Plangere contraventionala

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de (…), sub nr. (…), petentul (…) a solicitat, în contradictoriu cu intimatul (…) , anularea procesului verbal contravenţional seria (…)

În motivarea plângerii, petentul a arătat că in ziua de (…) in timp ce conducea autoturismul marca (…) cu nr. de înmatriculare (…) pe raza localitatii (…), a fost oprit pentru un control de un echipaj de politie care i-a comunicat ca a depasit viteza legala având 76 km/h. Petentul a aratat ca nu desi i-a solicitat agentului constatator dovada depasirii vitezei, acesta a refuzat. De asemenea, petentul a precizat ca agentul nu i-a înmânat la solicitarea sa certificatul de omologare al radarului, buletinul de verificare metrologica, autorizatia de operator radar, ordinul de zi.

Ca aparari, petentul a arătat următoarele: viteza pe care o avea nu corespunde celei menţionate in procesul-verbal, aratand ca se afla la intrarea in localitate; nu i s-a aratat înregistrarea video; agentul constatator se afla singur in maşina si nu exista un al doilea agent care sa confirme cele menţionate in procesul-verbal; agentul constatator a refuzat sa noteze obiectiunile sale la rubrica „alte mentiuni”; mentiunea refuza sa semneze nu este adevarata si trebuia confirmata de cel putin un martor.

In subsidiar petentul a solicitat inlocuirea amenzii cu averisment.

În drept, petentul a invocat dispoziţiile art. 242 alin. 2 C.p.c.

În susţinerea plângerii, petentul a depus, în copie, procesul verbal contravenţional.

În privinţa timbrajului, plângerea împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este scutită de taxă judiciară de timbru şi de timbru judiciar, conform art. 36 din OG nr. 2/2001, coroborat cu art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.

La termenul de judecată de astazi, în temeiul art. 167 C.proc.civ., instanţa a încuviinţat pentru parti proba cu înscrisurile depuse la dosar: proces-verbal, fotografie radar; registru evidenta; atestat operator radar; buletin de verificare metrologica; cazier contravenţional.

Intimatul, la data de (…), a depus întâmpinare prin care a arătat că, în data de (…), orele (…), petentul a fost sancţionat contravenţional întrucât la data şi ora antemenţionate, a condus autoturismul marca (…), cu nr. de înmatriculare (…), pe DN(…) km (…), fiind înregistrat de aparatul radar Autovision, seria (…) nr. (…), montat pe auto cu nr. de înmatriculare (…), cu o viteză de 76 km/h.

A mai precizat intimatul că abaterea contravenţională a fost constatată, potrivit art. 109 din OUG nr. 195/2002, coroborat cu art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.

Intimatul a arătat că in ceea ce priveşte neprezentarea filmării, nici un articol de lege nu instituie in sarcina organului constatator obligatia de a prezenta contravenientului fotografia radar. Singura in masura sa aprecieze asupra legalităţii sancţiunii este instanta si nu contravenientul.

In ceea ce priveste lipsa indicarii martorului asistent, intimata a aratat ca aceasta poate eventual face obiectul unei nulitati relative, insa se constata evident ca petentului nu i s-a produs nicio vatamare.

În drept, intimatul a invocat dispoziţiile art. 242 alin. 2 C.proc.civ.

În susţinerea întâmpinării, intimatul a depus următoarele înscrisuri: proces-verbal, planşe foto, atestat operator; raport agent constatator; buletin de verificare metrologică, fila din registrul de evidenta a abaterilor, cazier contravenţional.

Dupa pronuntarea hotararii (…) petentul a depus Note de şedinţa (….) care nu au fost avute in vedere avand in vedere dispozitiile art. 258 alin. 3 C.proc.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin procesul verbal contravenţional seria (…), încheiat la data de (…), petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 280 lei, întrucât în ziua de (…), orele (…), acesta a condus autoturismul marca (…) cu nr. de înmatriculare (…), pe DN(..) km (…), fiind înregistrat de aparatul radar Autovision, montat pe auto cu nr. de înmatriculare (…), cu o viteză de 76 km/h (+26 km/h).

Astfel, s-a reţinut în sarcina petentului comiterea contravenţiei prevăzute şi pedepsite de art. 121 alin. 1 din R.A. a OUG nr. 195/2002.

