Ultraj

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA S

SENTINŢA PENALĂ NR. 111

Şedinţa nepublică de la 24 August 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE : VA

GREFIER : AD

MINISTERUL PUBLIC reprez. prin PROCUROR : MV

Pe rol fiind pronunţarea cauzei penale privind pe inculpat SF şi pe parte vătămată OE, parte vătămată OS, martor AV - POLITIA S B. INVESTIGATII CRIMIN, martor BC - POLITIA S B. INVESTIGATII CR, martor CD, având ca obiect ultrajul (art. 239 C.p.).

La apelul nominal făcut în pronunţarea nu se prezintă nimeni.

Procedura completă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 21 august 2009 iar susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă  din prezenta sentinţă, când Judecătoria, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru azi 24 august 2009, când s-a pronunţat următoarea sentinţă.

INSTANŢA

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş întocmit la data de 27.02.2009 şi înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 437/308/2009, la data de 6 martie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului SF pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj, prev. de art. 239 al.1 C.penal, cu aplicarea art. 33 lit.a C.penal şi art. 37 lit.b C.penal.

În expunerea actului de sesizare a instanţei s-a reţinut că în data de 13.05.2008 martorii AV şi BC – angajaţi ai Poliţiei municipiului Sighişoara – Biroul de Investigaţii Criminale, s-au deplasat la Poliţia oraşului Dumbrăveni în vederea aducerii la cunoştinţa inculpatului SF a prelungirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, măsură luată prin ordonanţă de către procuror OE. De asemenea, cei doi poliţişti doreau şi audierea lui SF şi respectiv a concubinei sale de la momentul respectiv, LL, într-o altă cauză penală. Inculpatul SF împreună cu LL, au ajuns la sediul Poliţiei oraşului Dumbrăveni în jurul orei 11,30, iar după ce inculpatul şi LL au fost încunoştinţaţi că urmează a fi audiaţi într-o cauză penală, cei doi agenţi de poliţie au adus la cunoştinţă inculpatului SF şi cel de-al doilea motiv al prezenţei lor acolo, respectiv faptul că a fost prelungită măsura obligării sale de a nu părăsi localitatea, măsură luată de către procuror OE, din cadrul Parchetului de pe lângă judecătoria Sighişoara. În acel moment, inculpatul SF, în prezenţa celor doi martori – A şi B, a început să ameninţe pe cei doi procurori cu moartea şi cu incendierea imobilului lor. Cei doi poliţişti au încercat să-l calmeze de inculpat, reuşind în cele din urmă acest lucru, după care inculpatul împreună cu LL au fost audiaţi, iar în final  au părăsit sediul Poliţiei oraşului Dumbrăveni, după ce în prealabil învinuitul a acceptat, la insistenţele poliţiştilor, să semneze de primire a unui exemplar al ordonanţei.

Cei doi agenţi de poliţie au adus la cunoştinţa procurorilor OE şi OSS situaţia cu care s-au confruntat, iar părţile vătămate, cărora li s-a creat în mod cert o stare de temere, au solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş acordarea protecţiei împotriva aducerii la îndeplinire a ameninţărilor formulate de către inculpat, iar de la acel moment au beneficiat de pază atât a locuinţei, cât şi pe parcursul deplasării de la domiciliu la serviciu, cu atât mai mult cu cât părţile vătămate afirmă că inculpatul cunoştea localizarea domiciliului lor şi chiar au fost urmăriţi la un moment dat de către un autoturism aparţinând unei persoane din anturajul învinuitului.

Părţile vătămate au declarat că afirmaţiile inculpatului le-au creat o stare de temere atât în ceea ce priveşte integritatea fizică a lor şi a fiului lor, precum şi a imobilului, cu atât mai mult cu cât şi fiul lor le-a comunicat că prieteni de-ai săi i-au spus că inculpatul „le poartă sâmbetele”.

Cei doi martori oculari, AV şi BC au afirmat faptul că în prezenţa lor, inculpatul SF a săvârşit infracţiunile de care este acuzat, iar ameninţările în cauză au fost formulate după ce i-au adus la cunoştinţă inculpatului faptul că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea a fost prelungită de către procuror OE, acest lucru dovedind existenţa legăturii de cauzalitate între actul întocmit de procurorul OE şi ameninţările formulate de inculpat. În concret, martorii au afirmat că expresiile folosite de inculpatul SF au fost de genul : că o să le dea foc la casă, imediat ce va termina cu interdicţia, că-i va distruge şi se va răzbuna, că va face ca aceştia (cei doi procurori) să nu apuce pensia.

Toţi martorii audiaţi îl caracterizează pe inculpatul SF ca fiind o persoană recalcitrantă, care a fost cercetată în mai  multe dosare penale. De altfel, martorii oculari AV şi BC au solicitat să fie citaţi de la locul de muncă, întrucât se tem că, dacă inculpatul Stoica ar cunoaşte locul unde domiciliază, ar exista pericolul să fie agresaţi fie ei, fie familiile lor.

Pentru a stabili dacă, într-adevăr, cei doi procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara – OE, respectiv OSS au avut spre soluţionare cauze penale privind pe inculpatul SF, au fost solicitate relaţii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, din datele furnizate rezultând că procurorul OE a instrumentat un număr de 13 cauze penale privind pe învinuit, iar OS un număr de 6 cauze penale privind pe învinuit (filele 36-37).

S-a mai reţinut că, deşi părţile vătămate nu au fost de faţă în momentul în care inculpatul a formulat acele ameninţări, modul în care au fost formulate, locul unde au fost formulate şi persoanele în faţa cărora au fost formulate duc la concluzia că fapta a fost comisă în modalitatea „mijloace de comunicare directă”, cu atât mai mult cu cât infracţiunea de ultraj este o infracţiune care se cercetează din oficiu, iar cei doi agenţi de poliţie, prin virtutea atribuţiilor pe care le au, precum şi a situaţiei concrete, ei având obligaţia de a aduce la cunoştinţa procurorului modul în care au adus la îndeplinire comunicarea ordonanţei emise faţă de inculpatul Stoica, fiind de natură să demonstreze faptul că inculpatul a ştiut de la început că ameninţările pe care le formulează vor fi aduse la cunoştinţa părţilor vătămate, şi chiar mai mult, a urmărit ca aceste ameninţări să fie cunoscute de cei doi şi prin impactul pe care îl au, prin temerea pe care o induc, să-i facă să renunţe să-şi mai îndeplinească atribuţiile în mod corect şi legal în ceea ce priveşte soluţionarea cauzelor în care inculpatul figurează ca şi făptuitor sau învinuit.

Fiind audiat în faza de urmărire penale, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost începută urmărirea penală împotriva sa.

În faza de judecată, inculpatul a declarat, de asemenea, că nu a comis infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, întrucât nu cunoştea părţile vătămate şi nu le-a ameninţat.

Părţile vătămate OE şi OSS nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine, în fapt, că la data de 13 mai 2008 martorii AV şi BC, poliţişti în cadrul Poliţiei Municipiului Sighişoara – Biroul de investigaţii criminale, s-au deplasat la Poliţia oraşului Dumbrăveni, în vederea aducerii la cunoştinţă inculpatului SF a faptului că printr-o ordonanţă dată de procurorul OE, i-a fost prelungită măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Şaroş pe Târnave, judeţul Sibiu. De asemenea, cei doi poliţişti intenţionau să le ia declaraţii inculpatului şi concubinei sale, LL, într-o altă cauză penală. Astfel, inculpatul împreună cu concubina sa LL, au ajuns la sediul Poliţiei Oraşului Dumbrăveni în jurul orelor 11,30 şi după ce martorii AV şi BC le-au zis că urmează să fie audiaţi într-o cauză penală, aceştia i-au adus la cunoştinţă inculpatului că printr-o ordonanţă emisă de partea vătămată procurorul OE, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, a fost prelungită măsura preventivă a obligării sale de a nu părăsi localitatea Şaroş pe Târnave, judeţul Sibiu. Imediat, inculpatul a început să ameninţe părţile vătămate, procurorii OE şi OSS, cu incendierea imobilului lor şi cu moartea, în prezenţa celor doi martori, care au încercat să-l calmeze pe inculpat, reuşind în cele din urmă acest lucru, după care au luat declaraţii inculpatului şi concubinei acestuia.

La insistenţele celor doi martori, inculpatul a primit un exemplar al ordonanţei şi a semnat în acest sens.

Ulterior, cei doi martori au adus la cunoştinţă părţilor vătămate ameninţările făcute de inculpat la adresa lor.

Conform art. 239 al.1 C.penal ultrajul constă în ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru  fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii.

Analizând latura obiectivă a acestei infracţiuni, instanţa constată că infracţiunea de ultraj presupune înainte de toate o ameninţare săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, faptă care trebuie săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă. Fapta se săvârşeşte nemijlocit atunci când ameninţarea are loc în prezenţa fizică a funcţionarului ultragiat. Săvârşirea faptei prin mijloace de comunicare directă nu presupune prezenţa fizică a funcţionarului, ci folosirea de către inculpat a unor mijloace care, datorită specificului lor, fac ca ameninţarea să ajungă la cunoştinţa acestuia, de exemplu telefonul.

În speţa de faţă, instanţa constată că nu este întrunită această cerinţă esenţială a laturii obiective, mai exact ameninţarea  nu a fost săvârşită de inculpat nici nemijlocit şi nici prin mijloace de comunicare directă.

Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept instanţa va dispune în baza art. 11 pct.2 lit.a C.pr. penală, raportat la art. 10 lit.d C.pr. penală achitarea inculpatului sub aspectul săvârşirii celor două infracţiuni de ultraj, prev. de art. 239 al.1 C.penal, întrucât faptelor le lipseşte unul din elementele constitutive ale celor două infracţiuni, mai exact cerinţa esenţială a laturii obiective, mai sus descrisă.

Instanţa va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

Instanţa va lua act că părţile vătămate OE şi OSS nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. art. 192 al.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 11 pct.2 lit.a C.pr.penală raportat la art. 10 lit.d C.pr.penală achită pe inculpatul SF, zis „Banu”, fiul lui F şi A, născut la data de 29.04.1974 în M, jud., domiciliat în sat, nr. , jud. S, cetăţean român, 8 clase, necăsătorit, un copil minor, recidivist, CNP –, deţinut în Penitenciarul Tg. Mureş, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ultraj, prev. de art. 239 al.1 C.penal.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Ia act că părţile vătămate OE şi OSS nu s-au constituit  părţi civile în cauză.

În baza art. 192 al.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, din cae suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Mureş.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 24.08.2009.

PREŞEDINTEGREFIER

 AVDA

Red.A.V. tehnored.D.A

2 ex. – 8.09.2009

1

Domenii speta

Spete similare