Drept de retenţie. Calitate procesual activă.

Drept de retentie. Calitate procesual activa.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la 02.11.2005, sub nr. 12584/303/2005 reclamantul SDS a chemat în judecata pe pârâta SAM, pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate existenta dreptului sau de retentie asupra bunului imobil situat în Bucuresti, sector 6, proprietatea pârâtei, drept nascut în urma refuzului pârâtei de a-si onora obligatiile banesti în cuantum de 67.507 lei RON, echivalent a 19.000 Euro, reprezentând lucrari de consolidare si protejare a imobilului proprietatea sa, cu mentiunea ca suma nu este definitiva, cu cheltuieli de judecata.

În fapt, reclamantul a aratat ca în data de 07.04.2005 a dobândit prin vânzare-cumparare dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucuresti, apartamentele 1 si 2, precum si terenul aferent constructiei. Acest imobil fusese restituit în baza legii nr. 10/2001 de catre Ministerul Apararii Nationale. Reclamantul a învederat ca acest imobil are în vecinatate imobilul proprietatea pârâtei, partile folosind în comun camerele 15 si 17, asa cum reiese din decizia de restituire nr. A718/06.09.2004. Mai precizeaza pârâtul ca, pâna în momentul restituirii, aceste imobile au fost folosite de catre Ministerul Apararii Nationale ca o singura cladire, cu destinatia de clinica medicala. Reclamantul a aratat ca dupa cumparare, a constatat ca acoperisul comun cladirilor proprietatea sa si a pârâtei (camerele 15 si 17) este grav deteriorat si a efectuat o expertiza tehnica pentru a evalua reparatiile ce trebuiau executate. Expertul a recomandat „refacerea sarpantei în zona din spatele cladirii atât în zona beneficiarului cât si în zona celuilalt proprietar prin înlocuirea în totalitate a elementelor componente, înlocuirea sipcilor si tiglelor sparte cu alte corespunzatoare”. Reclamantul a precizat ca a încercat sa ia legatura cu pârâta pentru a efectua aceste reparatii obligatorii si pentru a alege societatea care sa execute lucrarile, dar aceasta nu a dat curs notificarilor si citatiilor prin mica publicitate. Neputând sa contacteze pârâta si datorita conditiilor atmosferice, reclamantul a hotarât sa demareze executarea lucrarilor. Astfel, valoarea provizorie a devizului de lucrari este echivalentul a 30.000 euro, iar din aceasta suma pârâtei îi revine plata a 19.000 Euro, contravaloarea lucrarilor efectuate la imobilul proprietatea sa.

În drept, actiunea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 771, 1322-1323, 144, 1618, 1730 pct. 7 C.civ. si pe dispozitiile art. 111 C.proc.civ.

Pârâta a depus întâmpinare, în termenul legal, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata. Prin întâmpinare, pârâta a invocat exceptia nulitatii absolute a procedurii de citare a acesteia prin publicitate, a lipsei calitatii procesuale active a reclamantului si a inadmisibilitatii cererii de chemare în judecata. Prima exceptie a fost sustinuta în sensul ca reclamantul a uzitat de citarea prin presa fara a avea încuviintarea instantei si fara a face dovada ca a depus diligentele necesare pentru a afla domiciliul pârâtei, în drept fiind invocate dispozitiile art. 95 c.proc.civ. Lipsa calitatii procesuale active, a precizat pârâta, rezulta din faptul ca aceasta nu i-a încalcat nici un drept reclamantului. Exceptia inadmisibilitatii cererii rezulta din faptul ca institutia retentiei este aplicabila posesorului care face unele lucrari asupra imobilului proprietarului, or reclamantului nu are un drept de posesie asupra imobilului pârâtei. În fapt, pârâta arata ca a dobândit proprietara imobilului din Bucuresti Sector 6 în baza contractelor nr. 55/03.10.1996 si A77994/28.10.2005, iar prin procesul verbal nr. A7995/08.10.2005  a preluat si constructia edificata de MAPN formata din 2 camere cu pod. Mai precizeaza pârâta ca reclamantul a cumparat imobilul de la nr. 137A si ca pârâta este unica proprietara asupra celor doua camere, reclamantul tulburând proprietatea sa prin reparatiile executate.

