Conformarea dispoziţiilor agentului constatator ulterior sancţionării contravenţionale, motiv de înlocuire a amenzii cu avertisment

CONFORMAREA DISPOZIŢIILOR AGENTULUI CONSTATATOR ULTERIOR SANCŢIONĂRII CONTRAVENŢIONALE, MOTIV DE ÎNLOCUIRE A AMENZII CU AVERTISMENT

Cu toate acestea, după ce agentul de poliţie i-a adus la cunoştinţă obligaţia pentru care a fost sancţionat, petentul a încheiat asigurarea RCA, aşa cum rezultă din copia poliţei anexată la fila 6, astfel că în considerarea disp. art. 34 din OG 2/200l, aprobată prin L. l80/2002, raportat la art.7 din aceeaşi ordonanţă va admite plângerea contravenţională, văzând totodată din cazierul petentului că nu a mai fost sancţionat anterior, urmând să dispună înlocuirea amenzii în cuantum de 1000 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenţie seria CP nr. 6617665 încheiat la data de 20.09.2014, cu sancţiunea „avertisment”.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 4923/2015, pronunţată în dosarul nr. 9587/190/2014

Prin plângerea contravenţională înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, petentul A.I. a solicitat instanţei să dispună transformarea sancţiunii amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenţie seria CP, nr. X încheiat la data de 20.09.2014de intimatul IPJ Bistriţa-Năsăud – Pol. B., cu sancţiunea avertismentului; fără cheltuieli de judecată.

În motivare arată că, prin procesul-verbal atacat, a fost amendat pentru faptul că, la data de 20.09.2014, a condus tractorul pe care îl are pe drumul judeţean nr.151, pe raza comunei B., fără a avea încheiată poliţa de asigurare RCA pentru acest vehicul.

Arată faptul că, deşi deţine acest tractor, nu circulă cu el pe drumul public decât foarte rar şi pe distanţe foarte scurte, de maxim 3-4 km, de acasă de la el, din B - F, până la locurile din jur unde e nevoie să-l folosească la munca câmpului.

Petentul arată că nu a avut încheiată poliţă de asigurare RCA la momentul constatării contravenţiei întrucât nu a ştiut că aceasta este obligatorie şi pentru tractor, însă, după ce agentul de poliţie i-a adus la cunoştinţă aceasta, a încheiat asigurarea RCA, aşa cum rezultă din copia poliţei anexată.

Mai arată şi faptul că nu a mai avut amenzi contravenţionale, este la prima abatere de acest fel, pe care, aşa cum a arătat, a săvârşit-o neintenţionat, datorită lipsei sale de informare.

În acelaşi timp, arată faptul că nu realizează venituri cu caracter constant ci doar ocazional, din munca câmpului, astfel că amenda aplicată, în cuantum de 1000 lei, este deosebit de împovărătoare pentru petent iar scopul urmărit de lege, de a-i atrage atenţia pe viitor, să încheie asigurarea RCA pentru tractor, este atins şi prin sancţionarea sa cu avertisment.

Mai arată faptul că, deşi în procesul-verbal atacat se arată că petentul a fost depistat fără asigurare în urma producerii unui accident rutier cu un autoturism marca Ford, care a fost avariat, culpa exclusivă în producerea acestuia i-a aparţinut şoferului autoturismului Ford care l-a depăşit într-o intersecţie cu circulaţie nedirijată, iniţiind manevra de depăşire după o curbă, peste linia continuă, continuând peste o trecere de pietoni presemnalizată cu două indicatoare, apoi semnalizată cu indicator şi marcaj transversal pe şosea şi continuând, mai departe, în intersecţia cu circulaţie nedirijată, fără a observa că petentul semnalizează intenţia de a vira stânga, pentru a intra pe drumul comunal cu care drumul judeţean se intersectează şi fără a avea vizibilitate din faţă.

