Proprietate privată

Sentinţă civilă 6314 din 28.10.2009


Prin cererea de chemare în judecata formulata la data de 25.03.2009, sub nr. 2910/306/2009, de catre reclamantii RG si RA în contradictoriu cu pârâtii OC, prin Primar, CJS, s-a solicitat ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa se constate ca imobilul situat administrativ în localitatea C, nr. 85, cu fosta identificare de CF nr. 1892 C, A+1, sub nr. top 439 si 440, are în prezent o noua identificare, respectiv, în CF 2835 C, nr. top 439/1, 440/1 – casa si curte în suprafata de 517 m.p. si în CF  nr. 1892 C nr. top 439/2, 440/2 – gradina intravilan  în suprafata de 1149 mp; sa se constate nulitatea absoluta a deciziei nr. 963/01.07.1989 a fostului CPJS, prin care în mod abuziv s-a preluat în proprietatea Statului Român, imobilul înscris în CF nr. 1892 C, A+1, sub nr. top 439 si 440, casa si gradina în suprafata de 1666 mp situat administrativ în localitatea C, nr. 85; sa se constate nulitatea absoluta a încheierii de intabulare nr. 2232/24.07.1989 prin care imobilul s-a intabulat în favoarea Statului Român; sa se dispuna revenirea la situatia anterioara de carte funciara, în favoarea reclamantilor, ca bun comun asupra celor doua corpuri funciare din CF 2835 C, nr. top 439/1, 440/1 – casa si curte în suprafata de 517 m.p. si în CF  nr. 1892 C nr. top 439/2, 440/2 – gradina intravilan  în suprafata de 1149 mp; fara obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea de fapt a cererii, reclamantii au aratat în esenta, faptul ca, au fost proprietarii imobilului descris mai sus, în baza unui contract de vânzare cumparare autentificat sub nr. 553/329/1957 de la vânzatoarea PM iar în baza Decretului nr. 223/1974 si a deciziei nr. 963/01.07.1989, necomunicata acestora, imobilul a fost preluat de Statul Român prin plata unei despagubiri modice de 35000 de lei care reprezinta mai putin de 10%  din valoarea reala a acestuia. Au mai mentionat reclamantii si împrejurarea ca, în baza hotarârii nr. 174/26.09.2006 a CLC, imobilul a fost trecut în domeniul privat al OC si dezmembrat în doua corpuri funciare în CF 2835 C, nr. top 439/1, 440/1 – casa si curte în suprafata de 517 m.p. si în CF  nr. 1892 C nr. top 439/2, 440/2 – gradina intravilan  în suprafata de 1149 mp. Au precizat reclamantii ca decizia nr. 963/01.07.1989 este vadit nelegala întrucât despagubirea acordata este una modica si nici nu le-a fost comunicata iar Statul Român nu are un titlu valabil întrucât Decretul nr. 223/1974 contravenea Constitutiei din 1965, Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si Codului Civil, astfel ca, analizarea acestui titlu pe calea regimului dreptului comun a actiunii în revendicare este admisibila conform deciziei nr. 33/2008 a ÎCCJ,  a art. 1 al Protocolului 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a art. 6 din aceeasi Conventie.

În drept, art. 480 Cod civil, art. 6 din Legea nr. 213/1998, Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

În sustinerea cererii reclamantii au depus la dosarul cauzei, în fotocopie, extras CF nr. 1892 C, in extenso, extras de carte funciara pentru informare nr. 2835 C, decizia nr. 963/01.07.1989, încheierea de carte funciara nr. 9295/2008, hotarârea nr. 174/28.09.2006, încheierea de carte funciara nr. 10237/16.10.2002.

Pârâtul OC, prin Primar a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin serviciul registratura din data de 24.04.2009, solicitând respingerea cererii formulata de reclamanti ca inadmisibila întrucât este în afara normelor procedurale instituite de Legea nr. 10/2001 si de Legea nr. 18/1991, respectiv fara a fi parcursa procedura prealabila a sesizarii instantei impusa de legea speciala.

În drept, art. 115 Cod procedura civila, Legea nr. 10/2001.

