Anulare certificat moştenitor. Cererea respinsă. Pasivul succesoral cuprinde datoriile defunctului, iar nu ale moştenitorilor, astfel încât instanţa nu poate reţine că în pasivul succesoral notarul public trebuia să menţioneze obligaţia moştenitoarei...

Anulare certificat moştenitor. Cererea respinsă. Pasivul succesoral cuprinde datoriile defunctului, iar nu ale moştenitorilor, astfel încât instanţa nu poate reţine că în pasivul succesoral notarul public trebuia să menţioneze obligaţia moştenitoarei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică. Pronunţare hotărâre care să ţină loc de act de vânzare cumpărare. Cerere de anulare antecontract de vânzare cumpărare pentru cauză ilicită, preţ neserios, dol şi fraudă la lege.

Prin cererea formulată la data de 15.03.2007, înregistrată sub nr. 2513/303/2007, reclamantul PI a chemat în judecată  pe pârâta BIH, solicitând să se dispună anularea în parte a certificatului de moştenitor nr.61/14.03.2007 emis de Notarul Public, să se constate deschisă succesiunea defunctei CS, decedată la data de 10.11.2006, să se constate că în pasivul succesoral există obligaţia moştenitoarei pârâte de a încheia un contract de vânzare cumpărare şi de a suporta cheltuielile cu înmormântarea defunctei, în sumă  de 5000 de lei, urmând ca pârâta să fie obligată la plata acestei sume, şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare cumpărare pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 6, având în vedere că a achitat integral preţul, şi să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 14.02.2007, s-a eliberat certificatul de moştenitor nr.61, care nu cuprinde în mod explicit în pasivul succesiunii obligaţia moştenitoarei pârâte de a încheia un contract de vânzare cumpărare în formă autentică şi nici nu se arată cheltuielile  efectuate cu înhumarea defunctei, efectuate exclusiv de către  reclamant. În conformitate cu prevederile art.83 şi art.88 din Legea nr.36/1995, reclamantul este vătămat prin emiterea certificatului de moştenitor, astfel încât se poate solicita anularea certificatului. De asemenea, reclamantul a arătat că, prin antecontractul de vânzare cumpărare autentic nr.1302/25.05.2005, defuncta s-a obligat să încheie în formă autentică contractul de vânzare cumpărare pentru apartamentul nr.5 situat în Bucureşti, sector 6, în care s-a stipulat că preţul a fost achitat integral.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii, arătând că nu a făcut niciodată dovada cheltuielilor pe care le-ar fi suportat cu înmormântarea defunctei, deşi a fost prezent la notar în ziua dezbaterii succesiunii şi notarul i-a pus în vedere acest lucru.Pârâta a mai arătat că dispoziţiile invocate de reclamant, art.83 şi art.88 din Legea nr.36/1995, nu subzistă în cauză ca motiv de anulare, întrucât acestea se referă la procedura de întocmire a certificatului de moştenitor, iar, dacă se considera vătămat, potrivit art.78 alin.3 din Legea nr.36/1995, se putea adresa instanţei.În acelaşi timp, pârâta a arătat că nu exista niciun motiv pentru ca antecontractul de vânzare cumpărare să fie menţionat în certificatul de moştenitor, întrucât acesta reprezintă doar o promisiune de vânzare, care nu a fost perfectată, iar termenul stabilit de părţi pentru încheierea contractului în formă autentică nu a fost respectat de părţi. În ceea ce priveşte capătul de cerere privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare cumpărare, pârâta a arătat că actul nu s-a mai încheiat în formă autentică întrucât defuncta nu a mai dorit să încheie acest contract şi, de asemenea, preţul pe care reclamantul pretinde că l-ar fi plătit în totalitate este derizoriu, neserios şi nereal, cu mult sub valoarea reală a imobilului şi nu există nicio dovadă reală a plăţilor efective.