Întrucât agentul constatator i-a încheiat mie proces-verbal de contravenţie, fără a observa traiectoria drumului, intersecţia, curbele de dinainte şi de după aceasta, indicatoarele şi marcajele de circulaţie existente la locul producerii evenimentului, vizibilitatea pe porţiunea respectivă de drum şi a aplica textele de lege în raport cu acestea, petentul a contestat acest proces-verbal prin plângere contravenţională înregistrată la Judecătoria Bistriţa.

Prin urmare, raportat atât la circumstanţele săvârşirii contravenţiei privind asigurarea obligatorie RCA pentru tractor, cât şi la circumstanţele personale ale petentului, arată că avertismentul este cea mai potrivită sancţiune pentru petent.

În drept, a invocat prev. art.66 din Legea nr.136/1995, OG nr.2/2001.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-8).

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare arată că, prin procesul verbal atacat, petentul a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută şi sancţionată de art. 48 rap. la art. 64 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, reţinându-se de către agentul constatator că în data de 20.09.2014 la ora 9.30, a condus tractorul cu numărul de înregistrare B –F 16. pe drumul judeţean DJ 151 pe raza localităţii B din direcţia B -  F, fără a avea încheiată poliţă de asigurare pentru răspundere civilă auto, fiind depistat de organele de poliţie în urma producerii unui accident rutier, autoturismul cu numărul de înmatriculare X fiind avariat.

Cu privire la legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, plângerea contravenţională formulată de petent nu este întemeiată.

Fapta contravenţională reţinută în procesul verbal atacat a fost constatată de agentul constatator în mod direct, „ex propris sensibus”. Fiind la cercetarea şi soluţionarea unui accident rutier soldat cu pagube materiale în care a fost implicat petentul, agentul constatator a stabilit că acesta nu deţinea o poliţă de asigurare pentru răspundere civilă auto. La solicitarea agentului constatator, petentul nu a prezentat nicio poliţă de asigurare declarând că nu deţine un astfel de act.

Contravenţia descrisă în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei atacat este prevăzută de art. 64 alin (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România care prevede că „încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligaţiei de asigurare prevăzute la art. 48 şi 56 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1000 lei la 2000 lei şi cu reţinerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării”.

Mai arată că art. 48 alin. (1) din acelaşi act normativ, prevede că „persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum şi tramvaie au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire şi să menţină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum şi să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta”.

Privitor la individualizarea sancţiunii, arată că prevederile legale, art. 21 alin. (3) teza I, îl obligă pe agentul constatator agentul constatator să aplice sancţiunea în limitele prevăzute de actul normativ. Agentul constatator a aplicat sancţiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege. Nu au fost identificate situaţii de natură excepţională care să justifice aplicarea sancţiunii mai puţin severe a avertismentului.

Sub aspectul temeiniciei subliniază faptul că, potrivit legii, procesul-verbal întocmit în urma unei constatări directe, beneficiază de prezumţia de legalitate şi temeinicie sub aspectul constatării stării de fapt. O astfel de prezumţie, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie, garantată de prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. In conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea Salabiaku împotriva Franţei din 7 octombrie 1988; Hotărârea Telfner împotriva Austriei, din 20 martie 2001; Hotărârea Angliei împotriva României, din 4 octombrie 2007), prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, iar utilizarea acestora este permisă şi în materie penală, pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiţii; respectarea unor limite rezonabile, ţinându-se cont şi de miza litigiului, şi respectarea dreptului la apărare.

In prezenta cauză, atât miza litigiului (amenda în cuantum de 1000 lei) cât şi faptul că petentul are posibilitatea de a-şi dovedi susţinerile, de a combate prezumţia de legalitate şi temeinicie, îndreptăţesc aplicarea prezumţiei de legalitate si de temeinicie a procesului-verbal, având în vedere si faptul ca cele consemnate în procesul-verbal de contravenţie au fost percepute în mod personal de agentul constatator.