În acest sens, potrivit art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2, în referire la art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, depăşirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, reprezintă contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni (4 sau 5 puncte amendă, conform art. 98 alin. 4 lit. b din OUG nr. 195/2002), şi aplicarea unui număr de 3 puncte de penalizare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h.

Totodată, instanţa reţine că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei a fost înmânat imediat după întocmirea lui, petentul refuzând insa sa semneze, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 19 alin. 1 tezele a II-a şi a III-a din OG nr. 2/2001, potrivit cărora în cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor, caz în care procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia. Totodată, alin. 3 al art. 19 din OG nr. 2/2001 prevede că în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

Or, în procesul verbal în discuţie, care nu a fost semnat de petent, nu este trecut niciun martor asistent dar nici motivele care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa unui martor asistent, care să confirme că petentul a refuzat să semneze procesul verbal. 

Pe cale de consecinţă, interpretând textul art. 19 din OG nr. 2/2001 care, potrivit art. 47 din acelaşi act normativ, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, respectiv art. 105 alin. 2 C.proc.civ., care prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, iar în cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie, rezultă că lipsa confirmării refuzului petentului de a semna procesul verbal de către un martor asistent este sancţionată cu nulitatea relativă şi virtuală a procesului verbal de contravenţie, vătămarea produsă petentului trebuind dovedită.

Instanţa reţine că pentru a interveni nulitatea actelor de procedură,  respectiv a procesului verbal de contravenţie în discuţie, se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, conform art. 105 alin. 2 C.proc.civ., următoarele condiţii: să existe un act de procedură care a fost întocmit cu nerespectarea formelor legale sau de către un funcţionar necompetent; actul de procedură să fi produs părţii o vătămare; vătămarea să nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

În ceea ce priveşte analiza îndeplinirii condiţiilor mai sus enunţate în cauza de faţă, instanţa reţine mai întâi că procesul verbal de contravenţie în discuţie a fost întocmit cu nerespectarea formelor legale, respectiv nu a fost menţionat niciun martor asistent dar nici motivele care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa unui martor asistent, deşi petentul a refuzat să semneze acest proces verbal.

Cu toate acestea, condiţia ca actul de procedură să fi produs părţii o vătămare nu este îndeplinită, întrucât petentul nu a făcut dovada vătămării pe care a suferit-o, deşi avea această obligaţie potrivit art. 129 alin. 1 C.proc.civ.

Mai mult decât atât, chiar şi în ipoteza în care petentul ar fi dovedit vătămarea suferită, instanţa apreciază că această vătămare ar fi putut înlăturată altfel decât prin anularea actului, de exemplu prin dovedirea de către petent a altei situaţii de fapt decât cea menţionată în procesul verbal sau prin controlul de legalitate şi temeinicie pe care-l realizează instanţa.

De altfel, instanţa reţine că rolul martorului asistent este acela de a confirma modalitatea de întocmire a procesului verbal şi faptul că la întocmirea acestuia contravenientul nu era prezent sau a refuzat să semneze, asigurându-se astfel un plus de protecţie a drepturilor contravenientului, neexistând obligaţia de a proba prin martori fapta contravenientului, dacă această faptă este probată prin alte mijloace probatorii. Pe cale de consecinţă, instanţa constată că motivul de nulitate invocat de petent, privind faptul că refuzul său de semnare a procesului verbal nu a fost confirmat de către un martor, contrar art. 16 din OG nr. 2/2001, nu este întemeiat.

Totodată, instanţa reţine că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, având în vedere că fapta contravenţională comisă de petent a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, recte aparatul radar marca Autovision.

Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge apararea petentului in legatura cu lipsa martorului asistent si a trecerii obiecţiunilor.

Conform dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenţie este supus controlului de legalitate şi temeinicie al instanţei.

Cu privire la controlul de legalitate, instanţa constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor conţinând menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Mai mult decât atât, instanţa reţine că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, având în vedere că fapta contravenţională comisă de petent a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, respectiv aparatul Autovision seria (…), montat pe auto cu nr. de înmatriculare (…), iar acest instrument a fost menţionat în procesul verbal în discuţie. În acest sens, edificator este buletinul de verificare metrologică nr. (…) pentru cinemometru de control rutier mai sus amintit, având valabilitate un an.

