Interpretarea dată noţiunii de „autor” în materia joncţiunii posesiilor

Prin sentinţa civilă nr. 2071/25.03.2008 pronunţată de Judecătoria sectorului 6 în

dosarul nr. 7486/303/2007 având ca obiect cererea reclamanţilor C.I. şi C.I. formulată

în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL BUCUREŞTI, de a se constata dobândirea dreptul

de proprietate ca efect al uzucapiunii de 30 ani şi prin joncţiunea posesiilor asupra

unui teren în suprafaţă de aproximativ 200 mp situat în Bucureşti, sectorul 6, a fost

respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti,

ca neîntemeiată, fiind respinge cererea pe fond, ca neîntemeiată.

Instanţa de fond a reţinut că pronunţarea unei hotărâri de constatare a uzucapiunii de

 30 ani este condiţionată de dovedirea exercitării unei posesii utile a imobilului timp

 de 30 ani, condiţie rezultată din dispoziţiile art.1890 c.civ. coroborate cu cele ale

art.1846-1862 c.civ. Întrucât reclamanţii exercită posesia terenului doar din anul 2000,

pentru împlinirea termenului de 30 ani reclamanţii invocă joncţiunea posesiei acestora

cu cea a soţilor M, de la care au cumpărat terenul învecinat prin înscris autentic.

În aceste condiţii s-a considerat că în cauza de faţă nu se poate reţine incidenţa

instituţiei joncţiunii posesiilor.

Potrivit art.1860 cod civil orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune

uzucapiunea, să unească posesia sa cu posesia autorului său (joncţiunea posesiilor),

însă pentru a putea opera joncţiunea posesiilor, între posesorul ulterior şi cel anterior

 trebuie să existe o legătură juridică, în sensul că posesorul anterior al imobilului

trebuie să fie autorul celui care invocă joncţiunea, prin urmare acesta din urmă trebuie

să fie succesorul posesorului anterior. Iar în dreptul românesc succesiunea poate

fi: – universală sau cu titlu universal (derivând din moştenire legală sau testamentară,

în cazul persoanelor fizice, sau din fuziune sau divizare, în cazul persoanelor juridice)

 sau cu titlu particular (acte juridice – între vii sau mortis causa - care au ca efect

transmiterea unui drept ut singuli).

Întrucât în speţă reclamanţii nu sunt moştenitori ai posesorilor anteriori, iar pentru a

uzucapa posesia trebuie exercitată sub nume de proprietar, reclamanţii putând avea

calitatea de succesori doar dacă au încheiat cu posesorii anteriori un act juridic

translativ de proprietate privind terenul în litigiu. Chiar dacă s-ar admite că s-a

încheiat o convenţie prin care reclamanţii au cumpărat terenul în litigiu de la posesorii

 anteriori, instanţa a reţinut că nici în această situaţie nu se poate face joncţiunea

 posesiilor, întrucât posesia bunului imobil s-a transmis printr-un act lovit de nulitate

absolută şi nu s-a creat astfel un raport juridic valabil pentru joncţiunea posesiilor

 (T.S. decizia civilă nr.292/1970). Or, în speţă actul de vânzare-cumpărare dintre

reclamanţi şi posesorii anteriori este nul, pentru nerespectarea formei autentice a

actului, impusă ad validitatem în cazul înstrăinării terenurilor. Actul fiind lovit de

 nulitate absolută, nu mai există legătura autori-succesori, astfel că nu poate opera

joncţiunea posesiilor.

Sentinţa astfel pronunţată a fost menţinută de instanţa de control judiciar prin

respingerea recursului.

Domenii speta

Spete similare