De altfel, petentul nu contestă starea de fapt ci arată că nu ar fi cunoscut obligaţia de a încheia poliţa de asigurare.

Este adevărat că scopul sancţiunilor contravenţionale nu trebuie să fie unul exclusiv punitiv însă, în cazul de faţă, pericolul concret al faptei rezultă chiar din cuantumul ridicat al sancţiunilor contravenţionale stabilit de legiuitor, precum şi din obligativitatea indisponibilizării autovehiculului prin reţinerea actului de înmatriculare şi al plăcuţelor cu numărul de înmatriculare. Prin urmare apreciază că nu poate fi primită apărarea petentului cu privire la pericolul social concret redus al faptei. Mai mult, în cauză au fost produse avarii însemnate unui alt autovehicul iar proprietarul acestuia este în imposibilitatea de a-l repara întrucât petentul nu este de acord să suporte paguba şi nu există o poliţă de asigurare prin care o societate specializată să preia această pagubă.

Faţă de aceste considerente, solicită instanţei să constate faptul că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei menţionată în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor şi să respingă plângerea formulată de petent ca neîntemeiată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 64 rap. la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 136/1995; art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001, art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, art. 223 alin. (3) din C.proc.civ..

În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 17-20).

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele :

Prin procesul verbal atacat, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută şi sancţionată de art. 48 rap. la art. 64 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, reţinându-se de către agentul constatator că în data de 20.09.2014 la ora 9.30, a condus tractorul cu numărul de înregistrare B - F 16. pe drumul judeţean DJ 151 pe raza localităţii B din direcţia B - F, fără a avea încheiată poliţă de asigurare pentru răspundere civilă auto, fiind depistat de organele de poliţie în urma producerii unui accident rutier, autoturismul cu numărul de înmatriculare X fiind avariat.

Contravenţia descrisă în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei atacat este prevăzută de art. 64 alin (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România care prevede că „încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligaţiei de asigurare prevăzute la art. 48 şi 56 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1000 lei la 2000 lei şi cu reţinerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării”.

De asemenea, art. 48 alin. (1) din acelaşi act normativ, prevede că „persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum şi tramvaie au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire şi să menţină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum şi să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta”.

Analizând din punct de vedere formal conţinutul procesului verbal de contravenţie instanţa reţine că acesta conţine toate dispoziţiile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001.

In baza textelor de lege mai sus citate şi nefăcându-se dovada contrară a stării de fapt  consemnată în procesul-verbal atacat, instanţa constată că petentul se face vinovat de contravenţia reţinută în sarcina sa, însă fiind la prima abatere de acest gen, având în vedere şi gradul de pericol social redus şi faptul că nu a avut încheiată poliţă de asigurare RCA la momentul constatării contravenţiei întrucât nu a ştiut că aceasta este obligatorie şi pentru tractor.

Cu toate acestea, după ce agentul de poliţie i-a adus la cunoştinţă obligaţia pentru care a fost sancţionat, petentul a încheiat asigurarea RCA, aşa cum rezultă din copia poliţei anexată la fila 6, astfel că în considerarea disp. art. 34 din OG 2/200l, aprobată prin L. l80/2002, raportat la art.7 din aceeaşi ordonanţă va admite plângerea contravenţională, văzând totodată din cazierul petentului că nu a mai fost sancţionat anterior, urmând să dispună înlocuirea amenzii în cuantum de 1000 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenţie seria CP nr. 6617665 încheiat la data de 20.09.2014, cu sancţiunea „avertisment”.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, intimatul IPJ BN, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a plângerii contravenţionale formulată de intimatul-petent şi menţinerii ca temeinic şi legal a procesului verbal atacat.

Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 476-479 Cod procedură civilă, hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, constată că aceasta este temeinică şi legală, nefiind dat nici un motiv de anulare sau schimbare a hotărârii, astfel că, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelant.

Domenii speta

Spete similare