Actiune in constatare

Sentinţa civilă nr. 620

Şedinţa publică din 05.03.2008

Prin cererea adresată acestei instanţe, înregistrată la nr. 3085/327/11 iunie 2008, reclamanta A. M. a chemat în judecată pe pârâţii N. I., N. D., N.G., D. I. V. şi D. N. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că a căpătat calitatea de chiriaş în imobilul din Tulcea, str. G., nr. din data de 30 ianuarie 1990, contractul de închiriere fiind prelungit succesiv, termenul limită până la care urma să beneficieze fiind luna mai 2009.

A mai arătat reclamanta că între timp pârâţilor N. I., N. D. şi N.G. li s-a restituit în natură imobilul, reclamanta aflând de hotărârea de restituire abia la începutul anului 2007 când a primit o notificare din partea pârâţilor D. I. V. şi D. N. prin care i se aducea la cunoştinţă că imobilul a devenit proprietatea lor, iar contractul de închiriere nu mai este valabil.

Tot reclamanta a arătat că contractul atacat a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor art. 18 alin. 1 şi art. 19 alin. 1 din OG nr. 40/1999.

În drept reclamanta a invocat dispoziţiile OG 40/1999, legii 112/1995, HG 20/1996 şi HG 11/1997, iar în dovedirea cererii a depus la dosar înscrisuri şi a solicitat audierea martorilor O. J. şi N. M. şi luarea unor interogatorii pârâţilor.

La 25 septembrie 2007 pârâţii au depus întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care au solicitat respingerea cererii reclamantei şi evacuarea acesteia din imobilul situat în Tulcea, str. G., nr.

În întâmpinare pârâţii au arătat că reclamanta invocă un titlu locativ în baza OUG 8/2004, act normativ care însă nu modifică OUG 40/1999 ci are o existenţă distinctă, astfel că reclamantei nu-i sunt aplicabile dispoziţiile OUG 40/1999.

În motivarea cererii reconvenţionale pârâţii au arătat că reclamanta nu are un titlu locativ  care să le poată fi opus.

În drept pârâţii au invocat dispoziţiile art. 480 c.civ. şi art. 115 şi 119 c.pr.civ.

În apărare pârâţii au depus la dosar înscrisuri şi au solicitat luarea unui interogatoriu reclamantei.

Analizând cauza instanţa reţine că prin decizia civilă nr. 22/C/14 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa şi dispoziţia nr. 8722/15 noiembrie 2006 a Primarului mun. Tulcea pârâţilor - reclamanţi N. D., N. G. şi N. I. li s-a restituit în natură imobilul situat în Tulcea, str. G. nr. , conform dispoziţiilor legii nr. 10/2001.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.  pârâţii – reclamanţi N. D., N. G. şi N. I. au vândut imobilul pârâţilor - reclamanţi D. I. V. şi D. N.

Pentru o parte din imobil reclamanta – pârâtă A. M. a încheiat contractul de închiriere nr.  a cărui durată a fost prelungită succesiv , ultima prelungire fiind dispusă prin actul adiţional din .. până la data de 1 mai 2009, conform OUG 8/2004.

Potrivit art. 1 din OUG 8/2004 durata contractelor de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe, din proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, care expiră la data de 8 aprilie 2004, se prelungeşte de drept pentru o perioadă de 5 ani.

Textul ordonanţei nu fac nicio trimitere la dispoziţiile OUG 40/1999 (în sensul că s-ar referi la contractele de închiriere reglementate de acea ordonanţă) astfel că OUG 8/2004 nu modifică dispoziţiile OUG 40/1999 ci doar prelungeşte durata unor contracte de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe, din proprietatea statului sau a unităţilor administrativ – teritoriale.

Astfel fiind, contractului de închiriere încheiat de către reclamantă şi prelungit conform art. 1 din OUG 8/2004 nu-i sunt aplicabile dispoziţiile OUG 40/1999, reclamanta nemaiavând dreptul de preemţiune prevăzut de art. 18 alin. 1.

Contractul de închiriere încheiat de reclamantă şi prelungit conform OUG 40/1999 a expirat în anul 2004, de la acelaşi moment încetând să-i mai fie aplicabile şi dispoziţiile OUG 40/1999, inclusiv cele referitoare la dreptul de preemţiune.

Cu martorii propuşi şi audiaţi, reclamanta-pârâtă a încercat să dovedească faptul că locuieşte efectiv în acel imobil, fapt care nu are însă nici un efect asupra contractului de vânzare – cumpărare ce face obiectul cauzei.

În aceste condiţii instanţa constată că motivul de nulitate absolută invocat de reclamantă nu este întemeiat, drept pentru care cererea reclamantei va fi respinsă ca nefondată.

Referitor la cererea reconvenţională, în condiţiile în care reclamanta-pârâtă a fost notificată de către pârâţii-reclamanţi în vederea încheierii unui nou contract de închiriere dar a refuzat propunerea pârâţilor-reclamanţi şi nu deţine nici un titlu locativ asupra imobilului care să le fie opozabil pârâţilor - reclamanţi, instanţa va admite cererea reconvenţională şi va dispune evacuarea reclamantei - pârâte din imobil.

Conform art. 274 c.pr.civ. reclamanta – pârâtă A. M. va fi obligată la plata sumei de 810,3 lei cheltuieli de judecată către pârâţii – reclamanţi.

Domenii speta

Spete similare