Ucidere din culpă.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sibiu din data de 23.04.2008 emis în dosarul nr. 2771/P/2007 s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului T.C.I. - , pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 178 alin. 1 si 2 Cpen. si de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, uciderea din culpa si respectiv refuzul de a se supune recoltarii probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

În fapt, s-a retinut în esenta prin actul de trimitere în judecata ca inculpatul în dimineata zilei de 07.07.2007 din culpa sa exclusiva a produs un accident de circulatie pe strada Constitutiei din Municipiul Sibiu, accident soldat cu decesul victimei H.A.. Se mai sustine ca, ulterior acestui moment, inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Starea de fapt enuntata se arata ca ar fi dovedita de urmatoarele mijloace de proba:

- proces verbal de cercetare la fata locului, schita accidentului, planse foto , urmele biologice prelevate cu ocazia accidentului (f.6-36)

- diagnosticurile stabilite la internare pentru. persoanele care au suferit leziuni corporale in urma accidentului ,respectiv F.C. , B.P., H.A.D si T.C.(51-52)

- buletinul de examinare clinica a învinuitului ce atesta ca acesta „pare sub influenta bauturilor alcoolice „ si procesul verbal de refuz de recoltare a probelor biologice ;

-buletin de examinare clinica a victimei si buletin de analiza toxicologica-rezultat „o"-(37-39)

-buletine de examinare clinica si de analize toxicologice pentru. B.P. (1,00 g%) ,P.M.G. („0"), A.A. (o,45 g%)-(40-47)

-polita de asigurare RCA a autoturismului învinuitului (f.48)

-proces verbal de predare catre învinuit a 2 telefoane mobile gasite la locul accidentului (f.49-50)

-raportul de constatare medico - legala(autopsie victima)-(56-60) declaratiile de constituire de parti civile a sotiei victimei –H.D.E (in nume propriu si in calitate de reprezentanta legala a celor 2 minore) , a mamei victimei –H.M. - si a sorei victimei – N.C.M. , copiile actelor de stare civila ale acestora si veniturile realizate de victima in ultimele 6 luni -(61-71)

- constituirea de parte civila a S.C.J.U. Sibiu (72)

- dovada testarii învinuitului cu aparatul etilotest (o,47 mg/1) si declaratiile acestuia care arata ca nu stie cum s-a produs impactul si precizeaza ca a refuzat recoltarea probelor biologice deoarece ii este teama de ace -( f.79- 84)

- declaratiile martorei oculare H.M. -(f.85-88)

- declaratiile martorei oculare F.O.C..(f.89-90 ; 77-78)

- declaratiile martorei oculare T.E. (f.91-94)

- declaratiile martorului ocular B.P.V. -(f.95; 73)

- declaratiile martorului ocular T.O.I. - fratele învinuitului -(f.96-98)

- declaratia martorului P.M.G. - (f.99-103)

- declaratia olografa a martorului A.A., si dovada testarii (o,26 mg/1) -(f.104-105)

- declaratiile martorilor K.V.G. si A.H.D - (f. 106-109)

- declaratiile martorilor asistenti U.R.si D.M.A. -(f.l 10-112)

- declaratiile martorilor P.I.D., S.G.D. si S.G.D.(f. 113-118)

- declaratiile martorei oculare S.M. -(f.l 19-121)

- raport de expertiza tehnica auto privind dinamica accidentului întocmita de exp.oficial G.L.(exp.consultant desemnat de invinuit N.M.)  - (f. 130-160)

- cercetarile efectuate de catre I.T.M.Sibiu - (f. 161-263).

Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Sibiu la nr. 2875/306/2008.

În faza de judecata a procedat instanta la audierea inculpatului(filele 37-38) si a martorilor F.C.O.(fila 55), T.E.C.(fila 56-57), B.P.V.(fila 58), T.O.I.(fila 59-60), H.M.(filele 76-77), P.M.G.(fila 78), P.I.D.(filele 92-93), S.G.D.(fila 94), T.E.(fila 95), T.I.(fila 96), S.M.(fila 119) si P.R.(fila 120).

