Plangere contraventionala. anulare proces-verbal. transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculului de catre petent

R O M Â N I A

Judecătoria Medgidia

Medgidia, str. Independenţei nr. 14, jud. Constanţa

Înregistrată în evidenţa A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3068

Dosar nr. 5658/256/2015

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1154

Şedinţa publică din  23.09.2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE:  A.-C. V.

GREFIER:  L. N. A.

S-a luat în pronunţare cauza civilă având ca obiect plângere contravenţională formulată de petentul C. C., CNP …, cu domiciliul în .., în contradictoriu cu intimata … SA, cu sediul în …, C.U.I. …, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J40/…/15.01.2004.

 Dezbaterile în fond  au avut loc în şedinţa publică din data de 16.09.2015 şi s-au consemnat în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi pentru care instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea cauzei la data de 23.09.2015, dată la care a dat prezenta hotărâre.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională  înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data  de 9.07.2015, cu numărul de înregistrare 5658/256/2015, petentul C.C. a solicitat în contradictoriu cu intimata … S.A., admiterea plângerii contravenţionale şi anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei seria .. nr. …/22.06.2015, precum şi exonerarea de la plata amenzii contravenţionale în valoare de 250 de lei.

În motivare, petentul a arătat că, la data de 17.07.2012, a înstrăinat autovehiculul marca Audi A6, cu numărul de înmatriculare …, nr. de identificare …., numitului N. G., născut la data de …, domiciliat în …, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat între aceştia.

De asemenea, acesta a arătat faptul că, la aceeaşi dată, a solicitat radierea autovehiculului din evidenţele fiscale de pe raza localităţii de domiciliu, astfel cum rezultă din procesul-verbal  de scoatere din evidenţă nr. …/17.07.2012.

În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 15/2002, şi prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

În dovedirea pretenţiilor, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus, în copie, procesul-verbal contestat, contractul de vânzare-cumpărare, adresă scoatere evidență nr. 4468/17.07.2012 de la Primăria Poarta Albă - Serviciul de Impozite şi Taxe, adresa nr. 19990/06.08.2012 a Primăriei Mizil - Serviciul de Impozite şi Taxe, copie carte de identitate.

Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, conform art.19 din O.U.G nr. 80/2013.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale susţinând, în esenţă, că respectivul contract de vânzare-cumpărare invocat de către reclamata nu îi este opozabil.

În motivarea întâmpinării, intimata a invocat prevederile art. 7 şi ale art. 1 alin. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 din care rezultă că obligaţia de plată a rovinietei revine proprietarului sau utilizatorului care este menţionat în certificatul de înmatriculare, iar utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.

De asemenea, a mai invocat art. 24 alin. 2 lit. d) din Ordinul Ministerului de Interne nr. 1501/2006 potrivit căruia proprietarii au obligaţia de a solicita radierea din circulaţie în termen de 30 de zile de la data trecerii autovehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane. A amintit şi dispoziţiile art. 11 alin. (4) din O.U.G. NR. 195/2002 care stipulează că datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Astfel, a adăugat că proprietarul nu a făcut dovada realizării demersurilor necesare, astfel încât nu i se poate imputa vreo culpă intimatei.

Intimata a mai învederat ca procesul-verbal îndeplineşte toate condiţiile de valabilitate, iar săvârşirea contravenţiei a fost constatată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare şi Control a Rovinietei, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de M.A.I. – Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Autovehiculelor.

În drept, intimata a invocat dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Ordinul M.T.I. nr. 611/2015.

În dovedirea apărărilor, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, proba foto obţinută cu sistemul SIEGMCR, autorizaţia de control a agentului constatator.

Petentul a depus răspuns la întâmpinare,  prin care a solicitat admiterea plângerii contravenţionale şi anularea procesului-verbal întocmit.

În motivare, petentul a reiterat motivele menţionate în plângerea contravenţională, în sensul că acesta a vândut autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare … la data de 17.07.2012, a solicitat scoaterea din evidenţele fiscale ale autovehiculului.