La 9.01.2006, prin serviciul registratura, PVL  a depus o cerere de interventie accesorie în interesul pârâtei, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata. Intervenienta a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare în judecata, aratând ca dreptul de retentie nu poate fi solicitat decât cel care detine un bun supus restituirii, iar aceste conditii nu sunt îndeplinite de reclamant. De asemenea, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, aratând ca reclamantul nu a facut dovada dreptului încalcat de pârâta, necesitatea realizarii lucrarilor efectuate si nici raporturile care îl îndreptatea pe reclamant sa efectueze acte de administrare. În fapt, intervenienta a aratat ca a încheiat în data de 07.10.2005 un antecontract de vânzare cumparare asupra imobilului situat în Bucuresti, nr. 120, inclusiv asupra celor doua camere construite de MapN. De la data încheierii antecontractului, intervenienta a intrat în posesia imobilului si a efectuat unele lucrari de reparare, zugravire si amenajare. A mai precizat intervenienta ca la data intrarii în posesie a camerelor, acoperisul nu se afla într-o stare avansata de deteriorare cum pretinde reclamantul. În plus, aceasta mentioneaza ca reclamantul, desi cunostea ca ea este posesoarea imobilului, nu a luat legatura cu aceasta pentru a discuta problema reparatiilor. Totodata, intervenienta a aratat ca reclamantul putea efectua lucrarile de reparatie doar cu privire la partea sa din imobil.

Prin încheierea de sedinta din 16.01.2006, instanta, cu privire la exceptiile invocate, a dispus respingerea exceptiei nulitatii procedurii de citare a pârâtei prin publicitate si a exceptiei inadmisibilitatii cererii de chemare în judecata si unirea exceptiei lipsei calitatii procesule active cu fondul cauzei.

Cererea de interventie accesorie a fost discutata la termenul din 30.01.2006 si admisa în principiu de instanta prin încheierea de sedinta de la aceeasi data.

Prin sentinta civila nr. 2933/21 aprilie  2006 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantului si a respins actiunea formulata de reclamantul SDS în contradictoriu cu pârâta SAM, ca fiind promovata de o persoana fara calitate procesual activa si a admis cererea de interventie accesorie în interesul pârâtei, formulata de intervenienta PVL.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut ca reclamantul a cumparat de la ASM imobilul situat în Bucuresti, nr. 137A, compus din apartamentele 1 si 2 si terenul aferent constructiei, vînzatorilor restituindu-li-se imobilul în baza legii nr. 10/2001, de catre MapN, cu plata contravalorii extinderii apartamentui si a terenului de 134,46 mp. Prin sentinta civila nr.7700/4.07.2002, data în dosar nr. 16185/2000 al Judecatoriei Sector 6 Bucuresti, definitiva si irevocabila, prin respingerea apelului si recursului, pârâtei i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului compus din cladire, în suprafata de 101,01 mp si teren, în suprafata de 156,48 mp, situat în Bucuresti, nr. 137, sector 6. Prin contractul de vânzare-cumparare nr. A7994/28.10.2005 aceasta a cumparat de la MapN, imobilul situat în Bucuresti, nr. 120, sector 6 format din doua camere (15 si 17) si terenul aferent, reprezentând extinderea construita de MApN la imobilul de la nr. 120, sector 6, încheindu-se si procesul verbal de predare primire nr. A 7995/28.10.2005. Pârâta a încheiat antecontractul de vânzare cumparare nr. 1493/7.10.2005 cu privire la acest imobil, cu intervenienta, astfel cum rezulta din contractul autentificat sub nr. 1439/07.10.2005, antecontract modificat prin actul aditional autentificat sub nr. 11/09.01.2006.