Din analiza coroborata a probelor administrate în cauza retine instanta urmatoarea stare de fapt:

În data de 7.07.2007, in jurul orei 6,20 , inculpatul s-a deplasat la volanul autoturismului marca BMW cu nr. SB-0519 pâna la Barul Naf-Naf din Mun. Sibiu pentru a-si transporta sotia si prietenii spre casa. In jurul orei 6,45 acesta a plecat de la local spre Cartierul Tiglari, conducând acest autoturism si avându-i ca pasageri pe sotia sa T.E.C. pe bancheta din fata, iar pe martorii F.C., B.P. si T.O.I. (fratele inculpatului) pe bancheta din spate.

Ajungând in sensul giratoriu de pe B-dul C.Coposu , inculpatul a virat pe str. Constitutiei , circulând pe banda a II-a a sensului de mers str. Bâlea- str. N.Teclu.

Din cauza vitezei excesive de 120 km/h, pe fondul oboselii si a influentei bauturilor alcoolice, inculpatul a patruns intempestiv cu autoturismul BMW pe sensul opus de mers , încalcând marcajul longitudinal continuu. In aceste împrejurari, in dreptul statiei de Salvare Sibiu, vehiculul sau a intrat in coliziune frontala cu autovehiculul marca Dacia cu nr. SB 04 BLL care era condus regulamentar de numitul Hila Adrian pe banda a II a directiei str. N.Teclu-Balea. În urma impactului ,celor doua autoturisme le-au fost imprimate miscari de rotatie, iar autoturismul Dacia a fost proiectat pe prima banda a directiei sale de deplasare si autoturismul BMW s-a oprit pe banda a II a sensului str.Balea-str.N.Teclu ,orientat spre spital.

Imediat dupa coliziune, un alt autoturism marca BMW de culoare neagra cu nr. SB-80-WST a oprit la fata locului. Conducatorul acestuia – P.M.G. ce era însotit de un cunoscut al inculpatului ,respectiv A.A., 1-a transportat pe inculpatul T. la spital. Fiind solicitat telefonic de sora sa F.C., martorul F.C. a sosit la locul accidentului si a transportat-o pe aceasta si pe T.E.C. la Unitatea Primiri - Urgente. Victima H.A si martorul B.P. au ajuns la spital prin intermediul serviciului de ambulanta.

Fiind testat cu aparatul etilotest, s-a stabilit ca inculpatul avea concentratia de 0,47 mg/1 alcool pur in aerul expirat. Acesta a refuzat nemotivat recoltarea probelor biologice.

In cursul aceleiasi zile, victima H.A a decedat datorita leziunilor grave suferite prin accidentul rutier.

Potrivit raportului de expertiza tehnica auto privind dinamica producerii accidentului, patrunderea autoturismului BMW condus de inculpat pe sensul de deplasare al autoturismului Dacia a fost imprevizibila, victima neavând timpul necesar de reactie pentru a putea preveni producerea coliziunii. Starea de pericol a fost creata de catre inculpat ,acesta fiind singurul care putea preveni accidentul daca rula cu autoturismul BMW pe sensul sau de mers.

Starea de fapt astfel cum ea a fost expusa de catre instanta a fost retinuta pe baza probelor administrate în cauza. Astfel, atât din raportul de expertiza tehnica auto întocmit în faza de urmarire penala cât si din depozitiile  martorilor oculari ai accidentului, rezulta culpa exclusiva a inculpatului care, aflat la volanul autoturismului mentionat, a patruns pe contrasens si a lovit autoturismul condus regulamentar de catre victima. Astfel martorii oculari H.M. si P.M.G. reliefeaza faptul ca accidentul a avut loc pe contrasens, în speta, pe sensul de deplasare regulamentar al victimei.

Depozitiile celorlalti martori audiati în cauza(persoanele ce se aflau cu inculpatul în masina) nu sunt în masura a aduce lamuriri suplimentare de vreme ce acestea, la unison, descriind starea de fapt, relateaza cu amanunte tot ceea ce s-a întâmplat dar doar  pâna la momentul accidentului. Atunci însa când trebuie sa relateze conditiile de producere a accidentului, inexplicabil, martorii fie nu îsi mai aduc aminte vreun aspect, fie, sustin ca dormeau si nu cunosc modul de producere a impactului.

