Nelegalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor întcmit de agentul constatator după anularea unui alt proces verbal întocmit pentru aceeaşi faptă

Sentinţă civilă 44 din 12.03.2009


NELEGALITATEA PROCESULUI VERBAL DE CONSTATARE ŞI SANCŢIONARE A CONTRAVENŢIILOR ÎNTCMIT DE AGENTUL CONSTATATOR DUPĂ ANULAREA UNUI ALT PROCES VERBAL ÎNTOCMIT PENTRU ACEEAŞI FAPTĂ

În fapt, la data de 27.08.2007, în urma controlului efectuat la PF A., s-a constatat de către inspectorii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală – Administraţia Finanţelor Publice Vaslui că aceasta nu avea înregistrat registrul de încasări şi plăţi.

Prin procesul-verbal seria A/200 nr.xxx s-a stabilit că, potrivit art.41 pct.2 lit. a din Legea contabilităţii nr.82/1991 conform cărora „nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor Publice cu privire la utilizarea şi ţinerea registrelor de contabilitate”, fapta constituie contravenţie sancţionată cu amendă de la 300 la 6000 lei. Agentul constatator nu a aplicat însă petentei vreo sancţiune.

Ulterior, acest proces verbal a fost anulat de agentul constatator, pentru ca la data de 31.08.2007 să fie întocmit procesul verbal seria A/200 nr. 0320778 prin care s-a reţinut în sarcina petentei săvârşirea a 2 contravenţii prevăzute de art. 41 alin. 1 lit. a din Legea 81/1992 republicată şi a contravenţiei prevăzută la art. 7 lit. a din Legea 252/2003. pentru săvârşirea primei contravenţii prevăzută la art. 41 alin. 1 lit. a din Legea 81/1992 republicată petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 300 lei – potrivit art. 42 alin. 1 din acelaşi act normativ, pentru cea de a doua contravenţie prevăzută la art. 41 alin. 1 lit. a din Legea 81/1992 republicată s-a aplicat petentei sancţiunea avertisment – potrivit art. 7 alin. 1 din OG 2/2001, iar pentru contravenţia prevăzută la art. 7 lit. a din Legea 252/2003 s-a aplicat sancţiunea avertisment – potrivit art. 7 alin. 1 din OG 2/2001.

Pentru aplicarea acestor sancţiuni s-a reţinut în sarcina petentei că la data efectuării controlului nu avea înregistrat la AFP Vaslui registrul inventar – cod 14-1-2/a, registrul de încasări şi plăţi cod 14-1-1/b, registre care au fost folosite pentru a înregistra evidenţa/activitatea desfăşurată în perioada 27.07.2005 - 01.05.2007. Conform OMF 1040/2004 Cap. II Lit. B pct. 20, registrul jurnal de încasări şi plăţi şi registrul inventar sunt registre cu regim de înregistrare la organele fiscale, în speţă AFP Vaslui. Nu are registru unic de control; nu are fişă de magazie a formularelor cu regim special.

În drept, potrivit art. 41 alin. 2 lit. a din Legea 82/1991 Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni: 2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor Publice cu privire la: a) utilizarea şi ţinerea registrelor de contabilitate.

Conform OMF 1040/2004 Cap. II Lit. B pct. 20 Registrul-jurnal de încasări şi plăţi (cod 14-1-1/b) şi Registrul-inventar (cod 14-1-2/a) au regim de înregistrare la organele fiscale. Acestea se numerotează, se şnuruiesc şi se parafează înainte de depunerea lor la organele fiscale pentru înregistrare.

Art. 42 alin. 1 din acelaşi act normativ stabileşte că fapta este sancţionată cu amendă de la 300 la 6000 lei.

Conform art. 7 lit. a din Legea 252/2003 Constituie contravenţii următoarele fapte: a) neachiziţionarea registrului unic de control de la direcţiile generale ale finanţelor publice din raza teritorială unde îşi are sediul social contribuabilul, în termenul prevăzut la art. 6 alin. (2) şi (3), faptă sancţionată potrivit art. 8 alin. 1 lit. a cu amendă contravenţională de la 500 la 1000 lei.

Art. 15 alin. 1 din OG 2/2001 statuează : (1) Contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori.

Sub aspectul legalităţii procesului verbal seria A/200 nr. xxx/ 31.08.2007 instanţa reţine că, săvârşirea contravenţiei prevăzute la art. 41 alin. 2 lit. a din Legea 82/1991 constând în aceea că petenta nu avea înregistrat la AFP – Vaslui registrul de încasări şi plăţi a fost constatată şi prin procesul verbal seria A/200 nr.0320776/27.08.2007.

Din interpretarea logico-gramaticală a dispoziţiilor art. 15 alin. 1 din OG 2/2001 reiese că fapta incriminată de legea contravenţională poate fi constatată printr-un singur proces verbal de contravenţie, un  fiind în acest context numeral şi nu articol nehotărât.

O altă interpretare a textului de lege ar lipsi de efect art. 16 – 19 din OG 2/2001 care stabilesc condiţiile de formă ale proceselor verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor întrucât agenţii constatatori ar avea posibilitatea ca, după anularea unui proces verbal pentru vicii de formă să încheie un nou proces verbal pentru aceeaşi faptă.

