Sentinţa penală - drept penal- Art. 220 al.1 C.p. cu aplic. art. 41 al. 1 C.p.

Sentinţă penală 161 din 14.07.2016


JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI

DREPT PENAL- Art. 220 al.1 C.p. cu aplic. art. 41 al. 1 C.p.

SENTINŢA PENALĂ Nr. 161/14 Iulie 2016

Fapta inculpatului de a întreţine rapoarte sexuale cu persoana vătămată  minoră, aflată în imposibilitate de a-şi exprima voinţa , din pricina discernământului în formare, faptă care a fost săvârşită cu vinovăţie sub forma intenţiei directe.

Prin rechizitoriul nr. 706P/2014 din 26.03.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea a fost trimis în judecată inculpatul  S. F. C., pentru săvârşirea infracţiunii de  "act sexual cu un minor" , prev. de art. 220 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p.

S-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei, fapta inculpatului  care în  noaptea de 15/16.06.2014 a întreţinut relaţii sexuale normale cu  persoana vătămată minoră M. G.,în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia.

Din declaraţiile inculpatului, ale persoanei vătămate, ale martorilor ,din certificatul  medico-legal, din procesul verbal de efectuare percheziţie informatică,instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt: în data de 15.06.2014 la locuinţa familie  M. a avut loc o petrecere cu ocazia zilei de naştere a numitei M. Ioana ,mama persoanei vătămate. La acea petrecere a participat şi inculpatul , acesta fiind un apropiat al familiei. În timpul mesei s-a discutat la un moment dat  problema  căsătoriei de principiu a  persoanei vătămate minore, mama acesteia spunând că ea nu este de acord  cu  o  astfel de situaţie  deoarece fiica ei este elevă în clasa a VII-a , nu are nici măcar 15 ani şi că mai întâi ar trebui să termine  liceul. La discuţie a asistat şi inculpatul, fiind linişte, persoanele aflate la masă comunicând cu uşurinţă.

În cursul nopţii 15/16.06.2014  M. Ioana, mama persoanei vătămate, a observat că fiica ei lipseşte de acasă şi a chemat toate rudele pentru a o căuta. În jurul orei 3, acestea  au găsit-o singură pe  o stradă lăturalnică, plângând şi după ce s-a liniştit  le-a povestit rudelor că în acea noapte s-a întâlnit cu inculpatul, că au mers la o locuinţă a unui prieten al acestuia şi că de comun acord  au întreţinut relaţii sexuale, după care  acesta i-a spus să plece. Totodată  aceasta i-a spus  anterior consumării actului sexual că încă nu are 15 ani şi că este  încă elevă  la şcoala generală. A doua zi, familiile celor doi s-au înţeles ca inculpatul să o ia de nevastă, însă la două-trei zile după  înţelegere,perioadă în care fata a locuit acasă la inculpat, din diverse motive, referitoare la  „ cinstea fetei” , cei doi s-au despărţit. 

Persoana vătămată a fost examinată medico legal stabilindu-se că aceasta prezintă deflorare completă recentă ce poate data din  16.06.2014, că nu prezintă urme de violenţă şi că dezvoltarea psihosomatică este  corespunzătoare vârstei.

În faza de urmărire penală persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Au fost invocate cererii şi excepţii împotriva actului de sesizarea al instanţei , respectiv cu privire la administrarea probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, însă prin încheierea pronunţată la data de 3.06.2015 de Judecătoria Zimnicea , rămasă definitivă prin încheierea  penală nr. 115 din 3.07.2015 a Tribunalului Teleorman , acestea au fost respinse , constatându-se legalitatea sesizării instanţei ,a  administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispunându-se începerea judecăţii.

În cauză s-a formulat cerere de strămutare , iar prin SP nr. 150 din 30.09.2015 a CAB  a fost admisă şi s-a strămutat  soluţionarea cauzei la Judecătoria Călăraşi, fiind menţinute  actele îndeplinite în procedura de cameră preliminară.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei călăraşi, la data de 24.03.2016 , sub nr. 5…./2/2015, dispunându-se citarea părţilor.