Chiar inculpatul în depozitia sa desi nu neaga producerea accidentului nu are nici o explicatie pertinenta pentru modul de producere a acestuia. Precizeaza el ca fie se uita la casetofon, fie se uita în dreapta, fie ceva i-a distras atentia în acel moment. Mai afirma el ca din expertiza a constatat ca impactul ar fi avut loc la aproximativ un metru pe sensul opus de mers. Practic inculpatul în depozitia sa nu recunoaste nici un moment ca ar fi patruns pe contrasens ci se limiteaza doar la a constata locul producerii impactului astfel cum el a fost descris de catre expert.

Depozitia martorei S.M. instanta urmeaza a o înlatura de vreme ce aceasta nu se coroboreaza cu nici una dintre probele administrate în cauza si de vreme ce mentioneaza o stare de fapt diametral opusa celei reale.

O precizare consideram necesar a mai face. Sustine inculpatul în apararea sa ca viteza cu care se deplasa era una de aproximativ 60 km/h si ca mentiunile din cuprinsul raportului de expertiza cu referire la unghiul de rotatie pe baza caruia s-a calculat si viteza sa de deplasare de 120 km/h sunt eronate. Aceasta apreciere instanta o considera irelevanta din mai multe considerente. Mai întâi, si de altfel principalul argument, expertul retine expres în cuprinsul concluziilor la raportul de expertiza ca nu viteza de deplasare a constituit cauza accidentului ci patrunderea intempestiva pe contrasens a inculpatului. Asadar putea inculpatul sa circule cu 60 km/h asa cum sustine ca oricum era indiferent: patrunderea sa pe contrasens a fost cauza accidentului si a decesului victimei si nu viteza sa de 60 sau 120 km/h. Apoi nu putem sa nu observam ca pâna si martorii oculari mentioneaza în depozitiile lor ca au auzit o masina ce venea cu viteza, concluzie trasa dupa zgomotul specific facut de un autoturism ce se deplaseaza cu viteza în oras. În fine, este foarte interesant cum de inculpatul nu îsi aminteste modul în care s-a produs accidentul dar poate face o referire foarte clara cu privire la viteza sa de deplasare, evident micsorata la jumatate în comparatie cu cea calculata de catre expert.

Fapta inculpatului T.C.I. care , nerespectând dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice , din culpa sa exclusiva, a produs decesul numitului H.A.D. si a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunesc elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 178 al.1,2 c.p. si art.87 al.5 OUG 195/02 .

Culpa conducatorului auto T.C.I. consta în încalcarea urmatoarelor dispozitii legale:

-art.35 al. 1 din  OUG 195/02 R potrivit caruia participantii la trafic trebuie sa aiba un comportament care sa nu afecteze fluenta si siguranta circulatiei, sa nu puna în pericol viata sau integritatea corporala a persoanelor si sa nu aduca prejudicii proprietatii publice sau private ; în speta , inculpatul  conducea imprudent autovehiculul, cu viteza excesiva si fiind sub influenta bauturilor alcoolice.

-art.49 al. l din OUG 195/02 R si art.212 al. l din Regulament,conform caruia limita maxima de viteza în localitate este de 50 km/h.; inculpatul rula cu o viteza de 120 km./h, nerespectând astfel viteza admisa pe sectorul respectiv de drum.

-art.77 al.2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/02 R care interzice

încalcarea marcajului longitudinal format dintr-o linie continua simpla sau dubla; în speta, autovehiculul condus de catre inculpat a patruns pe sensul opus de circulatie ,delimitat prin linie continua dubla, si astfel a intrat în coliziune cu autovehiculul victimei care circula regulamentar.

Câteva precizari se impun a fi facute în legatura cu savârsirea de catre inculpat a infractiunii prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002. Din punctul nostru de vedere savârsirea acestei infractiuni este de necontestat si nu poate fi justificata de „teama de ac” invocata de catre inculpat. Aceasta întrucât inculpatul desi bulversat de accident(asa cum chiar el sustine în cuprinsul declaratiei sale) a avut totusi limpede ratiunea în momentul în care(vazând ca testat cu aparatul etilotest are alcoolemie în aerul respirat) l-a sunat imediat pe fratele sau(medic de profesie) pentru a-l sfatui cum sa refuze recoltarea probelor biologice. Pe lânga faptul ca asa zisa teama de ac invocata de catre inculpat din punct de vedere stiintific nu exista ea este doar invocata si nedovedita. Nu a depus inculpatul la dosar nici un înscris din care sa rezulte ca vreodata de-a lungul vietii ar fi refuzat recoltarea de sânge din cauza acestei temeri, nu a depus nici un înscris din care sa se desprinda macar ideea ca a refuzat o interventie chirurgicala sau efectuarea unor analize pentru acest motiv. Simpla sa afirmatie legata de temerea sa este contrazisa de chiar sustinerile sale. Afirma el ca în copilarie în momentul în care era injectat cu vaccinurile obligatorii”i se înrosea si înnegrea pielea”. Asadar inculpatul suporta injectiile cu toate aceste consecinte neplacute la nivelul pielii. De fapt este evident ca ceea ce a urmarit inculpatul este cu totul altceva. Astfel acesta avea o alcoolemie de 0,47 mg/l alcool pur în aerul expirat valoare la care alcoolemia din sânge depasea valoarea de 0,80. Or în aceste conditii încadrarea juridica a faptelor ar fi fost alta si anume în alin. 3 al art. 178 Cpen. care prevede limite de pedeapsa de la 5 la 15 ani închisoare si nu de la 2 la 7 ani închisoare ca si în cazul de fata.

În aceste conditii în care singura justificare a inculpatului pentru refuzul recoltarii probelor biologice a fost tocmai faptul ca stia consecintele valorii ridicate a alcoolemiei(inculpatul este absolvent de stiinte juridice) nu putem retine apararea sa cu referire la „teama de injectie”. Nu se poate accepta ca o aparare de felul celei de fata(facuta la sugestia fratelui medic de profesie) sa produca consecinte juridice cu singurul argument ca inculpatul afirma teama sa si trebuie si crezut deoarece fratele sau medic întareste aceasta.

Modul si mijloacele concrete de comitere a faptei(prin patrunderea pe contrasens si lovirea unui autoturism condus absolut regulamentar de catre victima),împrejurarile comiterii ei(pe fondul consumului de alcool, a vitezei excesive, a concursului cu o alta masina, a oboselii, pe o strada intens circulata), urmarile produse(decesul victimei dar si vatamarea corporala a pasagerilor din masina condusa de catre inculpat), urmarile ce s-ar fi putut produce(decesul  altor persoane participante la trafic sau a celor aflate pe trotuar în apropierea locului accidentului), scopul urmarit(depasirea celeilalte masini cu care se afla în concurs) si persoana inculpatului(nesincer, cu studii superioare, casatorit, fara antecedente penale) justifica aprecierea ca aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de ucidere din culpa si a uneia de 3 ani închisoare pentru cea de-a doua infractiune savârsita este de natura a asigura scopul preventiv si functia educativa a pedepsei.

Câteva precizari se impun a fi facute si cu referire la individualizarea judiciara a pedepsei si anume cu referire la împrejurarile comiterii accidentului si cu privire la persoana inculpatului.

Astfel, dupa aprecierea noastra desprinsa din probele administrate în cauza accidentul a avut loc ca urmare a patrunderii pe contrasens a inculpatului, patrundere motivata însa nu de simpla neatentie a acestuia ci de un lucru foarte grav: dorinta de a depasi masina cu care facea concurs, masina la al carei volan se afla martorul P.M.G.. Astfel martorii P.I.D. si S.G.D. reliefeaza faptul ca cu putin timp înainte de accident aflându-se în exercitiul atributiilor de serviciu(martorii sunt politisti comunitari) au observat în intersectia din Piata Unirii doua masini negre marca BMW ce faceau concurs în sensul ca se deplasau cu viteza în paralel si încercau sa se depaseasca una pe alta. Mai mult, relateaza martorii,  tocmai datorita acestui fapt la trecerea de pietoni situata în dreptul teatrului una dintre masini a patruns pe contrasens si ca cealalta era chiar sa-l loveasca pe un alt coleg ce vroia sa traverseze strada. Încheie martorii prin a sustine ca  la putin timp dupa acest moment au fost solicitati prin statie sa se deplaseze la accidentul ce se produsese unde au constata ca una dintre cele doua masini BMW ce era implicata în concurs produsese si accidentul(fila 92). În fine, sustin cei doi ca chiar persoanele prezente la locul accidentului afirmau ca acesta a avut loc pe fondul unui concurs cu un alt autoturism.