În susţinerea acestei opinii vin şi dispoziţiile art. 20 din acelaşi act normativ care prevăd că Dacă o persoană săvârşeşte mai multe contravenţii constatate în acelaşi timp de acelaşi agent constatator, se încheie un singur proces-verbal.

Este evident că, dacă în cazul mai multor fapte constatate cu aceeaşi ocazie agentul constatator are obligaţia de a întocmi un singur proces verbal, cu atât mai mult  în cazul aceleaşi contravenţii agentul constatator nu poate întocmi mai multe procese verbale.

Totodată, instanţa apreciază că regula potrivit căreia agentul constatator poate întocmi un singur proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor reprezintă un corolar al principiului non bis in idem – nimeni nu poate fi sancţionat de două ori pentru aceeaşi faptă.

Deşi agentul constatator a susţinut că a anulat primul proces verbal, instanţa apreciază această apărare ca fiind neîntemeiată având în vedere că, odată întrat în circuitul civil, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor putea fi anulat doar de către instanţă pe calea plângerii contravenţionale. Totodată, este de remarcat că legiuitorul nu a consacrat agenţilor constatatori posibilitatea de a anula actele de constatare şi sancţionare a contravenţiilor pe care le întocmesc, însă a stabilit cu claritate elementele obligatorii pe care aceştia au obligaţia să le insereze în conţinutul actului de constatare şi sancţionare a contravenţiilor precum şi calea de atac împotriva  acestora – plângerea reglementată la art. 31-36 din OG 2/2001.

Deşi aparent faptele constatate prin cele două procese verbale sunt două contravenţii continue distincte săvârşite la două date diferite – data întocmirii fiecărui proces verbal (art. 13 alin. 2 din OG 2/2001), instanţa apreciază că în realitate este vorba de o singură contravenţie întrucât, pe de o parte PF A şi-a încetat activitatea la data de 01.05.2007, iar pe de altă parte întocmirea proceselor verbale a avut loc cu aceeaşi ocazie, respectiv controlul efectuat în perioada 27.08.2007 – 30.08.2007. Totodată, instanţa are în vedere că în conţinutul ambelor procese verbale de contravenţie se consemnează că fapta s-a constatat în urma controlului – control care, aşa cum s-a arătat anterior, s-a desfăşurat în perioada 27-30-08.2007.

Pentru motivele de fapt şi de drept expuse, instanţa apreciază că în ceea ce priveşte contravenţia constând în aceea că petenta nu avea înregistrat la AFP registrul de încasări şi plăţi procesul verbal este lovit de nulitate absolută.

Cu privire la contravenţiile reţinute la punctele 1 şi 3 din procesul verbal seria A/200 nr. 0320778/ 31.08.2007, analizând din oficiu legalitatea procesului verbal potrivit dispoziţiilor art. 34 din OG 2/2001, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale imperative de la art. 17 din OG 2/2001.

Instanţa va analiza temeinicia procesului verbal doar în ceea ce priveşte contravenţiile prevăzute la pct. 1 şi 3 dată fiind nulitatea procesului verbal cu privire la fapta reţinută la pct. 2.

 Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor  instanţa reţine că petenta a recunoscut în mod expres săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa prin nota explicativă nr. 24707/31.08.2007, faptele fiind constatate şi prin raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 30.08.2007.

Instanţa mai reţine că agentul constatator a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor.

Cu privire la individualizarea sancţiunii aplicate pentru prima contravenţie constând în aceea că nu avea înregistrat la AFP Vaslui registrul inventar – cod 14-1-2/a reţinută în sarcina petentei, instanţa apreciază că aceasta s-a făcut fără respectarea dispoziţiilor art.21 alin.3 din OG 2/2001 cu modificările ulterioare, conform cărora sancţiunea  contravenţională stabilită trebuie  să  fie proporţională cu gradul de pericol social, ţinându-se seama de împrejurările in care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Orice sancţiune juridică, inclusiv cea contravenţională nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate.

Ori, în condiţiile în care petenta a recunoscut săvârşirea faptei, activitatea PF A a încetat la data de 1.05.2007, nu s-au produs prejudicii materiale prin fapta săvârşită, iar pentru o faptă similară (nu avea înregistrat la AFP – Vaslui registrul de încasări şi plăţi) însuşi agentul constatator a aplicat sancţiunea avertisment, instanţa, reindividualizând sancţiunea, va înlocui amenda contravenţională în cuantum de 300 lei cu sancţiunea avertisment.

Referitor la sancţiunea aplicată pentru cea de a treia faptă reţinută în sarcina petentei - nu are registru unic de control- pentru care s-a aplicat sancţiunea avertisment, instanţa apreciază că agentul constatator a procedat la individualizarea sancţiunii cu respectarea dispoziţiilor art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, în baza art. 34 din OG 2/2001 instanţa va admite în parte plângerea formulată, va anula parţial procesul verbal contestat – cu privire la cea de a doua contravenţie şi va înlătura sancţiunea avertisment aplicată pentru această faptă, va înlocui sancţiunea aplicată pentru prima contravenţie şi va aplica sancţiunea avertisment şi va menţine celelalte dispoziţii ale procesului verbal contestat.