La data de 11.04.2016 persoana vătămată, asistată de mama sa M. Ioana, a învederat că  înţelege să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 50.000 lei, reprezentând daune morale , iar în susţinerea acesteia a depus la dosarul cauzei  o adeverinţă de elev, dar şi o evaluare psihologică .

Inculpatul ,la termenul din 5.05.2016, a arătat că  nu este de acord cu cerere  de despăgubiri civile, întrucât nu se face vinovat  de infracţiunea reţinută în sarcina sa  şi a precizat că  nu are alte probe de administrat, în afara martorilor audiaţi în faza de urmărire penală , depunând prin apărătorul său,practică judiciară în materie.

Partea civilă  a solicitat  audierea şi a martorului  G. Gelu Dan, rezultat din dezbateri, el fiind unchiul minorei , dar şi prieten al inculpatului .

Instanţa a admis probele aşa cum au fost solicitate de părţi şi a  procedat  la audierea martorilor indicaţi în  rechizitoriu , dar şi a martorului  solicitat de partea civilă.

Fiind audiat în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei, inculpatul nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată ,  acesta declarând că nu a cunoscut vârsta persoanei vătămate.

El a solicitat  a fi achitat  arătând în principal pentru  că  fapta nu a fost săvârşită  cu vinovăţia prevăzută de lege, iar în subsidiar,învederând că există o cauză  justificativă, respectiv consimţământul persoanei vătămate.

Instanţa a respins  cererile de achitare  formulate de inculpat ca fiind neîntemeiate  pentru următoarele considerente :  deşi acesta a invocat în mod constant faptul că nu a avut cunoştinţă de vârsta persoanei vătămate totuşi probele administrate în cauză denotă contrariul. Astfel, din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi , inclusiv din declaraţia inculpatului , reiese cu certitudine faptul că  el este de aproximativ 2 ani un apropiat  al unchiului  persoanei vătămate,martorul G. Gelu Dan, cei doi  întâlnindu-se destul de des şi chiar înnoptând unul la celălalt. De altfel chiar în această calitate de prieten a participat la grătarul organizat  cu ocazia zilei mamei persoanei vătămate. Mai mult decât atât , martorul Grecu locuieşte în apropierea locuinţei persoanei vătămate,acesta afirmând în declaraţia dată  că deşi personal nu a discutat cu inculpatul despre vârsta nepoatei sale , bănuieşte  că ştia că nepoata sa este mică, elevă în clasa a VII-a .În plus, având în vedere comunitatea mică în care locuiesc persoana vătămată şi inculpatul, la care se adaugă relaţia de prietenie apropiată a acestuia cu unchiul ei, ca şi faptul că  s-a aflat de multe ori  în familia acesteia, cu diverse ocazii, conduc la concluzia că el ştia foarte bine, dacă nu neapărat vârsta, măcar faptul că este  elevă la şcoala gimnazială. De altfel, inculpatul, în declaraţia dată în faţa instanţei, recunoaşte că a avut cunoştinţă de faptul că  este minoră, însă a crezut că are 16-17 ani. Aceste afirmaţii  nu pot fi însă primite  şi cu atât mai puţin reţinute, fiind evident că ele sunt făcute doar cu scopul de a-l disculpa,în condiţiile în care, dacă ar fi avut această  vârstă, persoana vătămată  nu ar mai fi avut cum să frecventeze cursurile gimnaziale şi ar fi trebuit să fie deja înscrisă la cursurile liceale,care nu există în comună. Ori, în condiţiile în care el ştia că este minoră,că frecventează cursurile şcolare  din comună nu se poate susţine că nu a săvârşit fapta cu  forma de vinovăţie prevăzută de lege, respectiv intenţia directă. Chiar şi dacă nu s-ar fi gândit anterior  la vârsta reală a acesteia, în ziua incidentului,la grătarul ce a avut loc în curtea locuinţei familiei persoanei vătămate , a avut loc o discuţie , purtată în glumă despre căsătoria acesteia, mama persoanei vătămate ripostând şi spunând că este prea mică, că are doar 14 ani  şi că mai întâi trebuie să îşi termine liceul şi apoi să se mărite .