Apoi, martorul P.I.D. arata ca a retinut ca unul dintre numerele de înmatriculare a celor doua autoturisme avea în componenta sa cifra 7 sau 8 si literele WST. Legat de aceasta ajungem la depozitia martorului P.M.G. care era din punctul nostru de vedere conducatorul autoturismului cu care se întrecea inculpatul.

Reliefeaza martorul (conducator în momentul accidentului a unui autoturism BMW de culoare neagra cu numarul de înmatriculare SB-08-WST) ca a ajuns la locul accidentului imediat dupa momentul producerii acestuia si chiar a auzit momentul în care s-a produs întrucât el în acel moment se afla cu autoturismul în sensul giratoriu de pe strada Constitutiei. Continua martorul depozitia sa prin a afirma ca s-a oprit la locul accidentului întrucât îl cunostea pe inculpat dar ca nu se întrecea cu acesta. Mai mult, acest martor este si cel ce îl transporta pe inculpat cu propriul autoturism la spital.

În fine, coroborând toate acestea nu putem sa nu observam adevarata cauza a accidentului. Inculpatul în dorinta de a depasi autoturismul condus de catre martorul P.M.G. si întrucât avea în fata sa o furgoneta este evident ca a intrat pe contrasens tocmai pentru a depasi acest obstacol si a câstiga concursul. Ca inculpatul nu s-a asigurat suficient, ca nu a apreciat corect distanta si viteza sade  deplasare  si implicit timpul necesar de a patrunde înapoi pe sensul de mers sunt tocmai motivele producerii accidentului soldat cu decesul unei persoane nevinovate ce se deplasa regulamentar la serviciu cu propriul autoturism. Nu putem sa nu observam faptul ca inculpatul nu are absolut nici o explicatie pentru modul în care a patruns pe contrasens si ca aceasta lipsa de explicatii se datoreaza tocmai faptului ca acesta nu a fost sincer sa recunoasca adevaratul motiv. Nu putem ignora pur si simplu(numai pentru ca inculpatul infirma) probele existente la dosar si care atesta faptul ca tot acest accident a avut o singura cauza: teribilismul inculpatului care s-a angrenat într-un concurs auto cu martorul P.M.G. pe un drum cu doua benzi pe sens si aproximativ drept, drum ce si permitea datorita conformatiei sale un asemenea comportament.

Apoi, o alta chestiune pe care vrem sa o subliniem este cea a persoanei inculpatului, a atitudinii sale pretins de recunoastere si de regret a faptei. Aceasta atitudine este falsa si nu putem sa o retinem.

Mai întâi o analiza atenta a întregului dosar conduce la concluzia ca de fapt inculpatul niciodata nu a recunoscut fapta savârsita si îndeosebi vinovatia sa. În nici una dintre declaratiile sale inculpatul nu mentioneaza recunoasterea faptei ci doar faptul ca din cuprinsul raportului de expertiza a aflat locul producerii accidentului despre al carui mod de producere are de asemenea o atitudine total nesincera.

Mai observam ca înca de la început conduita inculpatului a fost duplicitara. Pe de o parte acesta a încercat sa mimeze regretul dar faptele sale l-au contrazis constant. Înca din primul moment inculpatul refuza recoltarea probelor biologice, refuza sa descrie modul real de producere a accidentului si prin atitudinea sa de taraganare refuza ca macar simbolic sa despagubeasca partile civile. Sub aceasta masca a disponibilitatii de acoperire a prejudiciului inculpatul nu a facut nimic altceva decât sa traga de timp. Suntem convinsi ca inculpatul regreta dar regreta nu culpa sa în producerea accidentului ci regreta faptul de a fi ajuns în postura de a fi trimis în judecata si de a se vedea cu spectrul unei condamnari plutind asupra sa. Nu regretul pentru modul absolut condamnabil de a se comporta(de a face pe drumurile publice un concurs de masini) determina atitudinea inculpatului ci regretul pentru propria sa persoana trimisa în judecata pentru o infractiune grava. Mai mult, inclusiv faptul ca inculpatul s-a prezentat în instanta la fiecare termen de judecata afisând o atitudine spasita dar contrazisa de toate celelalte actiuni ale sale(nerecunoastere constanta a orice are legatura cu accidentul si implica vinovatia sa) este în masura a demonstra atitudinea duala a inculpatului, dorinta sa de a scapa cât mai usor de învinuirea care i se aduce fara a depune un minim efort de înlaturare a consecintelor foarte grave ale faptelor sale.

