Somaţie de plată

Sentinţă civilă 4359 din 20.05.2009


Dosar nr. 3754/302/2009

Sentinţa civila nr. 4359

Şedinţa publică de la 20 mai 2009

Pe rol soluţionarea cauzei civile privind pe creditoarea CNA D N R SA prin D R de D şi P B şi pe debitoarea SC BISRL, având ca obiect somaţie de plată.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns debitoarea, prin avocat cu împuternicire la dosar (fila 30), lipsind creditoarea.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei ataşarea la dosar, prin intermediul Serviciului registratura, a răspunsului creditoarei la întâmpinarea formulata de către debitoare.

Instanţa comunica aparatorului debitoarei un exemplar al răspunsului creditoarei la întâmpinare.

Nefiind cereri prealabile de formulat, instanţa acorda cuvântul cu privire la aspectul propunerii de probe.

Apărătorul debitoarei, având cuvântul, solicita încuviinţarea probei cu înscrisuri. Depune la dosarul cauzei un set de acte, respectiv fotocopiile facturilor fiscale care atesta plata preţului si predarea autoutilitarelor.

Instanţa, apreciind utila, pertinenta si concludenta soluţionării cauzei proba cu înscrisuri solicitata de ambele parţi, in temeiul art.167 alin.1 cpc o incuviinteaza. Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocata de debitoare prin întâmpinare, si in subsidiar cu privire la fondul cauzei.

Apărătorul debitoarei, având cuvântul, solicita admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, arătând ca in momentul in care a înstrăinat autoutilitarele obligaţia sa de plata a rovinietei a încetat. Arata totodată ca, in acel moment a încetat si obligaţia sa de plata a ratelor, întrucât nu mai avea calitatea de utilizator a respectivelor autoturisme, aceste rate precum si rovinieta urmând a fi achitate de compania cumparatoare, SC V România.

Cu privire la fondul cauzei, solicita respingerea acţiunii ca inadmisibila, arătând ca, in speţa, creanţa creditoarei nu e certa, lichida si exigibila, întrucât SC BI SRL nu poate fi obligata la plata taxei de utilizare a drumurilor publice din moment ce nu se mai foloseşte de acestea. Arata totodată ca, contrar susţinerilor creditoarei, SC B I SRL nu figurează ca parte in contractul semnat de F L. Nu solicita cheltuieli de judecata.

INSTANŢA

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 07.09.2009 sub nr.3754/302/2009, creditoarea C N A D N R SA prin DRDP B a chemat în judecată pe debitoarea SC B I SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 458.9 euro, din care 187.5 euro reprezentând contravaloare rate TURDN/rovinieta, scadente si neachitate, si 271.4 euro reprezintă penalităţi de intarziere aferente ratei a IV-a,  cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, in conformitate cu prevederile contractului nr.970/11.08.2005 debitoarea a beneficiat de facilitatea de achitare a TURDN/rovinieta, in rate trimestriale, obligându-se sa achite eşalonat contravaloarea rovinietei, aceasta achitând in schimb doar primele 3 rate, nu si cea de-a patra rata. A mai arătat creditoarea ca, in conformitate cu prevederile contractuale (art.3 si 4), debitoarea avea obligaţia achitării ratelor in cuantumul si la data prevăzute in contract, in caz contrar urmând sa suporte penalitati in cuantum de 0,15% pe zi de întârziere, aferente ratelor scadente si neachitate. A mai precizat creditoarea ca, in speţa, creanţa este certa, lichida si exigibila.

În drept, creditoarea a invocat disp OG 5/2001 si OG nr.15/2002 si art.242 alin.2 cpc.

În susţinerea cererii, creditoarea a depus la dosar fotocopii de pe următoarele înscrisuri: tabel privind calculul penalităţilor, convocarea la conciliere si instiintarea de plata, contractul nr.1110/23.11.2005 (însoţit de anexe).

Prin Serviciul registratura, creditoarea a depus la dosarul cauzei la data de 17.04.2009 cerere precizatoare, in cuprinsul căreia a arătat ca din eroare s-a menţionat in cererea de chemare in judecata ca pretenţiile sale se întemeiază pe dispoziţiile contractului nr.970/11.08.2005, in realitate fiind vorba de contractul nr.1110/23.11.2005, precum si ca, in cererea de chemare in judecata s-a indicat greşit cuantumul debitului si al penalităţilor, in realitate solicitând obligarea debitoarei la plata sumei de 885.18 euro din care 375 euro reprezentând contravaloare rate TURDUN/rovinieta, scadente si neachitate, si 510.18 euro reprezintă penalitati de întârziere aferente ratelor 3 si 4. In subsidiar, respectiv in situaţia in care se va aprecia ca penalităţile sunt limitate in sensul prevederilor art.4 alin.3 din Lg nr.469/2002, creditoarea solicita obligarea debitoarei la plata sumei de 750 euro, plătibila in lei la cursul BNR valabil in ultima zi a lunii anterioare datei in care se va face achitarea rovinietei.

In motivarea cererii precizatoare, creditoarea a reiterat susţinerile din cererea de chemare in judecata.

