Litigiu funciar

Sentinţă civilă 42 din 06.03.2009


-litigiu funciar-

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. - , reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu Comisia Locală, Comisia Judeţeană, ambele pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Primăria Comunei, obligarea pârâtelor la eliberarea procesului-verbal al Comisiei Locale şi al Comisiei Judeţene, ambele de fond funciar, sau orice alt act din care să rezulte hotărârea adoptată de membrii comisiilor în urma analizei unei sentinţei civile.

În motivarea cererii, reclamantul arată că prin sentinţa civilă i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 2 ha teren, moştenire de la sora sa. Prin aceeaşi hotărâre, cele două comisii au fost obligate să-l pună în posesie pe reclamant şi să-i elibereze titlu de proprietate.

Susţine reclamantul că în mod mincinos reprezentanţii celor două comisii precizează că i s-au atribuit cele două hectare de teren prin titlul de proprietate şi, în aceste condiţii, a solicitat ca pârâţii să-i elibereze un exemplar din procesul-verbal prin care a fost analizată sentinţa civilă şi s-a hotărât asupra executării sentinţei.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus acte.

Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, motivat de faptul că sentinţa civilă, prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 2 ha, a fost pusă în executare şi i s-a eliberat titlu de proprietate.

Primăria Comunei, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi a invocat excepţia lipsei de interes şi lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei, precum şi excepţia autorităţii de lucru judecat.

În cauză a fost administrară proba cu înscrisuri, în raport de care instanţa de judecată reţine:

Reclamantul a solicitat ca pârâtele Comisia Locală, Comisia Judeţeană, ambele pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Primăria Comunei să-i elibereze copie de pe procesul-verbal încheiat cu ocazia analizării sentinţei civile a Judecătoriei Vaslui.

În ceea ce priveşte excepţiile invocate, instanţa urmează să respingă excepţia autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care pentru admiterea acestei excepţii este necesară existenţa unei a doua cereri care are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate. Este adevărat că reclamantul a fost parte în mai multe dosare, dar acele dosare vizau reconstituirea dreptului de proprietate, şi nu executarea sentinţei sau eliberarea vreunui act din care să rezulte aceasta.

Instanţa va respinge şi excepţia lipsei de interes, motivat de faptul că interesul reclamantului priveşte informarea acestuia raportat la reconstituirea dreptului de proprietate.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei comunei, aceasta urmează să fie admisă, în condiţiile în care, în conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, precum şi ale legilor fondului funciar, primăriile nu au atribuţiuni în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate sau executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această materie.

Cu privire la cererea formulată privind obligarea pârâtelor la comunicarea procesului-verbal prin care a fost analizată sentinţa civilă a Judecătoriei Vaslui, instanţa urmează să o respingă, în condiţiile în care o hotărâre judecătorească nu mai poate fi analizată, ci urmează să fie pusă în executare iar legea nu instituie obligativitatea încheierii vreunui act, proces-verbal sau orice altceva, prin care se hotărăşte punerea ei în executare.

De altfel, hotărârile judecătoreşti, după îndeplinirea unor formalităţi de ordin juridic, devin executorii, fără a mai fi necesară întocmirea vreunui alt act.

În asemenea condiţii, Comisia locală şi judeţeană trebuiau să pună în executare sentinţa civilă şi să elibereze titlu de proprietate pentru cele două hectare de teren, lucru ce se pare că s-ar fi făcut.

Faţă de limitele învestirii instanţei, este cert că instanţa nu ar putea obliga pârâtele să elibereze un act care nu există (conform afirmaţiilor reclamantului), cu atât mai mult cu cât nu erau obligate să-l întocmească.

Având în vedere aceste considerente, instanţa de judecată urmează să respingă acţiunea.

Domenii speta