Reclamantul a efectuat lucrari de reabilitare la imobilul pe care l-a cumparat, procedînd si la refacerea acoperisului, atît în partea aferenta imobilului sau cît si cea aferenta camerelor 15 si 17, apartinînd pîrîtei. Potrivit declaratiei martorului BF, propus de reclamant, lucrarile la acoperis au început la sfîrsitul lunii octombrie 2005 (28-30 octombrie) si s-au finalizat în jurul datei de 17.11.2005, martorul fiind angajt al societatii detinuta de reclamant, ocupîndu-se cu problemele de aprovizionare (privind lucrarile de consstructie). Pentru a efectua aceste lucrari, reclamantul a procedat mai întîi la efectuarea unei expertize (extrajudiciare), în august 2005, aceasta avînd ca obiectiv aprecierea starii în care se gaseste imobilul si daca lucrarile pe care urma sa le efectueze puteau afecta starea de rezistenta si stabilitatea cladirii si se impunea luarea unor masuri de consolidare. Referitor la acoperis expertul a recomandat a se proceda la înlocuirea sarpantei, cu respectarea formei, înaltimii actuale si din învelitoare din tigla, atît în zona reclamantului cît si în cea a pîrîtei, aceasta fiind deteriorata si prezentînd un pericol real de pierdere a stabilitatii. Reclamantul a procedat la refacerea acoperisului, fara a avea acordul pîrîtei în acest sens sau al intervenientei. Desi acesta a aratat ca a încercat sa o contacteze pe pîrîta dar nu a putut sa afle domiciliul acesteia, din raspunsurile date de parti la interogatoriu si din declaratia martorului SC (angajat al agentiei imobiliare care s-a ocupat de intermedierea vînzarii imobilului apartinînd pîrîtei), rezulta ca la imobilul în cauza, a fost afisat un benner publicitar înca din aprilie 2005, putîndu-se lua legatura cu pîrîta prin intermediul agentiei imobiliare, chiar intervenienta procedînd astfel. Pe de alta parte, la imobilul în cauza a efectuat lucrari începînd cu octombrie 2005 si intervenienta (cu acordul pîrîtei, prevazut în actul aditional la antecontractul de vînzare cumparare), iar la momentul la care lucrarile efectuate de persoanele angajate de reclamant au ajuns la nivelul celor doua camere, angajatii intervenientei au anuntat-o pe aceasta, care a venit si a discutat cu angajatii reclamantului, solicitîndu-le sa sisteze lucrarile, fara a se proceda în acest sens. Aceste aspecte rezulta din declaratia martorului NF, care a facut parte din echipa de lucratori angajata de intervenienta. Acelasi martor a aratat ca în luna octombrie, cînd a intrat în cele doua încaperi, nu existau urme de infiltratii, aceleasi aspecte fiind relatate si de martorul SC, care a vizitat imobilul scos la vînzare de pîrîta, nu si cel apartinînd reclamantului, martorul precizînd si ca starea imobilului, la data cînd a fost scos la vînzare era buna, avînd în vedere si vechimea acestuia. Chiar martotul reclamantului a aratat ca acoperisul era deteriorat în proportie de aproximativ 40%, degradarile nefiind repartizate uniform pe suprafata acoperisului, fiind mai accentuate în partea reclamantului,. La fel si stîlpii de sustinere erau mai degradati în partea aferenta proprietatii reclamantului. Martorul a precizat ca a sesizat urme de infiltratii în încaperile apartinînd reclamantului, nu si în cele ale pîrîtei. Reclamantul a mai aratat ca pretul lucrarilor efectuate la acoperis, pentru partea pîrîtei din imobil este de 71.767, 10 lei RON, depunînd la dosar deviz oferta , extras meteriale, contractul încheiat cu constructorul, oferte de pret, buletine de încercare prentru priza de pamînt, factura emisa de societatea de constructii, pentru suma de 157.315 lei RON si chitante pentru plata partiala a acesteia, respectiv pentru suma de 87.315 lei RON.