In drept, creditoarea a invocat disp art.132 alin.1 si 2 CPC, OG nr.15/2002 si art.242 alin.2 cpc.

Creditoarea a ataşat cererii precizatoare fotocopii de pe următoarele înscrisuri: tabelul privind plata ratelor restante, convocarea la conciliere si instiintarea de plata (însoţita de dovada de comunicare către debitoare), contractul nr.1110/23.11.2005 (însoţit de anexe).

În şedinţa publică din data de 29.04.2009 debitoarea a depus la dosarul cauzei întâmpinare, in cuprinsul căreia a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, solicitând respingerea acţiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar in subsidiar a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiata. Debitoarea a arătat in esenţa ca nu mai avea obligaţia de plata a celei de-a patra rate, reprezentând taxa de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, întrucât nu mai era proprietarul autotractorului rulant marca Volvo FH12 4x2, înstrăinând acest autovehicul către SC V R SRL (conform contractului de vânzare cumpărare nr.ROM213/CB/TS/26.05.2006). A mai arătat debitoarea ca autovehiculul in discuţie a fost radiat de pe numele SC BI SRL, astfel încât nu l-a mai folosit, obligaţia de plata a rovinietei fiind transferata asupra noului proprietar. A apreciat debitoarea ca, taxa de utilizare a reţelei de drumuri naţionale nu poate fi datorata pentru o perioada in care autovehiculul nu s-a mai aflat in posesia sa, fiind predat unei alte societati. Cu privire la cuantumul penalităţilor de întârziere solicitate de creditoare, debitoarea a arătat ca acesta depaseste cuantumul sumei pretins datorate, împrejurare ce contravine prev. art.4 alin.3 din Lg nr.469/2002.

Debitoarea a depus la dosarul cauzei fotocopii de pe următoarele înscrisuri: contractului de vânzare cumpărare nr.ROM213/CB/TS/26.05.2006 (însoţit de anexe) si facturi fiscale (filele 47-49).

Instanţa a încuviinţat şi a administrat pentru ambele parţi proba cu înscrisuri.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 1 din OG 5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Aşadar, numai în situaţia în care sunt întrunite aceste condiţii, cu referire, în primul rând, la caracterul necontestat al creanţei, nu numai în ceea ce priveşte existenţa, ci şi cuantumul valoric al acesteia, o cerere având ca obiect somaţie de plată devine admisibilă şi îşi justifică existenţa paralelă cu acţiunea ce poate fi promovată conform dreptului comun.

De asemenea, instanţa mai are in vedere că, potrivit art. 11 din acelaşi act normativ, „Prevederile art. 338 din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător.”  Această dispoziţie din Codul de procedura civila arată că procedura necontencioasă se întregeşte cu dispoziţiile din procedura contencioasa, in măsura in care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii. În art. 335 C.pr.civ., se menţionează că dacă cererea, prin însuşi obiectul ei sau prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge. Aceasta dispoziţie este aplicabila şi în materia somaţiei de plată, după cum permite art. 11 din OG 5/2001, legiuitorul înţelegând, prin urmare, să confere procedurii speciale a somaţiei de plată un  caracter necontencios. Or, în condiţiile în care, dintr-un motiv oarecare, debitorul contestă creanţa, cererea promovată de către creditor capătă caracter contencios, neputând fi întemeiată pe procedura somaţiei de plată.

Or, în speţa dedusă judecăţii, debitoarea citată în cauză a ridicat, prin întâmpinarea formulată în dosar, obiecţii cu privire la pretenţiile solicitate de creditoare prin cerere, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât nu mai este proprietara autovehiculului ce a făcut obiectul contractului nr.970/2005 şi nu datorează taxa de utilizare a reţelei de drumuri solicitată de creditoare.

În condiţiile arătate, instanţa de judecată, pentru a da o hotărâre temeinică şi legală, trebuie să administreze probe care să lămurească obiecţiunile debitoarei ( inclusiv excepţia invocată), probe care nu pot fi administrate decât în condiţiile dreptului comun în materie de procedură civilă, iar nu în condiţiile art. 6 alin. 1 din OG 5/2001, adică „ pe baza actelor depuse precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor”.

Pentru toate considerentele în fapt şi în drept expuse mai sus, instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile privind emiterea unei somaţii de plată, astfel cum acestea sunt prevăzute în art. 1 din OG 5/2001, motiv pentru care urmează să respingă cererea creditoarei ca neîntemeiată, creditoarea având deschisă posibilitatea valorificării pretenţiilor sale pe calea dreptului comun, conform art. 7 din OG nr. 5/2001.

În temeiul art. 274 C.p.c., instanţa va respinge cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată, având în vedere soluţia de respingere a cererii creditoarei, care se află astfel în culpă procesuală şi nu este îndreptăţită la restituirea cheltuielilor de judecată.

Va lua act că debitoarea nu a solicitat obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulata de creditoarea C N A D N din R SA - prin DR de D şi P B, cu sediul în Bucuresti,  în contradictoriu cu debitoarea SC B I SRL, cu sediul în Bucuresti, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Ia act ca debitoarea nu solicită cheltuieli de judecată.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 20 mai 2009.