Pârâtul CJS, prin Presedinte, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin serviciul registratura din data de 21.04.2009, a solicitat respingerea actiunii – petitele nr. 1, 3 si 4 pentru lipsa de calitate procesuala pasiva, si admiterea petitului nr. 2 din actiune întrucât potrivit deciziei nr. 33/2008 a ÎCCJ acesta este admisibil imobilul din litigiu fiind în domeniul privat al OC si nu a fost înstrainat.

În drept, art. 480 Cod civil, art. 115 - 118 Cod procedura civila

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâtul CJS

Instanta retine calitatea procesuala pasiva în cauza a CJS întrucât este succesoarea autorului emiterii deciziei de preluare, care a si stat la baza intabularii în favoarea statului cu încheierea 2232/1989, aceasta având calitate procesuala si în petitele accesorii, celui principal, de constatare a nulitatii absolute a deciziei mentionate, cel putin pentru opozabilitate, astfel ca va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâtul CJS.

Asupra fondului cauzei deduse judecatii.

Prin decizia nr. 963/01.07.1989 a fostului CPJS, emisa în baza Decretului nr. 223/1974, s-a hotarât preluarea în proprietatea statului cu plata unei despagubiri legale, de 35000 de lei, constructiile aflate în localitatea C, nr. 85, orasul C, înscrise în CF nr. 1892 C, A+1, sub nr. top 439 si 440, cu terenul în suprafata totala de 1666 mp, apartinând reclamantilor RG si RA, de sub B 2 si 3, proprietatea astfel dobândita fiind intabulata în cartea funciara prin încheierea de intabulare nr. 2232/24.07.1989(f. 28,29).

Fara îndoiala imobilul din litigiu prin raportare la Decretului nr. 223/1974, intra sub incidenta dispozitiilor legale prevazute de Legea nr. 10/2001, care enunta principiile care stau la baza acestei reglementari între care principiul restituirii în natura în tot sau în parte, a imobilelor preluate abuziv si respectiv principiul restituirii prin echivalent, daca restituirea în natura nu este posibila sau persoana îndreptatita opteaza în situatiile expres prevazute de lege, pentru aceasta modalitate. Referitor la imobilele ce cad sub incidenta mentionatei legi denumite generic „imobile preluate în mod abuziv” din economia textelor rezulta ca ele sunt atât cele preluate cu titlu valabil, cât si cele preluate fara titlu valabil.

Scopul actiunii formulate de reclamanti, întemeiata pe dispozitiile art. 480 C.civ., este redobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, ca urmare a preluarii acestuia în mod unilateral de catre Stat, fara acordarea unei despagubiri reale si echitabile, în baza Decretului nr. 223/1974, act normativ care cuprinde dispozitii legale abuzive aflate în contradictie cu Constitutia României din 1965 în vigoare la acea data si care prevedea la art. 36 ca dreptul de proprietate personala este ocrotit de lege. De asemenea, este de notorietate ca, data fiind situatia socio – politica a vremii, proprietarii reclamanti au fost nevoit sa vânda statului, pentru un pret derizoriu si stabilit unilateral, imobilul din litigiu în temeiul Decretul nr. 223/1974, pentru  a li se aproba plecarea din tara, ceea ce contureaza o preluare abuziva a bunului reclamantilor.

Potrivit deciziei nr. 33/2008 pronuntata de ÎCCJ în cadrul unui recurs în interesul legii relativ la actiunile întemeiate pe dispozitiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 si solutionate neunitar de instantele judecatoresti, concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres în legea speciala iar în cazul în care sunt sesizate neconcordante între legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001, si Conventia europeana a drepturilor omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data în cadrul unei actiuni în revendicare, întemeiata pe dreptul comun, în masura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.

 Anterior formularii prezentei actiuni reclamantii nu au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, aspect invocat de pârâti în sustinerea inadmisibilitatii actiunii formulate.

Din aceasta perspectiva instanta retine ca Legea nr. 10/2001 reprezinta o lege speciala în raport cu dispozitiile de drept comun în materie de revendicare si care instituie atât o procedura administrativa prealabila, cât si anumite termene si sanctiuni menite sa limiteze incertitudinea raporturilor juridice nascute în legatura cu imobilele preluate abuziv de stat.