Totodată, instanţa reţine că poliţistul, în calitate de agent constatator, conform art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002, nu acţionează în trafic în baza unui ordin de serviciu, acesta având nu doar dreptul, ci şi obligaţia de a constata şi sancţiona faptele contravenţionale comise la regimul rutier, în temeiul dispoziţiilor art. 26 alin. 1 pct. 10 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române (Poliţia Română constată contravenţii şi aplică sancţiuni contravenţionale, potrivit legii), care se coroborează cu cele ale art. 2 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului (poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în legătura cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competentelor stabilite prin lege).

În atare condiţii, intanţa reţine că agentul de poliţie, în calitatea sa de agent constatator, avea legitimitatea de a întocmi procesul verbal contravenţional, conform art. 180 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006, sens în care nu era necesar un ordin de serviciu al agentului constatator pe care se specifică ruta pe care urmează a se efectua controlul şi aria de desfăşurare a activităţii acestuia.

Pe cale de consecinţă, instanţa constată că procesul verbal contravenţional în discuţie a fost întocmit în mod legal.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanţa, luând în considerare probatoriul administrat, constată că procesul verbal în discuţie a fost întocmit în mod temeinic.

Astfel, instanţa reaminteşte că procesul verbal contravenţional a fost întocmit ca urmare a constatării comiterii faptei contravenţionale de către petent prin intermediul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, respectiv aparatul Autovision seria (…), montat pe auto cu nr. de înmatriculare (…).

În atare condiţii, dacă un proces verbal contravenţional întocmit în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simţuri”- de către un agent constatator se bucură de prezumţia de legalitate, însemnând că actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege, asociată cu prezumţia de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană, precum şi cu prezumţia de veridicitate, adică actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă, cu atât mai mult aceste prezumţii sunt operante şi atunci când actul în discuţie a fost întocmit în urma constatărilor efectuate prin intermediul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, cum este cazul în prezenta speţă.

Motivul pentru care actele administrative se bucură de tripla prezumţie de legalitate, autenticitate şi veridicitate este încrederea că autoritatea statală, recte agentul constatator, consemnează cu exactitate şi în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea, prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte, mai ales, cum este cazul în prezenta speţă, că săvârşirea contravenţiei a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.

Recunoscând prezumţia de legalitate de care se bucură prezentul proces verbal în condiţiile în care fapta a fost constatată de agentul constatator ex propriis sensibus (în mod direct), instanţa apreciază că sarcina probei (prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumţii) incumbă petentului.

Instanţa, cercetând probele administrate în cauză, constată că petentul nu a reuşit să facă dovada unei situaţii de fapt contrare celei reţinute în procesul-verbal de contravenţie.

Prezumţia de nevinovăţie a petentului, care funcţionează de asemenea, în procedura contravenţională română, calificată,, penală,, în înţelesul european autonom al CEDO,  nu are caracter absolut, după cum  nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.

În cazul de faţă i s-a dat petentului posibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, acesta nu a administrat nici o probă de natură să prezinte o situaţie de fapt, contrară celei reţinute, deşi îi revenea această obligaţie potrivit art.129 alin.1 teza finală C.pr.civ.

Astfel, in acord cu intimatul, nu exista obligaţia pentru agentul constatator de a prezenta contravenientului înregistrarea video. Singura in masura sa aprecieze asupra legalitatii si temeiniciei sanctiunii este instanta de judecata. Astfel, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Totodată, instanţa constată că petentul a mai invocat un motiv de nulitate a procesului verbal, respectiv neconsemnarea de către agentul constatator a obiecţiunilor petentului, contrar art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001. În acest sens, potrivit art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare, obiecţiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.

Interpretând dispoziţiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, prin raportare la dispoziţiile Codului de procedură civilă şi la considerentele deciziei nr. (…), pronunţată în interesul legii, de către (…) rezultă că neconsemnarea obiecţiunilor contravenientului în procesul verbal este sancţionată cu nulitatea relativă şi expresă a procesului verbal de contravenţie, vătămarea produsă petentului fiind prezumată.

În ceea ce priveşte analiza îndeplinirii condiţiilor ce se cer a fi întrunite pentru a interveni nulitatea procesului verbal de contravenţie în discuţie, astfel cum acestea au fost menţionate anterior, instanţa reţine mai întâi că procesul verbal de contravenţie în discuţie a fost întocmit cu nerespectarea formelor legale, respectiv nu au fost menţionate obiecţiunile contravenientului, vătămarea produsă acestuia prezumându-se relativ.