Acesta a arătat că a solicitat menţionarea înstrăinării în registrele Serviciului de Înmatriculări a autoturismului cu indicarea datelor noului proprietar, ataşând în acest sens adresa nr. 60643/21.07.2015 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Constanţa.

În drept, petentul a invocat dispoziţiile O.G. nr. 15/2002 şi prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul probatoriului, instanţa, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 C.proc.civ.,  a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către petent şi de către intimată, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente şi utile pentru soluţionarea cauzei.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal seria .. nr. ../22.06.2015, petentul C.C. a fost sancţionat contravenţional cu suma de 250 de lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (32) din O.G. 15/2002, cu modificările ulterioare şi completările ulterioare.

Instanţa reţine că, la data de 09.01.2015, ora 20:01, pe DN 38 km 11 + 816 m, Moviliţa, Jud. Constanţa, vehiculul categoria B, cu nr. de înmatriculare …, aparţinând potrivit bazei de date a Ministerului Administraţiei şi Internelor, Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Autovehiculelor, petentului C.C. a circulat fără a deţine rovinietă valabilă. Totodată, întocmirea procesului verbal de constatare a contravenţiei s-a făcut în baza probei cu planşa fotografică 003002_2015010920_0125218, obţinută prin sistemul SIEGMCR  (filele nr. 21, 22).

De asemenea, instanța constată că, în data de 17.07.2012, în temeiul contractului de vânzare (fila 8), s-a transmis dreptul de proprietate asupra autoturismului Audi A6, cu numărul de înmatriculare …, nr. de identificare …, n de la petentul C.C. la numitul N. G.

În drept, instanţa sesizată cu soluţionarea plângerii contravenţionale, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, procedează la  verificarea legalităţii şi temeiniciei  procesului-verbal contestat.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, potrivit cărora fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă.

De asemenea, instanţa a arătat că, potrivit art. 1 alin. (11) din O.G. nr. 15/2002, rovinieta valabilă reprezintă înregistrarea în baza de date a SIEGMCR a informaţiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru un vehicul, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde data şi ora pentru care se efectuează verificarea.

În conformitate cu prevederile art. 7 din O.G. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi cea a deţinerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar potrivit art. 1 alin. 1 lit. b) din acelaşi act normativ, utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.

Din perspectiva Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, faptele contravenţionale intră în sfera cauzelor penale. În acest sens, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Ozturk c. Germaniei, cauza Anghel c. României), s-a reţinut în mod constant că, indiferent de distincţiile care se fac în dreptul intern între contravenţii şi infracţiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenţie trebuie să beneficieze de garanţiile specifice procedurii penale. Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a concluzionat că acuzaţia adusă petentului este o acuzaţie în materie penală în sensul Convenţiei Europene, iar acesta beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii faţă de posibilele abuzuri din partea autorităţilor, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravenţională desfăşurată în faţa instanţei de judecată revine în primul rând agentului constatator şi, în condiţiile în care acesta face dovada vinovăţiei, petentul urmează să-şi probeze nevinovăţia.

În ceea ce priveşte forţa probantă a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, trebuie reţinut că, în genere, fiind un act ce emană de la o autoritate a statului, se bucură de o triplă prezumţie de autenticitate, veridicitate şi legalitate, ceea ce înseamnă că până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal corespund adevărului. Această prezumţie este însă una relativă, astfel că poate fi răsturnată prin proba contrară.

Din interpretarea dispoziţiilor legale menţionate, rezultă obligaţia utilizatorului de a achita rovinieta, iar în caz de neîndeplinire, acesta fiind sancţionat contravenţional. Totodată, instanţa reţine că subiectul activ al contravenţiei este reprezentat de proprietarul autovehiculului, care trebuie înscris în certificatul de înmatriculare sau de alte persoane ce pot folosi, în baza unui drept legal, autovehiculul.

În acest sens, instanţa constată că, la data de 09.01.2015, când a fost săvârşită contravenţia, petentul nu mai era proprietarul autovehiculului surprins circulând fără a deţine rovinietă valabilă, întrucât acesta transferase dreptul de proprietate asupra autovehiculului în cauză, încă de la data de 17.07.2012, numitului N. G., astfel cum reiese din contractul de vânzare (fila 8). Prin urmare, prin încheierea unui contract translativ de proprietate, în persoana petentului a mai încetat să existe calitatea de proprietar asupra autoturismului cu nr. de înmatriculare …, aceasta fiind transferată către numitul N.G.

