Evacuare

Prin sentinta civila nr. x din 15.02.2011 instanta a admis actiunea civila având ca obiect „evacuare” formulata de reclamanta M. E., în contradictoriu cu pârâtul M. G., a dispus evacuarea pârâtului din imobilul alcatuit din casa de locuit si anexele gospodaresti, proprietatea reclamantei M.E.. Pentru aceasta a retinut

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Suceava în data de 26 iulie 2010, reclamanta M. E. l-a chemat în judecata pe pârâtul M. G., solicitând evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamantei si obligarea  pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii de chemare în judecata, reclamanta a aratat ca în anul 1998 a decedat sotul acesteia, iar în urma partajului succesoral a ramas singura mostenitoare a bunurilor ramase de la acesta, inclusiv pe imobilul  în care în prezent locuieste. A mai aratat reclamanta ca de aproximativ 10 ani, dupa ce a divortat, fiul acesteia, pârâtul M. G. s-a mutat cu acordul reclamantei în casa în care aceasta locuieste. Odata cu trecerea timpului, pârâtul a început sa consume bauturi alcoolice  si sa-si modifice comportamentul fata de reclamanta.  Având în vedere ca reclamanta nu mai poate tolera aceasta situatie si pentru a evita o tragedie,  solicita evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea sa.

Legal citat, pârâtul  M.G. nu a formulat întâmpinare si nici nu s-a prezentat în instanta  pentru a-si exprima pozitia procesuala fata de actiunea promovata de reclamanta.

Actiunea a fost legal taxata si timbrata.

Examinând actele si lucrarile dosarului si anume certificatul de mostenitor nr. 52 din data de 23 martie 1999 eliberat de Biroul Notarului Public I. L. din Suceava (f.3), declaratiile martorelor B. C. L.-M. (f.16), C. E. (f.17), instanta retine urmatoarele:

Dupa cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 52 eliberat la data de 23 martie 1999 de Biroul Notarului Public I. L. din Suceava(f.9) reclamanta M.E. a dobândit dreptul de proprietate exclusiva asupra casei de locuit si anexele gospodaresti situate în municipiul Suceava, str. S. V. nr. 16, jud. Suceava, ca efect al devolutiunii succesorale legale.

Din probatoriul administrat în cauza si anume din declaratiile martorilor B. C. L.-M. (f.16) si C. E. (f.17) rezulta ca pârâtul M. G. este fiul reclamantei si locuieste în imobilul proprietatea acesteia de când pârâtul a divortat. Depozitiile martorelor audiate releva faptul ca în imobilul în care locuiesc cele doua parti este o atmosfera tensionata datorita faptului ca pârâtul devine violent dupa ce consuma bauturi alcoolice, îsi bruscheaza mama si o loveste. Martorii audiati au mai afirmat faptul ca reclamanta, care are 79 de ani, a fost nevoita deseori sa plece de acasa noaptea si sa se refugieze la vecini, de frica pârâtului.

Din probatoriul administrat în cauza rezulta ca reclamanta i-a permis fiului ei, pârâtul, sa locuiasca în imobilul proprietatea sa, în calitate de tolerat iar  în prezent, între parti exista o stare conflictuala care face aproape imposibila convietuirea, din cauza comportamentului violent al pârâtului. 

Dupa cum rezulta din dispozitiile art. 480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege.

Având în vedere acest text de lege, dreptul de proprietate este acel drept subiectiv, care da expresia apropierii unui bun, drept care permite titularului sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de acest lucru, în putere proprie si în interes propriu, în cadrul si cu respectarea legislatiei existente. 

În situatia în care este încalcat unul din atributele dreptului de proprietate, cu este si cel de folosinta, proprietarul are la îndemâna actiunea în revendicare, dar si actiunea în evacuarea detinatorului fara titlu.

Potrivit art.1410 Cod civil, actiunea în evacuare este specifica raporturilor de locatiune, adica acelora prin care locatorul s-a obligat sa procure locatarului folosinta pe timp determinat a unui bun. Partile nu transmit un drept real, ci locatarul devine detentor precar, are obligatia de a restitui bunul, fiind stabilite raporturi de obligatii.

Actiunea în evacuare presupune întotdeauna ca între parti sa se fi stabilit anterior un raport privitor la folosinta bunului, un acord, indiferent daca acesta este unul oneros, specific contractului de locatiune, sau unul cu titlu gratuit, cum este cazul contractului de împrumut de folosinta. Acestor raporturi li se circumscrie si situatia celor care folosesc o locuinta în calitate de tolerati, datorita unor raporturi specifice în care se afla cu titularul dreptului de proprietate, cel mai adesea, raporturi de rudenie. Între proprietarul unei locuinte si cel tolerat se încheie un contract, în sensul de negotium, prin care se permite folosinta locuintei, proprietarul convenind sa împarta sau chiar sa cedeze unul din atributele dreptului sau de proprietate, având oricând dreptul sa dispuna de bunul sau ori sa solicite încetarea raportului stabilit.

Instanta apreciaza ca îngaduinta si toleranta reclamantei fata de pârât de a locui în imobilul proprietatea acesteia nu genereaza pentru acesta un drept propriu de folosinta în lipsa existentei unui drept locativ propriu iar reclamanta, în calitate de proprietara a imobilului, beneficiaza de toate drepturile conferite de lege proprietarului, în conformitate cu dispozitiile art. 480 Cod civil si tot în favoarea reclamantei pledeaza si dispozitiile art. 1898 Cod civil cât timp pârâtul nu a dovedit o alta stare de fapt.

Instanta mai retine ca, desi a fost legal citat, pârâtul M. G. nu a depus întâmpinare si nici nu s-a prezentat în instanta  pentru a-si exprima pozitia procesuala fata de cererea de chemare în judecata, împrejurare care poate fi interpretata ca o recunoastere implicita a pretentiilor reclamantei.

Prin urmare, pentru motivele de fapt si de drept sus invocate, instanta va admite cererea de chemare în judecata si va dispune evacuarea pârâtului din imobilul alcatuit din casa de locuit si anexele gospodaresti situate în municipiul Suceava, str. S. V. nr. 16, jud. Suceava, proprietatea reclamantei M. E.. 

Cum pârâtul a cazut în pretentii si retinând culpa sa procesuala în declansarea prezentului litigiu, în temeiul art. 274 Cod pr. civila, instanta va dispune obligarea pârâtului sa achite reclamantei suma de 710,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând contravaloarea taxei de timbru si a timbrului judiciar aferent, conform chitantei de la f. 9 si a onorariului de avocat, conform chitantei de la f. 18.

Domenii speta

Spete similare