La data de 26.04.2007, pârâta a formulat şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1302/25.05.2005, pentru următoarele motive: caracterul imoral şi ilicit al cauzei, s-a săvârşit o fraudă la lege, consimţământul a fost obţinut prin dol, iar preţul final este derizoriu, producând defunctei o leziune importantă. La data de 31.05.2007, pârâta reclamantă şi-a precizat cererea reconvenţională, solicitând să se constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare, pentru faptul că preţul plătit de către reclamantul pârât este neserios, este disproporţionat în raport cu valoarea bunului vândut. De altfel, conform art.6 din OG nr.12/1998, sancţiunea pentru nedeclararea preţului real, cât şi pentru fraudarea fiscului, este nulitatea absolută. Un alt motiv care atrage nulitatea este cauza ilicită, întrucât reclamantul pârât a  profitat de starea de constrângere a defunctei şi a plătit un preţ derizoriu.

Prin sentinţa civilă nr.7063/01.11.2007 instanţa a admis în parte cererea principală, a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată, a respins cererea de a se dispune anularea parţială a certificatului de moştenitor nr.61/14.03.2007, ca neîntemeiată, a respins cererea de a se constata deschisă succesiunea defunctei CS, ca neîntemeiată, a respins cererea de a se constata existenţa în pasivul succesoral a obligaţiei moştenitoarei de a încheia contract de vânzare cumpărare şi de suporta cheltuielile de înmormântare, ca neîntemeiată, a obligat pârâta-reclamantă la plata sumei de 1237,71 de lei, cheltuieli de înmormântare, către reclamantul-pârât, a admis cererea de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare cumpărare, hotărârea pronunţată ţinând loc de act de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în Bucureşti, sector 6, între reclamantul-pârât, în calitate de cumpărător, şi pârâta-reclamantă în calitate de succesor al defunctei CS, în calitate de vânzătoare.

Pentru a dispune în acest sens instanţa a avut în vedere că, la 25.05.2005, între reclamantul-pârât, în calitate de cumpărător promitent, şi defuncta CS, în calitate de vânzătoare promitentă, s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1302 de Notarul Public. În conformitate cu dispoziţiile antecontractului, promitenta cumpărătoare se obliga să vândă reclamantului-pârât dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în Bucureşti, sector 6, împreună cu dreptul de coproprietate forţată şi perpetuă asupra părţilor din imobil, care, prin natura sau destinaţia lor, sunt în folosinţa comună a tuturor proprietarilor. Astfel cum rezultă din antecontract, preţul vânzării a fost stabilit la suma de 676.000.000 lei ROL, care a fost achitat integral, astfel: 442.000.000 lei ROL, echivalent a 13.000 USD, la data de 22.04.2004, data semnării contractului de vânzare cumpărare de drepturi litigioase nr.1319/22.04.2004, autentificat de notarul public, suma de 188.929.330 de lei s-a plătit la data de 10.05.2005, sumă ce reprezintă sulta datorată moştenitoarei CIH, şi suma de 45.076.670 de lei, ce reprezintă cheltuielile de înmormântare pentru defunctul CG şi cheltuielile de judecată în dosarul nr.12801/2003, suportate de reclamantul-pârât. De asemenea, părţile au stipulat că transmiterea proprietăţii va opera la momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar transmiterea posesiei la data decesului vânzătoarei promitente.

La data de 14.03.2007, a decedat vânzătoarea-promitentă, astfel cum reiese din certificatul de moştenitor nr.61/14.03.2007, unic succesor al acesteia fiind pârâta-reclamantă, în calitate de nepoată de fiu predecedat, iar, în masa succesorală, se găsea apartamentul situat în Bucureşti, sector 6, dobândit de defunctă prin sent. civ. nr.1056/21.02.2005, care făcea obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului-pârât de a se dispune anularea acestui certificat de moştenitor pentru faptul că nu cuprinde menţiuni referitoare la pasivul succesoral, în speţă, cheltuielile efectuate cu înmormântarea defunctei, şi menţiuni referitoare la obligaţia moştenitoarei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, instanţa a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Pasivul succesoral cuprinde datoriile defunctului, obligaţiile sale cu caracter patrimonial, care nu se sting la moartea sa, şi care decurg din contracte, delicte, cvasi-delicte, precum şi sarcinile succesiunii, şi anume obligaţiile care iau naştere ulterior morţii de cuiusului, cum ar fi cheltuielile de înmormântare, cheltuielile de administrare, conservare şi lichidare a moştenirii.

Prin urmare, pasivul succesoral cuprinde datoriile defunctului, iar nu ale moştenitorilor, astfel încât instanţa nu poate reţine că în pasivul succesoral notarul public trebuia să menţioneze obligaţia moştenitoarei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.

De asemenea, faptul că nu au fost menţionate sarcinile succesiunii nu constituie un motiv de anulare a certificatului de moştenitor, nemenţionarea la activ sau la pasiv a unor bunuri succesorale, respectiv, a unor datorii ale succesiunii, nefiind o cauză de nevalabilitate a actului, ci un motiv de a se solicita suplimentarea masei succesorale, prin includerea şi a acestora, în condiţiile art.86 alin.2 din Legea nr.36/1995. De altfel, din analiza înscrisurilor reprezentând înscrisurile aflate în dosarul notarial, rezultă că reclamantul-pârât nu a prezentat niciun înscris şi nici nu a administrat alte probe din care să reiasă că a efectuat cheltuieli cu înmormântarea defunctei şi cuantumul acestora.

În egală măsură, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de a se constata existenţa în pasivul succesoral a obligaţiei moştenitoarei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare şi de a suporta cheltuielile de înmormântare, pentru considerentele expuse anterior, în pasivul succesoral fiind incluse datoriile şi obligaţiile defunctului, iar nu ale moştenitorului.

Având în vedere, de asemenea, faptul că succesiunea se deschide prin moarte, astfel cum stabilesc disp. art. 651 Cod civil, iar dezbaterea succesiunii a avut loc în cadrul procedurii notariale, finalizate cu eliberarea certificatului de moştenitor nr. 61/14.03.2007, apreciat de instanţă ca fiind valabil, instanţa a respins şi cererea de a se constata deschisă succesiunea defunctei CS, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de reclamantul-pârât şi defunctă, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art.1295 Cod civil, vinderea este perfectă îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, chiar dacă preţul nu s-a plătit, iar lucrul nu s-a predat. Deşi, astfel cum reiese din antecontract, părţile s-au înţeles cu privire la lucru, iar preţul a fost plătit, nu poate fi vorba de o transmitere a dreptului de proprietate, de vreme ce înseşi părţile au stabilit că transmiterea proprietăţii va opera la momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Fiind, însă, în situaţia unui antecontract de vânzare-cumpărare, instanţa a analizat condiţiile de admisibilitate a prezentei acţiuni, prin prisma dispoziţiilor art.1073-1077 Cod civil, care permit pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare cumpărare.

În lumina executării în natură a obligaţiilor asumate prin convenţii legal încheiate, doctrina şi practica judecătorească au statuat că este admisibilă o astfel de acţiune, putându-se suplini consimţământul debitorului obligaţiei de a face, în speţă al vânzătoarei-promitente, atât timp cât bunul se mai regăseşte în patrimoniul acestuia. Refuzul uneia dintre părţile semnatare a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare sau a succesorilor acesteia, cum este cazul de faţă, de a încheia actul de transfer al dreptului de proprietate în forma cerută de lege îndreptăţeşte cealaltă parte să se adreseze instanţei de judecată în temeiul art. 1073 şi 1075 Cod civil.

Cu privire la calitatea procesuală a părţilor în prezenta cauză, instanţa a reţinut că pârâta-reclamantă are calitatea de succesor al defunctei, în calitate de nepoată de fiu predecedat, astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor depus la dosar. Odată cu transmiterea drepturilor şi obligaţiilor aflate în patrimoniul defunctei, s-au transmis asupra acesteia şi efectele antecontractului de vânzare-cumpărare, efectele fiindu-i opozabile.

În ceea ce priveşte calitatea vânzătoarei de proprietar al imobilului, astfel cum s-a reţinut anterior, aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului prin sent. civ. nr.1056/21.02.2005, iar bunul nu a ieşit din patrimoniul său.

Ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art.978 din Codul civil, interpretarea convenţiilor trebuie făcută în sensul în care ele pot produce efecte, iar nu acela în care nu ar putea produce nici un efect, instanţa constatând îndeplinite condiţiile de validitate a convenţiei prevăzute de art.948 Cod civil cu privire la capacitatea părţilor, consimţământ, obiect şi cauză. Având în vedere aceste considerente, instanţa a admis această cerere, pronunţând o hotărâre care ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Instanţa nu reţinut solicitarea pârâtei-reclamante de a constata nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare, niciunul dintre motivele invocate de aceasta, care ar fi de natură să atragă nulitatea, nefiind dovedit. Astfel, martorii audiaţi au arătat că relaţiile dintre reclamantul-pârât şi defunctă erau foarte bune, ca cele dintre o mamă şi fiul său, reclamantul-pârât a ajutat-o material întotdeauna, atât prin plata sumelor de bani care au fost menţionate în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare drept preţ, şi care erau datorii ale defunctei şi ale fiului său, tatăl pârâtei-reclamante, cât şi prin întreţinerea curentă. De asemenea, ambii martori, care au asistat la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, în locuinţa defunctei, au declarat că niciun moment aceasta nu şi-a exprimat nemulţumirea faţă de condiţiile încheierii actului, fiind chiar bucuroasă că, în acest mod, poate stinge datoriile acumulate faţă de reclamantul-pârât. Instanţa nu a reţinut depoziţia martorului CML, care a avut relaţii sporadice cu defuncta, iar pe reclamantul-pârât l-a întâlnit de două ori, acesta neavând posibilitatea obiectivă de a cunoaşte relaţiile dintre defunctă şi reclamantul-pârât, relevante pentru împrejurările încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.

 În acelaşi timp, instanţa nu a reţinut caracterul derizoriu al preţului, invocat de pârâta-reclamantă, sau faptul că acesta nu ar fi fost plătit, pe de o parte, pentru că leziunea nu poate fi invocată decât de minorii cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cu vârsta între 14 şi 18 ani, iar pârâta-reclamantă nu face parte din această categorie, iar, pe de altă parte, martora PJ a relatat despre sumele de bani pe care reclamantul-pârât le-a trimis sau dat direct defunctei şi tatălui pârâtei-reclamante, inclusiv sulta pe care pârâta-reclamantă a primit-o de la defunctă în urma partajului averii succesorale a tatălui său, pentru apartamentul în litigiu, şi care a fost plătită tot de reclamantul-pârât, sume care au fost cuprinse în antecontractul de vânzare-cumpărare. Deopotrivă, declaraţiile acestor martori coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, atestă faptul că reclamantul-pârât a suportat singur toate cheltuielile cu înmormântarea defunctei, în timp ce nimeni altcineva din familie nu a contribuit în vreun fel.

Astfel fiind, întrucât pârâtei-reclamante îi revine obligaţia de a suporta şi sarcinile născute după deschiderea succesiunii, de vreme ce a acceptat succesiunea, în raport de disp. art.777 Cod civil, instanţa a obligat-o la plata sumei de 1237, 71 de lei, cu titlu de cheltuieli de înmormântare, astfel cum rezultă din înscrisurile menţionate, către reclamantul-pârât.

Sentinţa pronunţată a devenit irevocabilă în cursul anului 2009 prin respingerea apelului şi recursului promovate în cauză.

Domenii speta

Spete similare