Cu privire la obligaţiile proprietarului unui autovehicul, instanţa reţine ca incidente dispoziţiile art. 2 din Ordinul nr. 1501/2006 al Ministerului de Interne privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, potrivit cărora proprietarii de vehicule sau mandatarii acestora sunt obligaţi să solicite înmatricularea ori înregistrarea, după caz, înainte de a le pune în circulaţie şi să solicite radierea lor din evidenţă, în cazurile prevăzute de lege. Astfel, proprietarul autovehiculului, numitul N.G., a avut obligaţia de a solicita înregistrarea înainte de a-l pune în circulaţie, iar petentul C.C. a avut obligaţia de a solicita radierea din evidenţă în ceea ce îl priveşte.

Prin urmare, conform prevederii legale menţionate, în caz de înstrăinare a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, fiecăreia dintre părţile contractante îi revine sarcina de a solicita şi de a efectua anumite formalităţi prevăzute de lege, atât pentru legalitatea circulării pe drumurile publice, cât şi pentru opozabilitatea faţă de terţii a  actului juridic.

În acest sens, instanța va analiza legătura dintre aceste obligaţii şi incidenţa neexecutării uneia dintre ele asupra executării obligaţiilor de către cealaltă parte.

Conform art.11 alin. (4) din OUG nr. 195/2002, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular a fostului proprietar. Instanţa constată că notarea se face simultan, dar relevant pentru litigiul dedus judecăţii este a stabili care dintre cocontractanţi trebuie să îşi execute cel dintâi obligaţia.

În ceea ce îl priveşte pe vânzător, potrivit art. 24 alin. 2 lit. d) din Ordinul nr. 1501/2006, acesta este obligat să solicite radierea autovehiculului în termen de 30 zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.

Pe de altă parte, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului în vederea emiterii unui nou certificat de înmatriculare. De asemenea, şi dispoziţiile art. 8 alin. 1 lit. a) din Ordinul nr. 1501/2006 prevăd ca transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează, în primul rând, în baza solicitării făcute de noul proprietar.

Prin urmare, instanța constată că menţionarea încetării calităţii de titular a fostului proprietar nu s-ar fi putut realiza fără ca noul proprietar să solicite în prealabil înscrierea datelor sale în evidenţele autorităţilor competente, precum şi eliberarea unui nou certificat de înmatriculare.

Astfel, efectuarea propriu-zisă a operaţiunii de radiere a autovehiculului, în termen de 30 zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane, faţă de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, este condiţionată de îndeplinirea de către cumpărător a propriei obligaţii.

După cum rezultă din situaţia de fapt expusă, numitul N.G., în calitate de nou proprietar, nu şi-a îndeplinit această obligaţie.

Totodată, instanţa reţine că, în prezenţa unei astfel de situaţii, nici Ordinul nr. 1501/2006 şi niciun alt act normativ care reglementează în acest domeniu, nu prevăd vreo modalitate în care transmiţătorul poate cere în nume propriu înscrierea dreptului de proprietate pe numele cumpărătorului.

Aşadar, nu i se poate imputa o culpă petentului, în prezenta cauză, pentru neîndeplinirea obligaţiei de schimbare a titularului vehiculului înregistrat în certificatul de înmatriculare.

De asemenea, instanța nu va reţine susţinerea intimatei referitoare la inopozabilitatea actului de înstrăinare, pentru următoarele motive.

Instanţa reţine că efectele raporturilor juridice privind înstrăinarea autovehiculelor sunt guvernate de dispoziţiile Codului Civil, respectiv de dispoziţiile Codului de Procedură Civilă.

Astfel, referitor la opozabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de petent cu privire la înstrăinarea autovehiculului cu nr. de înmatriculare …, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât părţilor contractante numai din ziua în care a devenit certă prin înfăţişarea la o autoritate sau instituţie publică, făcându-se despre această menţiune pe înscrisuri.