Toate acestea au determinat instanta sa aprecieze ca inculpatul a fost mereu nesincer si  nu este constient de gravitatea faptei sale si ca o eventuala suspendare conditionata sau sub supraveghere a executarii pedepsei nu ar fi în masura sa asigure nici scopul preventiv , nici functia educativa si nici functia de exemplaritate a pedepsei.

Dat fiind faptul ca inculpatul a savârsit prezentele infractiuni mai înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele în baza art. 33 lit. a cu aplicarea art. 34 lit. b Cpen. va contopi pedepsele si va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cpen. va interzice inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a si b Cpen.

În ceea ce priveste  pedeapsa accesorie , desi art. 71 al.2 Cp impune interzicerea automata a drepturilor prevazute în art. 64 lit. a si c  , în cazul condamnarii inculpatului la pedeapsa închisorii , în momentul în care hotarârea de condamnare  a ramas definitiva si pâna la terminarea executarii pedepsei , pâna la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pâna la împlinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei  , instanta va avea în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronuntata de Înalta Curte de casatie si Justitie în recurs în interesul legii . Potrivit acestei decizii , obligatorie conform art. 4142 al.3 Cpp , dispozitiile art. 71 Cp referitoare la pedepsele accesorii se interpreteaza în sensul ca , interzicerea drepturilor prevazute de  art. 64 lit. a – c Cp nu se va face în mod automat , prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instantei de judecata , în functie de criteriile stabilite în art. 71 al.3 Cp.. recursul în interesul legii pronuntat de instanta suprema în materie este în deplina concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c. Marii Britanii .

Ca atare , în prezenta cauza , instanta retine ca natura faptei savârsite si ansamblul circumstantelor personale ale inculpatului duc la concluzia existentei unei nedemnitati în exercitarea drepturilor de natura electorala , prevazute de art. 64 lit. a teza a-II-a si lit.b din Codul penal , respectiv , dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat – activitati ce presupun responsabilitatea sa civica , încrederea publica sau exercitiul autoritatii - , motiv pentru care  exercitiul acestora va fi interzis pe perioada executarii pedepsei . Fata de aceste dispozitii si analizând circumstantele concrete ale prezentei cauze , instanta apreciaza ca în speta nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevazut de dispozitiile art. 64 lit.a teza I din Codul penal.

În cauza sunt întrunite toate conditiile raspunderii civile delictuale(fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, prejudiciul cert atât sub aspectul existentei sale cât si a întinderii sale, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia incontestabila a inculpatului) astfel încât actiunile civile formulate în cauza urmeaza a fi admise dar cu câteva precizari si limitari.

Actiunea civila a partii civile S.C.J. Sibiu(fila 72 din dos. urm. pen.) instanta urmeaza a o admite integral de vreme ce transportarea victimei la spital cu ajutorul serviciului de salvare si manevrele de resuscitare ale acesteia au provocat cheltuielile solicitate.

Actiunile civile ale partilor civile mama si respectiv sora victimei, H.M. si respectiv N.C.M. (fila 36 astfel cum au fost precizate ulterior la termenul de judecata din data de 19.11.2008) urmeaza a fi admise de catre instanta în parte, apreciind noi ca acordarea catre fiecare parte vatamata a unei sume de 50.000 lei cu titlu de daune morale este în masura a acoperi pe cât posibil integral prejudiciul nepatrimonial suferit de catre partile civile. O precizare se mai impune.