Martorii M. Ştefania şi B.C. Sorin, prezenţi la discuţie, au învederat că  inculpatul a auzit-o mai mult ca sigur  în condiţiile în care stătea chiar lângă mama persoanei vătămate, iar la masă nu era gălăgie,nefiind muzică. Este adevărat că martorul G. nu a auzit această discuţie,însă nu înseamnă că ea nu s-a purtat sau că nu a fost auzită nici de inculpat. În plus, din declaraţia persoanei vătămate  şi a martorei M. reiese că persoana vătămată  era prietenă cu inculpatul de aproximativ 1 lună,că aceasta i-ar fi comunicat că are vârsta de 14 ani, iar el i-ar fi promis că va avea grijă de ea  şi că o va duce şi la şcoală.

Ca atare,inculpatul este cert că a ştiut în momentul în care a întreţinut relaţii intime persoana vătămată, vârsta acesteia şi şi-a asumat consecinţele  faptelor sale.

Nu se poate reţine nici existenţa vreunei cauze justificative, sub forma consimţământului persoanei vătămate cu privire la săvârşirea faptei, câtă vreme legiuitorul  a urmărit prin incriminarea acestei infracţiuni,care se desfăşoară cu consimţământul victimei şi nu împotriva voinţei acesteia, să ocrotească persoanele minore cu vârsta cuprinsă între 13-15 ani, pe considerentul că  datorită vârstei fragede  consimţământul exprimat  nu este valabil, echivalând cu lipsa lui, ceea ce face ca fapta să încalce  libertatea şi inviolabilitatea  sexuală  a acesteia .

Din probele administrate în cauză,instanţa apreciază că în drept, fapta inculpatului  care în  noaptea de 15/16.06.2014 a întreţinut relaţii sexuale normale cu  persoana vătămată minoră, în vârstă de 14 ani, cunoscând  vârsta acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  "act sexual cu un minor" , prev. de art. 220 alin. 1 C.p..

În speţă, latura obiectivă  a infracţiunii  este dată de raportul sexual firesc ce a avut loc între inculpat cu consimţământul victimei în vârstă de 14 ani, iar cea subiectivă rezidă din faptul că  el a săvârşit fapta cu intenţie  directă, cunoscând la momentul comiterii ei vârsta reală a fetei.

La individualizarea pedepsei aplicate,instanţa a avut în vedere gravitatea faptei comise de acesta, consecinţele produse , modalitatea concretă în care a săvârşit-o, precum  şi faptul că  inculpatul  este tânăr , nu a recunoscut  săvârşirea infracţiunii , că îşi câştiga existenţa lucrând ca tâmplar, dar şi că nu se află la prima încălcare a legii penale.

Astfel, din fişa de cazier judiciar a inculpatului  reiese faptul că  prin S.P. nr.9 din 25.01.2011 a Tribunalului Teleorman, inculpatul a  fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, cu aplic. art. 81 V. C.p. ,pentru săvârşirea infracţiunii privind traficul de droguri.

Întrucât  după rămânerea definitivă a unei hotărâri  de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an  a săvârşit o nouă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii  mai mare de 1 an , până la împlinirea termenului de reabilitare , urmează a se reţine în sarcina sa  starea de recidivă prev. de art. 41 al. 1 N. C.p.

Având în vedere circumstanţele  reale ale săvârşirii infracţiunii, dar şi cele personale  ale inculpatului, mai sus reţinute, instanţa  urmează a-l condamna  în baza textului lege mai sus menţionat, conform legii penale noi, pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 al. 1 N.C.p. , cu aplic. art. 41 N.C.p., la o pedeapsă de 1 an  închisoare.