Totodată, instanța reţine ca incidente şi prevederile art. 116 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal, referitoare la dispoziţiile art. 264 din acest act normativ, conform cărora la solicitarea făcută către Direcţia de Taxe şi Impozite de către vânzătorul vehiculului, privind încetarea obligaţiei acestuia de plată a impozitelor şi taxelor aferente dreptului de proprietate, este necesară anexarea contractului de vânzare ce face dovada transferării acestui drept.

Or, instanța reţine că această din urmă obligaţie a încetat faţă de petent, având în vedere că vehiculul a fost scos din evidentele Primăriei Poarta Albă- Serviciul de Impozite şi Taxe, astfel cum reiese din procesul-verbal de scoatere din evidenţă nr. 4468 din 17.07.2012 (fila 10). Prin urmare, rezultă că înscrisul sub semnătură privată ce atestă transferul dreptului de proprietate a fost prezentat unei instituţii publice, obţinând astfel dată certă şi devenind opozabil terţilor.

În acelaşi sens, este şi adresa nr. 19990/ 06.08.2012 a Primăriei Mizil (fila 11), prin care este confirmată primirea datelor privind pe numitul G.N. pentru autoturismul ….

Instanţa nu poate reţine apărarea intimatei potrivit căreia acel contract de vânzare produce efecte doar între părţi, nefiind opozabil terţilor, iar orice schimbare a proprietarului autoturismului devine opozabilă terţilor după transcrierea dreptului de proprietate în evidenţele serviciului public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor.

În acest sens, instanţa constată că, potrivit art. 1281 C.civ., contractul este opozabil terţilor, care nu pot aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor născute din contract. Or, opozabilitatea este guvernată de conferirea de data certă înscrisului sub semnătură privată, iar nu de transcrierea dreptului de proprietate în evidenţele serviciului public comunitar.

Astfel, instanța apreciază că respectivul contract de vânzare este opozabil terţilor care trebuie să respecte drepturile şi obligaţiile născute din el, chiar dacă nu s-au operat modificări în evidenţele serviciului public comunitar.

De altfel, instanţa mai reţine că O.M.A.I. nr. 1501/2006 nu stipulează faptul că înscrierea în evidenţele Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor se realizează în scop de opozabilitate sau publicitate faţă de terţi.

Aşa fiind, faptul că nu este creat un mecanism facil pentru vânzătorul unui autovehicul în vederea radierii autoturismului de pe numele acestuia din evidenţele Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, nu poate conduce instanţa la concluzia că acesta este încă proprietarul autoturismului, din moment ce a operat transferul de proprietate în baza unui contract de vânzare-cumpărare. 

Astfel, instanţa reţine că petentul a făcut dovada îndeplinirii formalităţilor de opozabilitate atât faţă de intimată, cât şi faţă de celelalte instituţii publice abilitate în domeniu, potrivit regulilor de drept comun, nemaifiind considerat proprietar/utilizator în sensul prevederilor OG nr. 15/2002.

Având în vedere toate cele expuse anterior şi luând în considerare faptul că nu a fost dovedită existenţa în continuare în sarcina petentului a obligaţiei de a deţine rovinietă valabilă, instanţa a apreciat că, prin probele propuse de către petent şi administrate în cauză, a fost răsturnată tripla prezumţie relativă de care se bucură procesul-verbal şi, prin urmare, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contravenţională şi va anula procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria … nr. ../22.06.2015, iar pe cale de consecinţă va exonera petentul de plată amenzii contravenţionale în cuantum de 250 de lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite plângerea contravenţională formulată de către petentul C.C., CNP …, cu domiciliul în …, în contradictoriu cu intimata … SA, cu sediul în …, C.U.I. …, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J40/…/15.01.2004.

Anulează procesul-verbal seria … nr. … din data de 22.06.2015 întocmit de către intimată şi, în consecinţă, exonerează petentul de la plata amenzii contravenţionale în cuantum de 250 de lei.

Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Medgidia.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23.09.2015.

PREŞEDINTE, GREFIER,

A.-C. V. L. N. A.

Domenii speta

Spete similare