Afirma inculpatul ca actiunile civile ale acestor parti civile ar trebui respinse de vreme ce acestea nu sunt mostenitori legalei ai victimei calitate pe care o au doar sotia respectiv copii acesteia. Aceasta sustinere este neîntemeiata si lipsita de relevanta în cauza de vreme ce este evident ca urmare a actiunii inculpatului cele doua parti civile (mama si respectiv sora victimei) au suferit un prejudiciu nepatrimonial indiferent de calitatea lor de mostenitori legali sau nu ai victimei. Actiunea civila are drept scop acoperirea prejudiciului suferit de persoanele pagubite prin fapta ilicita a inculpatului fie ca acestea sunt rude sau nu cu victima faptei ilicite a inculpatului. Or decesul propriului fiu respectiv frate este în mod sigur aducator de prejudicii morale pentru cele doua parti civile. Instanta suprema a retinut în practica sa ca în cazul repararii unui prejudiciu cauzat prin infractiune aceasta reparare trebuie sa fie justa si  integrala si independenta de dispozitiile din Codul Familiei.

Actiunea civila formulata de catre partea civila H.D., atât în nume personal cât si în calitate de reprezentant legal al minorelor H.M.D. si H.A.E. (filele 34 precizata ulterior la fila 121)instanta urmeaza de asemenea a o admite în parte si cu doua precizari.

Prima referitoare la cuantumul daunelor morale care apreciem noi ca în suma de 50.000 lei pentru fiecare dintre cele trei parti(mama si fiecare fiica minora) ar fi în masura sa asigure nu numai o reparare pe cât posibil integrala a prejudiciului nepatrimonial suferit ca urmare a decesului sotului si respectiv tatalui cât si sa evite o spoliere a inculpatului.

A doua vizeaza acordarea despagubirilor periodice pe care instanta le va acorda fiicelor minore începând cu data producerii accidentului si pâna la majoratul acestora sau alte dispozitii ale instantei. La stabilirea cuantumului lunar în suma de 400 lei al acestora a avut instanta în vedere veniturile victimei la momentul decesului si cota parte din aceste venituri pe care ea o aloca cresterii si îngrijirii copiilor si nu diferenta dintre pensia de urmas si venitul victimei asa cum sustine neîntemeiat partea vatamata în cuprinsul actiunii sale. Aceasta întrucât victima accidentului este evident ca nu aloca întreaga sa retributie cresterii si educarii copiilor pentru a se putea afirma ca acestia au fost lipsiti de întreaga suma ce o primea cu titlu de salariu  ci aloca o suma proportionala cu salariul sau si cu numarul membrilor de familie. Astfel la un salariu de 1.600 lei cât avea victima la data decesului este cert ca acesta aloca integral aceasta suma tuturor membrilor familiei sale,  adica  aceasta aloca o suma egala de 400 lei fiecarui membru de familie. Practica instantei supreme este unitara în a aprecia ca repararea prejudiciului trebuie sa fie integrala, în cuantumul sumei pe care tatal decedat din culpa inculpatului o destina întretinerii fiecaruia dintre copii sai minori, iar nu în raport cu nevoile celor prejudiciati si de posibilitatile materiale ale inculpatului.

Prin urmare ,  în baza art. 14 si 346 alin. 1 Cpp. cu aplicarea art. 998-999 Cciv. va obliga inculpatul la plata sumelor de:

-327,04 lei, cu dobânda legala la data platii, catre partea civila S.C.J.  Sibiu cu titlu de daune materiale;

-50.000 lei catre partea civila H.M. cu titlu de daune morale;

-50.000 lei catre partea civila N.C.M. cu titlu de daune morale;

-câte 50.000 lei catre fiecare dintre partile civile H.D., H.M.D. si H.A.E.  cu titlu de daune morale;

-câte 400 lei lunar catre fiecare dintre minorele H.M.D. si H.A.E. începând cu data de 07.07.2007 si pâna la majoratul acestora sau alte dispozitii legale ale instantei cu titlu de contributie lunara de întretinere.

În baza art. 54 cu aplicarea art. 43 din Legea nr. 136/1995 va obliga societatea de asigurare , în calitate de asigurator de raspundere civila, conform politei de asigurare obligatorie seria  RO/22/P22/KS nr.000190525 sa preia riscul asigurat si sa plateasca partilor civile despagubirile stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta sentinta, în limita prevederilor contractului de asigurare existent.