În prezenta cauza nu se pune însa problema incertitudinii unor raporturi juridice cu privire la imobilul preluat abuziv de stat, întrucât terenul revendicat de catre reclamanti se afla si la acest moment în proprietate pârâtului si poate fi deci restituit, fara ca acest fapt sa aduca atingere drepturilor legitime ale altor persoane.

Aplicarea în speta a dispozitiilor Legii nr. 10/2001 cu consecinta respingerii ca inadmisibila a actiunii formulate, nu poate fi acceptata în cauza întrucât în circumstantele de fapt prezentate dispozitiile actului normativ mentionat ar intra în contradictie cu art. 1 Protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care prevad faptul ca „orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international”, ceea ce impune, conform art. 20 alin. (2) din Constitutia României, prioritatea normei din Conventie, care, fiind ratificata prin Legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern, asa cum se stabileste prin art. 11 alin. (2) din Legea fundamentala.

Astfel, prin deposedarea reclamantilor de bunul acestora prin decizia administrativa nr. 963/01.07.1989 a fostului CPJS, emisa în baza Decretului nr. 223/1974, asociata cu lipsa unei despagubiri care sa reflecte valoarea comerciala a proprietatii, s-a impus reclamantilor o sarcina excesiva si disproportionata, fiindu-le încalcat dreptul de a se bucura de proprietatea lor, conform articolului 1 din Protocolul Nr. 1.

De asemenea, în contextul celor expuse, este de retinut ca preluarea de catre Stat a imobilului în litigiu s-a facut în baza Decretului nr. 223/1974, acesta neconstituind în sine, un titlu valabil de dobândire a dreptului de proprietate, întrucât încalca, în mod flagrant, Constitutia României în vigoare la acea data, care garanta, în mod expres, dreptul de proprietate particulara (art. 36 potrivit cu care dreptul de proprietate personala este ocrotit de lege si art. 12 potrivit cu care terenurile si constructiile pot fi expropriate numai pentru lucrari de interes obstesc si cu plata unei juste despagubiri) si art. 480 si 481 din Codul civil. Nefiind un titlu valabil, rezulta ca dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu nu a iesit niciodata din patrimonial reclamantilor, care au ramas de jure proprietarii acestuia, ceea ce echivaleaza cu recunoasterea cu efect retroactiv, si deci, nerevocabil, a dreptului de proprietate asupra acestui imobil, astfel ca reclamantii, având un interes patrimonial, constând în interesul de a li restitui în natura imobilul solicitat, având deci, “un bun”, în sensul art. 1 Protocolul 1 aditional la Conventia europeana a drepturilor omului, în întelesul autonom al acestui termen, astfel cum a fost conturat în jurisrudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, trebuie sa se recunoasca, implicit, accesul reclamantilor la instrumentul specific de aparare a acestui bun, care este actiunea în revendicare. Mai mult, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale si bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care România era parte si a legilor în vigoare la data preluarii lor de catre stat, ceea ce nu este cazul în speta de fata.

Prin urmare, în concursul dintre reclamanti si pârâti, instanta observa ca cei dintâi se afla în posesia titlului originar de proprietate asupra imobilului revendicat/ contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 553/329/1957, de sub B2,3 din CF nr. 1892 C, conform încheierii nr. 841/28.03.1957 (f. 7 verso), titlu perfect valabil,  reconfirmat acestora, cu efect retroactiv si în mod nerevocabil, prin retinerea nevalabilitatii preluarii imobilului de catre stat, astfel ca, implicit, se impune recunoasterea existentei valabile si neîntrerupte a dreptului de proprietate asupra bunului, în patrimoniul lor. Demersurile actuale de recuperare a bunului în materialitatea sa, sunt consecinta directa a încalcarii dreptului de proprietate, prin preluarea abuziva realizata de stat, si, în acelasi timp, a lipsei oricarei reparari concrete a prejudiciului suferit de reclamanti, care sa puna capat acestei încalcari.