În drept, instanta a analizat cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata de pârâta si intervenienta, exceptie unita cu fondul cauzei. A retinut ca, dreptul de retentie este acel drept real de garantie imperfect, în virtutea caruia cel care detine un bun mobil sau imobil al altcuiva pe care trebuie sa îl restituie, are dreptul sa refuze restituirea, pâna ce creditorul titular al bunului îi va plati sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întretinere ori îmbunatatirea bunului. Conditia esentiala pentru invocarea acestui drept este aceea ca datoria pe care detinatorul lucrului o pretinde de la creditorul restituirii, sa se afle în conexiune, sa aiba legatura cu lucrul, sa fie prilejuita de acesta. Pe de alta parte, fiind un drept real imperfect, acesta reprezinta o garantie pur pasiva si nu confera prerogativa urmaririi bunului în mîinile altei persoane. El functioneaza numai cît timp bunul se afla înca la detentor. În cauza, reclamantul nu a avut vreodata posesia celor doua camere asupra carora solicita constatarea unui drept de retentie, i s-a permis (de catre sotul pîrîtei) sa depoziteze anumite materiale în acele încaperi, solicitîndu-i-se ulterior sa le elibereze, procedînd în acest mod. Data eliberarii nu a putut fi precizata de reclamant (întrebarea 5 din interogatoriul propus de pîrîta) si nici nu poate fi stabilita prin raportare la declaratiile martorilor, însa reclamantul a declarat ca a ridicat materialele si în prezent nu mai foloseste cele doua încaperi, rezultînd ca cele doua camere asupra carora solicita constatarea unui drept de retentie nu se aflla în posesia/detentia acestuia. 

Calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati între persoana reclamantului si cel care este titularul dreptului afirmat. În cauza, dreptul afirmat este dreptul de retentie asupra imobilului pârâtei rezultat din lucrarile executate de reclamant ce nu au fost platite de pârâta. Asadar, este titular al dreptului afirmat si are legitimare procesuala activa în speta persoana care este detinatorul sau posesorul imobilului pârâtei si care a efectuat unele lucrari asupra acestui imobil, a caror contravaloare nu a fost platita de pârâta, proprietarul imobilului. Întrucît reclamantul, cum am aratat în precedent, nu se mai aflla în posesia/detentia celor doua încaperi, acesta nu justifica în cauza, calitate procesual activa.

 Pentru aceste considerente, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual active si a respins actiunea ca fiind promovata de o persoana fara calitate procesual activa. Solutia de admitere a exceptiei a facut ca în cauza sa nu se mai impuna cercetarea fondului, stabilirea aspectelor tinînd de datoria afirmata de reclamant în legatura cu bunul proprietatea pîrîtei, daca lucrarile efectuate la acoperis au caracterul unor lucrari de întretinere, conservare sau îmbunatatire, în ce calitate au fost efectuate de reclamant, daca acesta a actionat cu buna sau rea credinta si în ce masura poate fi tinuta pîrîta de plata acestora.

În conditiile art. 49 alin. 3 C.proc.civ. instanta a admis cererea de interventie accesorie în favoarea pârâtei, întrucât, fiind respinsa cererea principala, pârâta nu a cazut în pretentii, astfel ca apararea tertului intervenient a fost utila.

Împotriva acestei sentinte a formulat apel, în termen legal, reclamantul, criticând solutia instantei de admitere a exceptiei lipsei calitatii procesual active, solutie ce a apreciat ca vine în contradictie chiar aspectele retinute de instanta în considerentele hotarârii. Instanta de apel, prin decizia nr. 153/A/5.02.2007, data în dosar nr.  12584/303/2005 (al Tribunalului Bucuresti Sectia a III a Civila) a respins ca nefondat apelul,  apreciind ca instanta de fond a analizat în mod judicios probele aflate la dosar si a concluzionat corect ca reclamantul nu îndeplineste cerintele necesare pentru a se putea constata existenta dreptului de retentie asa cum  se pretinde prin actiunea introductiva, întrucât nu a dovedit în nici un fel existenta posesiei asupra bunului în privinta caruia se solicita sa se constate acest drept. Decizia nr. 153/A/5.02.2007 a devenit irevocabila prin nerecurare.

Domenii speta

Spete similare