Pentru a adopta aceasta solutie a pornit instanta de la dezideratul de principiu înscris chiar în art. 1 alin. 2 Cpp. potrivit caruia procesul penal trebuie sa contribuie printre altele si la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor sale. Or protejarea persoanei nu poate sa nu aiba în vedere si patrimoniul sau, patrimoniu care odata vatamat îi da dreptul la repararea acestuia. Or protejarea acestui patrimoniu se realizeaza inclusiv prin garantia acoperirii daunei de catre persoana responsabila de producerea ei si, în cazul de fata, de catre societatea de asigurare la care era asigurat inculpatul tocmai pentru ca societatea de asigurare sa acopere prejudiciul în locul sau.

A constata doar calitatea de asigurator a societatii de asigurare fara a o si obliga efectiv la plata daunei nu ar face altceva decât sa dea nastere unui nou proces de vreme ce, neexistând un titlu executoriu împotriva societatii de asigurare, aceasta nu poate fi obligata direct la plata în locul inculpatului. În aceste conditii procesul penal în curs în loc sa stinga definitiv o stare conflictuala creata în societate nu ar face altceva decât sa dea nastere uneia noi si implicit unui nou proces.

Mai mult inexistenta unui titlu executoriu împotriva societatii de asigurare care se va opune în mod evident la acoperirea benevola a prejudiciului  face imposibila urmarirea acesteia pentru acoperirea pagubei si este afectata însasi ratiunea existentei unui contract de asigurare.

În baza art. 357 alin. 2 lit. c Cpp. va mentine masura sechestrului asigurator instituit prin ordonanta procurorului din data de 03.04.2008.

Data fiind culpa sa infractionala exclusiva în baza art. 193 alin. 1 si 2 Cpp. va obliga inculpatul la plata sumelor de 1.100 lei catre partea vatamata N.C.M. si 3.500 lei catre partea vatamata H.D. cu titlu de cheltuieli judiciare , reprezentând onorariul aparatorului ales(filele 31 si 124).

Motivat de aceeasi culpa infractionala exclusiva în baza art. 191 alin. 1 Cpp. va obliga inculpatul la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat.

Pentru aceste motive ,

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E

În baza art. 178 alin. 1 si 2 Cpen. condamna inculpatul T.C.I.  la o pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 condamna inculpatul la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a cu aplicarea art. 34 lit. b Cpen. contopeste pedepsele si aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cpen. interzice inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a si b Cpen.

În baza art. 14 si 346 alin. 1 Cpp. cu aplicarea art. 998-999 Cciv. obliga inculpatul la plata sumelor de:

-327,04 lei, cu dobânda legala la data platii, catre partea civila S.C.J. Sibiu cu titlu de daune materiale;

-50.000 lei catre partea civila H.M. cu titlu de daune morale;

-50.000 lei catre partea civila N.C.M. cu titlu de daune morale;

- câte 50.000 lei catre fiecare dintre partile civile H.D., H.M.D. si H.A.E. cu titlu de daune morale;

- câte 400 lei lunar catre fiecare dintre minorele H.M.D. si H.A.E. începând cu data de 07.07.2007 si pâna la majoratul acestora sau alte dispozitii legale ale instantei cu titlu de contributie lunara de întretinere.

În baza art. 54 cu aplicarea art. 43 din Legea nr. 136/1995 obliga societatea de asigurare, în calitate de asigurator de raspundere civila, conform politei de asigurare obligatorie seria  RO/22/P22/KS nr.000190525 sa preia riscul asigurat si sa plateasca partilor civile despagubirile stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta sentinta, în limita prevederilor contractului de asigurare existent.

În baza art. 357 alin. 2 lit. c Cpp. mentine masura sechestrului asigurator instituit prin ordonanta procurorului din data de 03.04.2008.

În baza art. 193 alin. 1 si 2 Cpp. obliga inculpatul la plata sumelor de 1.100 lei catre partea vatamata N.C.M. si 3.500 lei catre partea vatamata H.D. cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 alin. 1 Cpp. obliga inculpatul la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronuntare cu Ministerul Public si cu inculpatul si de la comunicare cu partile vatamate, partea civila S.C.J. Sibiu si cu asiguratorul.

Pronuntata în sedinta publica azi, 11.02.2009.

Domenii speta

Spete similare