Întrucât  fapta ce constituie primul termen al recidivei a fost comisă pe legea veche  în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 15 din leg. 187/2012 ce stipulează că  suspendarea condiţionată a executării pedepsei  este supusă  dispoziţiilor referitoare la revocare , prevăzută de aceasta .

Astfel, în baza art. 15 al.2 din Legea 187/2012 raportat la art. 83 C.p. urmează a revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin S.P. nr. 9 din 25.01.2011 a Tribunalului Teleorman, rămasă definitivă la data de 8.02.2011,prin neapelare  şi a dispune executarea în întregime a acesteia , pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă,el  urmând a executa în total o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 72 N.C.P. urmează  a deduce din pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă durata prevenţiei  de la 24.09.2010 la 28.10.2010,din sentinţa penală mai sus menţionată.

 Infracţiunea de act sexual cu un minor impune, prin gravitatea ei şi interzicerea exercitării unor drepturi, ca pedeapsă complementară, astfel că în baza art. 67 al.1 N.C.P. urmează a interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a şi b N.C.P. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei aplicată prin prezenta .

 În art.65 al.1 N.C.P. urmează a interzice inculpatului pe durata executării pedepsei  exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a şi b N.C.P., pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

 Soluţionând latura civilă a cauzei,în baza art. 25 şi 397 N.C.P.P. rap. la art.1357 şi urm. C. civ. urmează a admite în parte cererea de despăgubiri civile, formulată de partea civilă  M. Florina Gabriela, asist. de mama sa M. Ioana şi a obliga inculpatul la  plata către acestea a sumei de  3000  lei,cu acest titlu, reprezentând daune morale.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere  faptul că  prin fapta lui ilicită , inculpatul  a produs, cu vinovăţie, un prejudiciu părţii civile, care nu a fost recuperat, existând legătură de cauzalitate, între fapta comisă şi prejudiciul cauzat, fiind astfel îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii sale civile delictuale.

În ceea ce priveşte fapta ilicită,instanţa reţine că aceasta constă în fapta inculpatului de a întreţine rapoarte sexuale cu persoana vătămată  minoră, aflată în imposibilitate de a-şi exprima voinţa, din pricina discernământului în formare, faptă care a fost săvârşită cu vinovăţie sub forma intenţiei directe. În ceea ce priveşte prejudiciul moral,instanţa reţine că în cauză sunt aplicabile prevederile art.1391 Cod civil potrivit cărora:” în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. „Raportat la aceste prevederi,instanţa a avut  în vedere suferinţa provocată  persoanei vătămate ,care în mod evident a fost traumatizată  psihic, întrucât după raportul sexual , conform declaraţiilor martorilor M. , B. şi G., acesta a gonit-o  din locaţia  unde  avuseseră relaţii intime, fiind găsită de familia sa în stare de şoc ,iar apoi dusă la camera de gardă .Ulterior,  ea a avut câteva zile  în care a fost foarte supărată , a plâns  şi a urmat  şi o consiliere psihologică, inclusiv în cadrul şcolii, pentru reechilibrare emoţională şi stimă de sine, aşa cum rezultă din evaluarea psihologică depusă la dosar  , dar şi din declaraţia martorei M.

Instanţa a cenzurat însă pretenţiile solicitate  apreciind că acestea sunt excesive în condiţiile în care  persoana vătămată a mers de bună voie cu inculpatul şi a întreţinut relaţii intime cu acesta, familiile celor doi convenind chiar să-i căsătorească şi chiar a locuit cu acesta câteva zile după incident, despărţindu-se  din cauza unor neînţelegeri între părinţi .

Şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciul astfel stabilit şi fapta ilicită rezultă  din probele administrate mai sus,fiind astfel întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii sale civile delictuale, considerente  în raport de care  instanţa a stabilit că  în mod evident a avut loc o restrângere a  posibilităţilor de viaţă socială ale persoanei vătămate,ce necesită acordarea unei compensaţii băneşti corespunzătoare  sub formă de daune morale.