Plângere contravenţională –administrarea unor noi probe pentru infirmarea faptelor

Sentinţă civilă 49 din 11.01.2010


 DREPT CONTRAVENŢIONAL

 

 Dosar nr. 2463/324/2009

 Sentinţa civilă nr. 49/11.01.2010

 

 

 Plângere contravenţională –administrarea unor  noi probe pentru  infirmarea

faptelor 

 

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci la data de

30.06.2009 sub nr. 2463/324/2009, petentul GR a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să

dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria AP nr. 0000000 întocmit la data de 28.06.2009 de

intimatul I J P  şi exonerarea de sancţiunile aplicate.

În motivarea plângerii contravenţionale, petentul a arătat că la data de 28.06.2009, în jurul

orelor 17.10, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca « Dacia », cu numărul de înmatriculare GL-00-

000, din direcţia Tecuci - Matca, în zona denumită « jumătate de cale », în dreptul livezii, a semnalizat şi s-a

angajat în depăşirea unui autoturism ce se deplasa în aceeaşi direcţie. Petentul consideră că sancţiunea nu

a fost corect aplicată deoarece, în procesul-verbal atacat, s-a reţinut că locul efectuării depăşirii ar fi str. C –

V din T şi nu DJ 251.

Plângerea contravenţională nu a fost întemeiată în drept.

Potrivit prevederilor art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, art.15 lit.

i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art.1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar,

plângerea contravenţională formulată de petent este scutită de plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului

judiciar.

În dovedirea plângerii contravenţionale, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri 

respectiv cu ordinul e serviciu al agentului constatator şi cu doi martori, mijloace de probă ce au fost admise

de instanţă, ca fiind pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei, în temeiul art. 167 alin. 1 C.proc.civ..

Au fost audiaţi martorii C D şi D C (filele 38), iar în ceea ce priveşte ordinul de serviciu a fost primită adresa

nr. 53170/14.11.2009 (fila 58).

În temeiul art.129 alin.5 C.p.c., instanţa a dispus comunicarea raportului agentului constatator 

(depus la fila51) şi citarea martorului asistent N L, dar constatându-se o imposibilitate de administrare a

acestei probe, s-a trecut la judecarea cauzei.

Intimatul, deşi legal citat nu a formulat întâmpinare la plângerea contravenţională formulata de

către petent şi nu s-a prezentat în faţa instanţei prin reprezentant, pentru a invoca excepţii şi pentru a arăta

dovezile şi mijloacele sale de apărare.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine

următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AP nr. 0489963

întocmit la data de 28.06.2009 de intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Galaţi, s-a reţinut în sarcina

petentului că la aceeaşi dată, în jurul orei 17.10, conducând autoturismul marca „Dacia”, cu numărul de

înmatriculare GL-00-000, pe str. C - V din T, a efectuat o manevră de depăşire neregulamentară a

autoturismului cu număr de înmatriculare GL-00-AAA, în timp ce din sens opus venea alt autovehicul,

obligându-l pe acesta să frâneze.

Prin acest proces-verbal, fapta reţinută în sarcina petentului de către agentul constatator a

fost încadrată juridic ca reprezentând contravenţia  prevăzută de dispoziţiile art.100 alin.3 lit.e din O.U.G.

195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, constând în nerespectarea regulilor privind depăşirea. Prin

urmare, s-a dispus în temeiul art. 98 alin.4 lit. b din acelaşi act normativ, aplicarea unei amenzi

contravenţionale în cuantum de 240 lei (patru puncte-amendă) şi sancţiunea contravenţională

complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, fiind reţinut

permisul de conducere, sancţiune ce se încadrează în limitele prevăzute de lege.

Dându-i-se dreptul să facă obiecţiuni, petentul a declarat că „a considerat că a avut timp”(să

efectueze depăşirea).

Instanţa reţine că, pentru a putea fi sancţionată o faptă contravenţională, se impun a fi

îndeplinite două tipuri de cerinţe: extrinseci -  constând în constatarea de către o persoană abilitată în acest

sens - agentul constatator - a faptei, cu respectarea condiţiilor de formă expres prevăzute de O.G. nr.

