Curgerea dobânzilor de la data punerii în întârziere conform art.1586 C.civ. în situaţia în care părţile contractante nu au stabilit o dată.

MATERIE CIVILĂ

Sentinţa civilă nr. 653 / 28.03.2008

Curgerea dobânzilor  de  la  data  punerii  în întârziere conform  art.1586

C.civ.  în  situaţia  în  care părţile  contractante  nu  au stabilit  o  dată.

Prin acţiunea  înregistrată  sub  nr. X  la  Judecătoria  Tecuci, 

reclamantul MD a  chemat  în  judecată  pe  pârâţii FF  ş.a.  pentru a  fi  obligaţi  la 

plata  sumei de 6000  lei  cu  titlu  de  împrumut,  cu  dobânda aferentă  calculată  de 

la  data acordării  împrumutului  şi  obligarea  pârâţilor  la  plata  cheltuielilor  de 

judecată.

A susţinut  că  pârâţii sunt finii  săi de  cununie iar  la  data  de 

21.04.2005  le-a dat suma  de 6000  lei  cu  titlu  de  împrumut, pe  care  cei  doi 

pârâţi  s-au  angajat  să  o  restituie  în  luna  septembrie 2005. Obligaţia  de 

restituire  nu a  fost  respectată,  motiv  pentru  care a  notificat pe  aceştia  prin

intermediul  executorului  judecătoresc  la  data  de  14.12.2007,  dar  până în prezent 

aceştia  nu şi-au  respectat  obligaţia  asumată  la  data încheierii  contractului  de 

împrumut.

A  solicitat  probele  în dovedirea  acţiunii: acte,  interogatoriul 

pârâţilor  şi  proba  testimonială.

Pârâţii  au  solicitat  respingerea  acţiunii cu  motivarea că aspectele 

invocate  de reclamant  nu corespund  realităţii. S-au  opus  probei  testimoniale  cu 

motivarea  că aceasta  încalcă prevederile art.1191 C.civ.

Judecătoria  Tecuci  prin  sentinţa  civilă nr.653/28.03.2008 a  admis 

acţiunea, a  obligat  pârâţii  să  plătească  reclamantului  suma de 6000  lei  cu  titlu 

de  împrumut  nerestituit,  dobânda aferentă acestei  sume  cu începere  de  la data 

de  31.11.2005  şi până  în prezent,  a obligat  pârâţii  să  achite  reclamantului  suma 

de 546,26  lei  cu  titlu  de  cheltuieli  de  judecată.

Instanţa a  reţinut  că  pârâţii sunt finii de  cununie  ai  reclamantului 

şi  între aceştia există strânse  relaţii de  încredere reciprocă  aşa  cum  implică o 

astfel  de  relaţie  şi  cum s-a  dovedit  cu declaraţia  martorei LV.  La data  de

21.04.2005  pârâţii  au  împrumutat  de  la  reclamant  suma de 6000  lei  cu obligaţia 

de  a-i restitui  în  toamna  aceluiaşi  an,  fără  ca  între  părţi să se  fi încheiat  un act 

tocmai  datorită  imposibilităţii  morale  de a preconstitui  înscrisul  datorită relaţiilor 

apropiate  care  exista  între  părţi.  Suma a  fost  predată  pârâtei  FF  la reclamant  în

apartamentul  acestuia  unde  se  mai  aflau  în  vizită  martorii  LV,  LC.  Cu  acel 

prilej  s-au  purtat  discuţii  între  reclamant  şi cei  doi  martori  cu  privire  la scopul 

pentru  care avenit  în  vizită  pârâta  FF, la  calitatea  acesteia  de fină  de  cununie  a

reclamantului, la  cuantumul  sumei  împrumutate,  precum  şi la  scopul  pentru 

care  s-a  împrumutat această  sumă  de  bani ( finalizarea  unei  construcţii).  Din

probele  administrate  a  mai rezultat că reclamantul  dispunea de o sumă de  bani

considerabilă deoarece încasase  nişte venituri compensatorii.

Cu  privire  la  apărarea  pârâţilor pe  excepţia  inadmisibilităţii 

probei  cu  martori,  instanţa  a  reţinut  că o asemenea  probă este  admisibilă  în 

condiţiile  în  care  se  dovedeşte imposibilitatea  morală  de a  preconstitui  un

înscris  în  virtutea  unor relaţii  de  încredere existente între  părţi.  Datorită  faptului

că  pârâţii  sunt finii de  cununie ai reclamantului s-a apreciat că în  cauză  este

aplicabilă excepţia  prevăzută  de art.1198  alin.2  C.civ.

Ca  urmare,  instanţa a  considerat  dovedită  pretenţia  reclamantului 

şi a  dispus  admiterea cererii de  restituire a sumei de 6000 lei  cu  titlu de 

împrumut.  Faţă de  prevederile  art.1586 C.civ.  s-a  considerat  că  după  data

expirării termenului  împrumutului  pârâţii datorează  dobânzi,  motiv  pentru  care 

aceştia  au  fost  obligaţi  şi la  plata  dobânzii  cu  începere  de  la  data  de

31.11.2005  şi până  în prezent.

Pârâţii, prin  soluţia  dispusă  au  căzut  în pretenţii,  motiv  pentru 

care  potrivit art.274 C.p.c.  au  fost  obligaţi  la  plata  cheltuielilor de  judecată

efectuate  de reclamant  cu susţinerea procesului.