Dezmembrarea în doua corpuri funciare, a imobilului din litigiu cu trecerea acestuia în domeniul privat al OC, si transcrierea nr. top 439/1, 440/1 – casa si curte în suprafata de 517 m.p. în CF 2835 C, si ramânerea nr. top 439/2, 440/2 – gradina intravilan în suprafata de 1149 mp în CF  nr. 1892 C, conform hotarârii nr. 174/26.09.2006 a CLC (f. 12) si a încheierii de carte funciara 9295/19.02.2008(f. 8,9,11), nu poate duce la paralizarea actiunii reclamantilor, întrucât nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice, în conditiile în care s-a retinut mai sus nevalabilitatea titlului pârâtilor iar imobilul în litigiu se afla în patrimoniul pârâtului OC.

În lumina considerentelor expuse, pentru a se asigura repararea prejudiciului cauzat reclamantilor prin preluarea bunului în mod abuziv de stat, fara plata vreunei despagubiri reale si echitabile, instanta gaseste admisibila actiunea formulata de reclamanti, motiv pentru care o va admite asa cum a fost formulata, iar în baza art. 12 si 36 din Constitutia României din anul 1965, republicata BO, Partea I, nr. 64/27.10.1986, art. 480 si 481 Cod civil, art. 34 alin. 1 pct. 1 coroborat cu art. 36 din DL nr. 115/1938, art. 6 din Legea nr. 213/1998 si  art. 1 al Protocolului 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a art. 6 din aceeasi Conventie, va constata nulitatea absoluta a deciziei nr. 963/01.07.1989 a fostului CPJS prin care s-a preluat în proprietatea statului constructiile din localitatea C, nr. 85, orasul C, înscrise în CF nr. 1892 C, A+1, sub nr. top 439 si 440, cu terenul în suprafata totala de 1666 mp, apartinând reclamantilor RG si RA, de sub B 2 si 3 precum si a încheierii de intabulare nr. 2232/24.07.1989,  va constata ca, în prezent, imobilul mentionat mai sus, din localitatea C, nr. 85, orasul C are în prezent o noua identificare, respectiv, în CF 2835 C, nr. top 439/1, 440/1 – casa si curte în suprafata de 517 m.p. si în CF  nr. 1892 C nr. top 439/2, 440/2 – gradina intravilan  în suprafata de 1149 mp si, pe cale de consecinta, va dispune revenirea la situatia anterioara de carte funciara, în favoarea reclamantilor RG si RA, în ceea ce priveste imobilul identificat mai sus, asa cum a fost aceasta înscrisa în cartea funciara nr. 1892 C, A+1, sub nr. top 439 si 440, prin încheierea de CF cu nr. 841/1957, sub B2,3, cu titlu cumparare, bun comun devalmas.

De asemenea, se va lua act ca reclamantii nu solicita cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâtul CJS, prin întâmpinare.

Admite actiunea civila formulata de reclamantii RG si RA ambii cu domiciliul procesual ales la cabinetul de avocatura „AD „ cu sediul în …în contradictoriu cu pârâtul OC, prin Primar, cu sediul în … si CJS cu sediul în …

Constata nulitatea absoluta a deciziei nr. 963/01.07.1989 a fostului CPJS prin care s-a preluat în proprietatea statului constructiile din localitatea C, nr. 85, orasul C, înscrise în CF nr. 1892 C, A+1, sub nr. top 439 si 440, cu terenul în suprafata totala de 1666 mp, apartinând reclamantilor RG si RA, de sub B 2 si 3 precum si a încheierii de intabulare nr. 2232/24.07.1989.

Constata ca, în prezent, imobilul mentionat mai sus, din localitatea C, nr. 85, orasul C are în prezent o noua identificare, respectiv, în CF 2835 C, nr. top 439/1, 440/1 – casa si curte în suprafata de 517 m.p. si în CF  nr. 1892 C nr. top 439/2, 440/2 – gradina intravilan  în suprafata de 1149 mp.

Dispune revenirea la situatia anterioara de carte funciara, în favoarea reclamantilor RG si RA, în ceea ce priveste imobilul identificat mai sus, asa cum a fost aceasta înscrisa în cartea funciara nr. 1892 C, A+1, sub nr. top 439 si 440, prin încheierea de CF cu nr. 841/1957, sub B2,3, cu titlu cumparare, bun comun devalmas.

Ia act ca reclamantii nu solicita cheltuieli de judecata.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 28.10.2009.