiu, respectiv data de 31.05.2012, functia de presedinte-director general al C.A.S. B. era detinuta de numitul V. G., conform înscrisurilor de la dosar.

Ca urmare, acest act în mod nelegal poarta semnatura numitului G. I. în calitate de presedinte - director general al C.A.S. B., cum corect a retinut si prima instanta, deoarece aceasta persoana a fost numita în functie la data de 11.02.2013, adica ulterior datei de emitere a actului administrativ atacat.

Astfel, la data de 31.05.2012 persoana semnatara a deciziei de impunere în litigiu nu avea calitatea de persoana împuternicita a institutiei emitente, fapt ce atrage nulitatea acestei decizii.

Conform prevederilor art. 46 din O.U.G. 92/2003, care reglementeaza nulitatea actului administrativ fiscal, lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnaturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu exceptia prevazuta la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia, nulitate care se poate constata la cerere sau din oficiu.

Dispozitiile art. 43 alin.3 din O.G. 92/2003 invocate de recurenta nu sunt aplicabile în speta, deoarece actul administrativ în litigiu nu a fost emis în conditiile reglementate de acest text de lege, acesta fiind semnat si stampilat de organul emitent, situatie în care recurenta nu a facut uz de aceste prevederi legale la emiterea deciziei în litigiu.

Pentru aceste aspecte, instanta de recurs a constatat ca hotarârea atacata este legala si temeinica, motiv pentru care, în baza art.496 Cod de procedura civila, a respins ca nefondat recursul, fara a mai fi analizate motivele de recurs care vizeaza aspectele de fond ale actului atacat, din moment ce acesta nu îndeplineste conditiile de forma.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata de catre partea intimata.

Domenii speta

Spete similare