Pârâţii  au declarat recurs  şi au  susţinut că  soluţia  instanţei de  fond

este  nelegală  şi netemeinică pentru că a  admis  proba testimonială  deşi  în

conformitate  cu art.1191 C.civ. o asemenea probă  nu era admisibilă, iar  art.1198

pct.2 C.civ.  se referă  la  situaţii  în  care  cauza  de  faţă nu poate fi inclusă.  Au 

solicitat să se aibă în  vedere  că  între  ei  şi reclamant nu existau relaţii  apropiate, 

nu  se vizitau  şi ca urmare  greşit a  reţinut instanţa  că între  părţi existau  relaţii de 

încredere  reciprocă.

Prin decizia  civilă  nr.534/10.09.2008 a  Tribunalului  Galaţi  s-a

admis recursul  şi a  fost  modificată  în  parte  hotărârea  instanţei  de  fond  în

sensul  că  au  fost  obligaţi  pârâţii  să  plătească  reclamantului  dobânda  legală

începând  cu data  de  14 dec.2007  în loc  de  31  noiembrie  2005.  au  fost 

menţinute celelalte  dispoziţii  şi a  fost obligat reclamantul  la  cheltuielile  de 

judecată.

Pentru a  pronunţa  această  hotărâre,  instanţa de  recursa  reţinut

următoarele:

Relaţia  dintre  reclamant  şi pârâţi ( naşi de  cununie)  nu este

contestată,  dar  pârâţii  susţin  că relaţiile  nu erau atât de  apropiate, respectiv  nu se 

vizitau şi  nu  menţineau relaţii  de prietenie. Totuşi  instanţa  nu  poate ignora

depoziţiile  martorilor  audiaţi  cu  privire la acest aspect din care  rezultă că  pârâta a 

fost prezentată  şi  primită  în casa  reclamantului  în calitate  de  fină de  cununie.

Specificul  şi  semnificaţia acestei relaţii ( naş-fin)  constituie motive pentru  a  se 

reţine că în ce-l  priveşte pe reclamant a  existat o imposibilitate  morală  de a 

preconstitui un act  cu  privire la  operaţiunea juridică  care a avut  loc  între  părţi, 

constituie  o  excepţie recunoscută de jurisprudenţă  şi încadrată  în art.1198 C.civ. 

Din acest  punct  de  vedere critica  adusă sentinţei  ce  face  obiectul  prezentului 

recurs  este  neîntemeiată deoarece reclamantul  are  posibilitatea  legală  să

dovedească  cu  proba  testimonială  excepţia  împrumutului  şi a  cuantumului  şi  a 

cuantumului  acestuia.

Ca  urmare  instanţa a  reţinut  corect aspectele  legate  de faptul

juridic  al  predării unei  sume  de  bani  către pârâtă,  cu  titlu  de  împrumut (

6000  lei). De asemenea, în  condiţiile  în  care  pârâta a  mulţumit  reclamantului 

pentru  suma  dată  cu  împrumut  şi  în  numele  soţului  constată  că  în  cauză

aceasta a acţionat  în  virtutea mandatului tacit reciproc existent  între ei  şi a 

efectuat  un act  ce  se  încadrează  în art.32  alin.1  lit.c  C.fam.,  situaţie  în  raport 

de care  ambii soţi  sunt  ţinuţi să  răspundă.

In virtutea  dreptului  la  viaţă  privată  nu era oportun  ca  instanţa  să

ceară  reclamantului  să  facă  dovada veniturilor,  economiilor pe  care le  avea în 

casă. Oricum  existenţa  acestora a  fost demonstrată  cu  martorii  audiaţi la 

propunerea reclamantului  care  au demonstrat  că  acesta fiind  militar  pensionar  a 

încasat  plăţi compensatorii (  situaţie  de  notorietate).

Este adevărat că la data de  29.02.2008 apărătorul reclamantului a 

precizat  că  reclamantul a  renunţat  la  capătul de cerere  referitor la  dobânzi, dar  la 

data  respectivă reclamantul  nu era  prezent  iar  în  lipsa  unui  mandat  special 

avocatul  nu putea  face  renunţări  în  numele clientului  său  şi în  consecinţă 

instanţa  de  fond a procedat corect  şi  s-a  pronunţat cu  respectarea  principiilor 

care guvernează  dreptul de  dispoziţie, astfel  cum este reglementat de art.274 C.p.c.

Instanţa a  greşit  însă în ceea  ce  priveşte data de la  care pârâţii 

datorează  dobânda.  Astfel,  reclamantul a  recunoscut  prin cererea de  chemare  în 

judecată  că  împrumutul a  fost  acordat  fără  dobândă.  In condiţiile  în care pârâţii 

nu  şi-au respectat  obligaţia  de  restituire la  termenul convenit de  părţi, aceştia

datorează  dobânzi de  la data punerii  în întârziere astfel  cum prevede art.1586

C.civ.  In speţă,  pârâţii  au  fost notificaţi  prin  intermediul  executorului 

judecătoresc  la  data de 14.12.2007  şi ca  urmare aceasta  este  data de la  care se 

pot  acorda  dobânzi.

Domenii speta

Spete similare