Cu toate acestea, condiţia ca vătămarea să nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal nu este îndeplinită, câtă vreme petentul a avut posibilitatea de a-şi preciza toate obiecţiunile sale prin plângerea pe care a formulat-o, supunând astfel procesul verbal în discuţie controlului de legalitate şi temeinicie.

Rezultă aşadar că motivul de nulitate invocat de petent, privind neconsemnarea de către agentul constatator a obiecţiunilor sale, este neîntemeiat.

Instanta constata ca petentul a invocat faptul ca agentul constatator era singur in maşina si nu mai era un al doilea agent care sa confirme viteza. Instanţa nu poate retine o asemenea aparare avand in vedere faptul ca viteza a fost înregistrata prin intermediul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, respectiv aparatul Autovision seria (…), montat pe auto cu nr. de înmatriculare (…). Astfel, dovada contrara a vitezei înregistrate printr-un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic nu poate fi facuta in nici un caz cu mărturia unei persoane, motiv pentru care instanţa va respinge apararea petentului.

De asemenea, instanţa nu poate retine apărarea petentului potrivit căreia viteza cu care circula corespunde celei avute in afara localitatii intrucat menţiunile trecute in procesul-verbal privind ora si locul savarsirii contraventiei sunt constatări efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simţuri”- de către un agent constatator astfel incat se bucură de prezumţia de legalitate. De asemenea, potrivit Raportului la data de (…) orele (…) agentul constatator efectua supravegherea si controlul traficului pe raza localităţii (…) Instanta retine si faptul ca locul constatarii tuturor abaterilor contraventionale in ziua de (…) intre orele (…) este localitatea (…), potrivit Registrului de evidenta a abaterilor .Pentru motivele aratate instanta va respinge si aceasta aparare a petentului.

În cazul de faţă, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că fapta contravenţională, comisă de către petent, a fost constatată prin intermediul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, văzând şi natura sancţiunilor aplicate petentului, instanţa apreciază că tripla prezumţia de legalitate, autenticitate şi veridicitate poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumţia de nevinovăţie a contestatorului.

Instanţa apreciază că sarcina probei revine intimatului exclusiv în ipoteza în care fapta reţinută în sarcina contravenientului nu a fost percepută prin propriile simţuri de către agentul constatator sau cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, ci pe baza altor elemente, cum ar fi de exemplu declaraţiile unor martori, de altfel aceasta fiind interpretarea ce rezultă din cauza Anghel împotriva României.

Mai mult decât atât, în prezenta cauză, intimatul a făcut dovada că mijlocul tehnic era omologat şi verificat metrologic, potrivit buletinului de verificare metrologică nr. (…) pentru cinemometru de control rutier, „AUTOVISION”, montat pe autospeciala marca (…), cu nr. de înmatriculare (…), emis de Institutul Naţional de Metrologie Legală, valabil un an de zile, precum şi faptul că operatorul radar era atestat (atestat operator „ AUTOVISION” nr. (…) fiind ataşate şi fotografii.

Recunoscând tripla prezumţia de legalitate, autenticitate şi veridicitate de care se bucură prezentul proces verbal, instanţa apreciază că sarcina probei, prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumţii, incumbă petentului.

Or, petentul nu a fost în măsură să răstoarne această prezumţie, deşi avea obligaţia de a-şi dovedi susţinerile, conform art. 129 alin. 1 teza finală C.proc.civ.

Sub aspectul sancţiunii aplicate petentului, instanţa, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. 1, în referire la art. 5 alin. 5, coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, apreciază că sancţiunile au fost aplicate in mod legal. Astfel, sancţiunea amenzii în sumă de 280 lei, cu titlu de sancţiune principală pentru depăşirea vitezei legale  este proporţionala cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta – contravenţie la regim rutier de o însemnătate ridicată, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă – crearea unei stări de pericol pentru circulaţia pe drumurile publice. In ceea ce priveşte circumstanţele personale ale petentului, instanţa are in vedere faptul ca petentul nu este la prima abatere de acest tip, dimpotrivă, acesta recidivează in depăşirea vitezei legale (Cazier contravenţional).

Având în vedere toate aspectele de fapt şi de drept reţinute, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanţa va respinge plângerea contravenţională formulată de petent, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare