Înlocuirea modalităţii de executare în natură a obligaţiei de întreţinere

Sentinţa civilă nr.1726/04.03.2009

Înlocuirea modalităţii de executare în natură a obligaţiei de întreţinere

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 06.07.2010, reclamanta TM a chemat în judecată pe pârâţii FM şi FM, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâţii să fie obligaţi la executarea obligaţie de întreţinere asumată prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. 2314 la data de 15.09.1999 iar în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii să fie obligaţi la plata echivalentului acestor pretenţii cu titlu de despăgubiri evaluate provizoriu la 1000 lei lunar; la plata echivalentului întreţinerii aferente ultimilor 3 ani anteriori introducerii acţiunii (iulie 2006 – iulie 2009), cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. ……..15.09.1999 de BNP BG, împreună cu defunctul său soţ TM (decedat la data de ……2007) a înstrăinat pârâţilor apartamentul nr.84 situat în Bucureşti, …., sector 6 iar pârâţii s-au obligat să le asigure întreţinere constând în procurarea de alimente şi medicamente, îngrijire, ajutor menaj şi asistenţă medicală, în caz de nevoie, iar după deces să se ocupe de înmormântarea lor şi să le facă parastasele. Reclamanta a mai arătat că de când soţul său a decedat şi a rămas singură nu mai face faţă nevoilor şi cheltuielilor, întrucât are o pensie de 600 lei din care i se reţin 155 lei conform sentinţei civile nr. 8319/27.12.2006 pentru reparaţii cauzate de inundaţii din apartamentul în care locuieşte şi este suferindă de mai multe boli, printre care coxartroză bilaterală, glanda tiroidă şi diabet. Reclamanta a mai precizat că a cerut în mai multe rânduri ajutorul pârâţilor, însă nu a primit de la aceştia decât scuze şi promisiuni şi că pârâţii nu achită nici impozitele şi nici celelalte cheltuieli aferente apartamentului în care locuieşte. A mai arătat că pârâţii ar fi putut să angajeze pe cineva să o îngrijească şi să o ajute, având în vedere că pârâţii locuiesc în Israel.

 În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.969, art. 1021 şi art. 1075 Cod civil.

La cerere, reclamanta a anexat în copie, următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr…../15.09.1999 de BNP BG, cupon de pensie aferent lunii mai 2009, certificat de deces privind pe defunctul TM, înştiinţarea emisă de BEJ CC în dosarul de executare nr. 110/2007, sentinţa civilă nr. 8319/27.12.2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului VI Bucureşti în dosarul nr. …../303/2006, carnetul de sănătate, procesele verbal încheiate la data de 11.06.2007, 7.06.2007 şi 11.06.2007 în dosarul de executare nr. 110/2007 al BEJ CC, înştiinţarea de plată nr.92483/30.09.1999, chitanţe emise de Administraţia Finanţelor Publice Sector 6 şi Asociaţia de Proprietari bl. T9 .

La termenul de judecată din 16.12.2010, reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare a cererii de chemare în judecată, arătând că solicită preschimbarea obligaţiei de întreţinere (de a face) în obligaţia de plată a echivalentului întreţinerii şi obligarea pârâţilor la plata contravalorii întreţinerii aferentă ultimilor 3 ani anteriori introducerii acţiunii.

La termenul de judecată din 10.02.2010, pârâţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. În susţinerea întâmpinării pârâţii au arătat că locuiesc în Israel, Haifa, încă din anul 1987 şi că la data de 15.09.1999 au încheiat cu tatăl său, TM şi reclamanta, soţia tatălui său, în prezent decedat, un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere. Au mai arătat că în anul 1991 când s-au putut cumpăra imobilele deţinute în chirie de la stat, tatăl pârâtei a dorit să achiziţioneze garsoniera în care locuia împreună cu reclamanta, însă nu dispuneau de banii necesari, astfel că au convenit să le dea banii necesari pentru cumpărare, fără a avea vreo pretenţie sau preconstitui vreun înscris. Astfel, în anul 1999, deoarece veneau anul în vizită în România, tatăl său, ştiind că pârâta a fost cea care i-a dat banii pentru cumpărarea imobilului, a dorit să încheie un contract în urma căruia fratele său, al pârâtei, să nu aibă vreo pretenţie viitoare asupra imobilului şi în urma insistenţelor tatălui pârâtei, au fost de acord că încheie contractul de vânzare-cumpărare.

Au mai arătat pârâţii că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, li s-a spus că, termenul de clauză de întreţinere este doar o exprimare tipic juridică şi o dovadă a faptului că le trimitea pachete cu alimente, haine sau bani. Pârâţii au mai arătat că s-au ocupat de înmormântarea defunctului TM şi că, după înmormântare i-au lăsat reclamantei bani pentru cheltuielile sale personale. La scurt timp după decesul tatălui, reclamanta i-a solicitat suma de 1500 euro, spunându-i că va fi executată silit de vecinul pe care îl inundase, astfel că i-au trimis reclamantei suma de 1500 euro, însă nu au dovezi în acest sens, având în vedere că la acea dată reclamanta pretindea că este mama pârâtei, iar relaţiile de familie erau bune. Pârâţii au mai arătat că defunctul TM împreună cu reclamanta au vândut casa rămasă de urma mamei pârâtei, fără o a anunţa pe aceasta sau pe fratele acesteia, iar banii obţinuţi în urma vânzării moştenirii, au rămas într-un cont la care reclamanta are acces.

În concluzie, pârâţii au arătat că şi-au îndeplinit obligaţia de întreţinere şi înainte şi după semnarea contractului de vânzare-cumpărare şi că de câte ori defunctul sau reclamanta a făcut vreo cheltuială ei au fost cei care au suportat costurile aferente. Mai mult, pârâţii au arătat că, lunar, fratele pârâtei i-a dus reclamantei suma de 300 euro.

În dovedirea respectiv în combaterea cererii, părţile au administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatorii reciproce şi proba testimonială, fiind audiaţi în cauză martorul PM, propusă de reclamantă şi martorii DM şi SC, propuşi de pârâţi.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul  de vânzare cumpărare cu clauză  de întreţinere autentificat sub nr.2314/15.09.1999 de BNP BG, reclamanta, împreună cu soţul decedat în prezent, TM, au vândut pârâţilor dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.84 situat în Bucureşti, sector 6, compus dintr-o cameră  de locuit în suprafaţă de 28,12 mp şi dependinţe, vânzătorii rezervându-şi dreptul de habitaţie viageră asupra apartamentului înstrăinat, preţul convenit fiind compus pe de o parte din suma de 10.000.000 lei, ROL achitat în întregime la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, iar pe de altă parte preţul a cuprins  şi obligaţia pârâţilor de a-i întreţine pe vânzători, constând în procurarea de alimente şi medicamente, îngrijire, ajutor menaj, asistenţă medicală în caz de nevoie, acoperirea cheltuielilor de înmormântare şi pomenire, clauza de întreţinere fiind evaluată la data încheierii actului la suma de 200.000 de lei ROL, lunar.

Prin prezenta acţiune, reclamanta a solicitat schimbarea modalităţii de executare a obligaţiei  de întreţinere din natură în bani, solicitare cu care pârâţii au fost de acord, aşa cum rezultă din consemnările încheierii de şedinţă de la termenul din 21.04.2010 coroborat cu răspunsurile pârâtei la interogatoriul luat de reclamantă şi lipsei pârâtului la interogatoriul propus a fi luat de reclamantă, în acest sens reclamanta solicitând şi obligarea retroactivă a pârâţilor la plata contravalorii obligaţiei de întreţinere astfel cum va fi stabilită în bani pe o perioadă de 3 ani, calculaţi anterior datei cererii de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind schimbarea naturii obligaţiei de întreţinere din natură în bani, instanţa va admite această cerere raportat pe de o parte la achiesarea pârâţilor în acest sens, dar şi prin coroborarea probelor administrate în cauză din care rezultă practic o imposibilitate obiectivă a pârâţilor de a fi în mod permanent lângă reclamanta în cauză pentru a-i presta în natură obligaţia de întreţinere, având în vedere că aceştia domiciliază în Israel, iar deplasarea acestora în ţară are loc o dată sau cel mult de două ori pe an, aşa cum  rezultă şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, împrejurare care a fost cunoscută în mod evident reclamantei încă de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreţinere.

Astfel, din răspunsurile pârâtei la interogatoriu coroborate cu declaraţia martorilor propuşi de pârâţi SC şi DM, rezultă că în mod evident pârâţii nu au putut presta întreţinerea la care s-au obligat către reclamantă şi soţul acesteia, în mod personal, aceştia invocând o înţelegere a pârâtei cu fratele său, de a se ocupa de nevoile reclamantei, atunci când aceasta are nevoie de asistenţă medicală sau ori de câte ori aceasta avea nevoie de sume de bani, fiind de acord cu schimbarea obligaţiei de întreţinere din natură în bani, niciuna dintre părţi nedorind de altfel rezoluţiunea contractului, pârâta afirmând prin răspunsurile la interogatoriu,  respectiv întrebarea nr.9, că  reclamanta este ajutată ori  de câte ori solicită acest ajutor, fratele pârâtei procurându-i alimente, pârâta reglându-şi cheltuielile în acest sens cu fratele său ulterior.

În acelaşi sens, martora SC a declarat că pârâta trimitea cam o dată pe an, atunci când soacra acesteia venea în România sau prin fratele său, sume de bani către  reclamantă şi cam tot o dată pe an pârâta trimitea reclamantei haine, medicamente şi alimente, reclamanta comunicându-i solicitările sale prin convorbirile  telefonice pe care le avea cu pârâta. Ambele martore propuse de pârâţi au cunoscut în mod cert despre suma  de 150 de dolari pe care pârâta ar fi expediat-o  reclamantei, despre participarea pârâtei şi implicit a soţului său la cheltuielile de înmormântare ale tatălui acestuia,  respectiv suma  de 1000 de dolari, niciunul dintre cei doi martori necunoscând cu certitudine nici conţinutul pachetelor sau sumelor de bani  trimise de pârâţi  reclamantei şi nici  frecvenţa acestora.

Rezultă astfel în mod evident că pârâţii au prestat obligaţia de întreţinere în natură, cu neregularitate, o dată sau de două ori pe an nefiind suficient faţă  de vârsta şi nevoile reclamantei în cauză, în acest sens martorul propus de către reclamantă,  respectiv PM relatând faptul că merge la domiciliul  reclamantei cel puţin o dată pe săptămână, cunoscând-o pe aceasta din 1967, ajutorul dat de această martoră reclamantei constând în cumpărarea alimentelor de la piaţă, efectuarea menajului de sărbătorile de Paşti şi Crăciun, procurarea de alimente şi medicamente, însoţirea reclamantei la instituţiile medicale pentru spitalizare şi efectuarea de analize, martorul  declarând că ştie de asemenea despre suma de 150 de dolari expediată  de către pârâtă  reclamantei, iar în toată această perioadă l-a văzut o dată pe lună pe fratele pârâtei la domiciliul reclamantei aducându-i acesteia câte un kilogram de făină, ulei şi zahăr, insuficiente însă faţă  de nevoile reclamantei, atâta vreme cât pe durata unei luni la aceste alimente se limita prestarea obligaţiei de întreţinere de către pârâţi.

Declaraţiile martorului PM se coroborează cu răspunsurile reclamantei la interogatoriu, respectiv răspunsul la întrebările nr.8, 9 şi 10, sub aspectul neprestării corespunzătoare a obligaţiei de întreţinere în natură asumată  de către pârâţi. Sub acest aspect nu are relevanţă faptul că reclamanta a lichidat un depozit în sumă  de 100.000.000 de lei ROL după decesul soţului său, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că această sumă de bani nu ar fi făcut parte din comunitatea de bunuri  a soţilor, aşa cum a declarat de altfel şi reclamanta la întrebarea nr.19 din interogatoriu, în sensul că suma  de 50.000.000 de lei ROL aparţinea reclamantei şi soţului său decedat, iar restul de 50.000.000 de lei ROL au fost înmânaţi fratelui pârâtei,  aspect necontestat de către aceasta. Cu atât mai mult nu s-a dovedit o înţelegere tacită între  reclamantă şi pârâţi de a folosi sumele de bani ce s-ar fi cuvenit cu titlu de moştenire pârâtei în cauză, în contul echivalentului întreţinerii ce trebuia prestată  de către pârâţi, chiar dacă un asemenea aspect ar fi veridic nu poate constitui decât un argument în favoarea admiterii cererii reclamantei.

Toate aceste aspecte de fapt au fost evidenţiate de către instanţă nu din perspectiva unei culpe în neexecutarea clauzei de întreţinere cuprinsă în contractul  de vânzare cumpărare, având în vedere că părţile nu au solicitat şi nu doresc rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză  de întreţinere, ci din perspectiva oportunităţii şi necesităţii schimbării naturii obligaţiei  de întreţinere din natură în bani, având în vedere faptul că  pârâţii domiciliază  într-un alt stat decât  reclamanta, iar vizitele acestora se limitează la cel mult o dată pe an.

În acelaşi sens, instanţa mai reţine că în conceptul de întreţinere în natură se include, raportat la vârsta reclamantei şi starea de sănătate a acesteia, prezumată ca fiind alterată datorită vârstei, obligaţia unui ajutor permanent fizic şi material la menajul, procurarea hranei, a medicamentelor, o disponibilitate permanentă de ajutor pentru deplasare la medic sau alte nevoi de acest gen a pârâtei, disponibilitate pe care pârâţii în mod obiectiv nu o pot asigura.

Pe de altă parte, modalitatea în care pârâţii apreciază natura şi cantitatea de alimente şi medicamente necesare reclamantei este necorespunzătoare nevoilor  reclamantei faţă  de vârsta şi starea de sănătate a acesteia, din acest motiv  existând disensiuni între părţi ce urmează a fi înlăturate atâta vreme cât obligaţia de întreţinere va fi echivalată într-o sumă  de bani pentru a cărei plată  se va stabili o dată lunară scadentă.

Raportat la  data încheierii contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere,  respectiv anul 1999, precum şi raportat la natura mixtă  a preţului imobilului, respectiv o sumă de bani + obligaţia de întreţinere, instanţa, în conformitate cu prevederile art. 977 cod civil, constată că din interpretarea clauzelor contractuale, raportat la probele administrate în cauză, actul are natura juridică a unui contract de întreţinere, prestaţia preponderentă asumată de pârâţi potrivit contractului fiind aceea de a presta întreţinere, aşa cum rezultă de altfel din întrebarea nr.1 propusă de reclamantă a fi luată la interogatoriu pârâtei şi răspunsului pârâtei în acest sens, din care reiese că ambele părţi recunosc caracterul de contract de întreţinere al actului astfel încheiat între părţi.

Însă, având în vedere faptul că reclamanta împreună cu soţul său, în prezent decedat, au primit la data încheierii actului şi preţul de 10.000.000 de lei ROL, cuantificând de asemenea şi starea de nevoie a reclamantei în cauză, în sensul că din înscrisurile depuse la dosar de către aceasta cheltuielile sale de întreţinere se situează în jurul sumei de 700 de lei lunar, reprezentând alimente, medicamente, plata energiei electrice şi a convorbirilor telefonice, luând în considerare şi venitul lunar al reclamantei în sumă  de 467 de lei, instanţa va raporta cuantumul sumei de bani ce va fi acordată reclamantei cu titlu de întreţinere de către pârâţi la indicii statistici cuprinşi în anuarul statistic pe anul 2008 publicat de Institutul Naţional de Statistică, din care rezultă că cheltuielile totale lunare pe o gospodărie la nivelul anului 2007 pentru pensionari se situează la valoarea de 1170,31 de lei, iar cheltuielile băneşti de consum, constând în procurarea de produse alimentare, mărfuri nealimentare şi plata serviciilor se situează la nivelul anului 2007 pentru categoria pensionarilor la suma de 725,15 lei lunar pe gospodărie.

Luând în considerare aceşti indici, la data pronunţării prezentei hotărâri ultimul anuar statistic publicat pe site-ul Institutului Naţional de Statistică fiind cel aferent anului 2008 (indicii depuşi în acest sens la dosar de către reclamantă neputând fi luaţi în considerare de către instanţă, având în  vedere că nu se specifică pe documentele respective anul pentru care sunt valabili acei indici), instanţa apreciază că suma  de 500 de lei lunar este acoperitoare pentru un trai decent al reclamantei în cauză, întrucât cumulat cu veniturile  sale din pensie, venitul total se situează în marjele indicilor comunicaţi  de Institutul Naţional  de Statistică, astfel cum au fost expuşi mai sus.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la plata sumei de 36.000 de lei, reprezentând echivalentul întreţinerii aferente celor 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, instanţa îl va respinge ca neîntemeiat, întrucât, pe de o parte, din perspectiva schimbării obligaţiei de întreţinere în natură în bani şi dreptului de creanţă astfel dobândit de către reclamantă, hotărârea judecătorească astfel pronunţată  este constitutivă de drepturi şi nu produse efecte retroactiv, iar, pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada că în cei 3 ani anterior cererii de chemare în judecată ar fi solicitat pârâţilor prestarea obligaţiei de întreţinere în echivalent, aceasta având posibilitatea să solicite rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere în cazul în care a considerat că pârâţii nu au executat corespunzător această obligaţie, lipsa unei manifestări de voinţă în acest sens a  reclamantei prezumându-se ca având valoarea unei  acceptări a modalităţii în care pârâţii au înţeles să-şi execute obligaţia de întreţinere astfel asumată.

Pentru toate aceste considerente, instanţa va admite în parte cererea, va dispune înlocuirea modalităţii de executare în natură a obligaţiei de întreţinere asumată de pârâţi prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere  autentificat sub nr. ……../15.09.1999 în modalitatea de executare prin echivalent. În acest sens, va obliga pârâţii să achite reclamantei cu titlu de contravaloare întreţinere lunară suma de 500 lei/lunar începând cu data pronunţării prezentei hotărâri, suma fiind scadentă la data de 5 a fiecărei luni.

În temeiul art. 274-276 cod procedură civilă, instanţa va compensa cheltuielile de judecată efectuate părţi până la concurenţa sumei de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat şi va obliga pârâţii la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 8,3 lei reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.

 De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 19 din OUG  nr. 51/2008 va obliga pârâţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 91 lei reprezentând taxă de timbru pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, în limita pretenţiilor admise.

Domenii speta

Spete similare