2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, ce au menirea de a proba dincolo de orice îndoiala existenta

faptei, vinovăţia contravenientului şi legalitatea actului realizat în acest sens, precum şi intrinseci, constând

în încălcarea cu vinovăţie a unei norme de drept, faptă care va atrage după sine o sancţiune prevăzută de

lege. 

Sub aspectul condiţiilor de formă, instanţa apreciază că procesul-verbal menţionat este legal

întocmit, respectând dispoziţiile art.16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal de contravenţie, instanţa reţine că, fapta

imputată petentului a fost încadrată de agentul constatator în dispoziţiile art. 100 alin.3 lit.e din O.U.G.

195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, constând în nerespectarea regulilor privind depăşirea.

Conform art. 45 alin.(1) din O.U.G. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, depăşirea

este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe acelaşi sens

de circulaţie, prin schimbarea direcţiei de mers şi ieşirea de pe banda de circulaţie sau din şirul de vehicule

în care s-a aflat iniţial.

Potrivit art. 45 alin.3 din acelaşi act normativ, atunci când prin manevra de depăşire se trece

peste axa care separă sensurile de circulaţie, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens

opus nu se apropie un vehicul şi că dispun de spaţiu suficient pentru a reintra pe banda iniţială,

unde au obligaţia să revină după efectuarea manevrei de depăşire.

Conform art. 54 alin.1 din O.U.G. 195/2002, conducătorul de vehicul care execută o manevră de

schimbare a direcţiei de mers, de ieşire dintr-un rând de vehicule staţionate sau de intrare într-un asemenea

rând, de trecere pe o altă bandă de circulaţie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează

să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că

o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic.

Petentul a recunoscut prin plângerea contravenţională că a efectuat o manevră de depăşire pe

ruta Tecuci - Matca şi nu a contestat în niciun fel  modalitatea în care s-a efectuat această manevră. De

altfel, dându-i-se dreptul să facă obiecţiuni în momentul întocmirii procesului-verbal de contravenţie, a

menţionat că „a considerat că a avut timp” (să efectueze depăşirea).

Apărările petentului s-au axat pe contestarea locului menţionat în procesul-verbal de

contravenţie ca fiind cel în care s-a săvârşit această manevră, respectiv  pe str. Cuza-Vodă din Tecuci, în

loc de DJ 251 între Tecuci şi Matca.

Se reţine, mai întâi, că în modalitatea de săvârşire a contravenţiei reţinute în sarcina petentului,

stabilirea cu exactitate a locului, nu este o împrejurare esenţială în aprecierea gravităţii faptei. Agentul

constatator nu a avut în vedere elemente extrinseci conduitei petentului, ce ţin de locul săvârşirii faptei, cum

ar fi existenţa marcajului longitudinal continuu, a indicatoarelor de interdicţie a depăşirii sau a altor interdicţii

localizate. Pericolul social al faptei constă în efectuarea manevrei de depăşire în condiţii care periclitează

siguranţa traficului.

În al doilea rând, nerespectarea prevederilor art. 16 alin.1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic

al contravenţiilor, care impun menţionarea locului săvârşirii faptei, în cuprinsul procesului-verbal de

contravenţie, sunt sancţionate cu nulitatea relativă virtuală, în condiţiile prevăzute de art.105 alin.2 C.p.c..,

iar petentul nu a dovedit existenţa unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-

verbal.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că declaraţiile martorilor CDl şi DC referitoare la

locul săvârşirii faptei reţinute în sarcina petentului, nu sunt relevante în soluţionarea cauzei (filele 31, 38).

 Instanţa trebuie să stabilească dacă manevra de depăşire s-a efectuat în condiţiile în care din

sens opus venea un alt autovehicul, ce a fost obligat să frâneze pentru evitarea unui accident. Chiar dacă

martorii propuşi de petent, au declarat că în momentul efectuării depăşirii nu venea nici un vehicul din sens

opus, instanţa va înlătura aceste declaraţii având în vedere obiecţiunile petentului la întocmirea procesului-

verbal (arătate anterior).

 În consecinţă, reţinându-se că menţiunile procesului-verbal de contravenţie cu privire la

existenţa faptei contravenţionale, săvârşirea faptei de către petent şi vinovăţia acestuia în comiterea

contravenţiei, nu au fost infirmate prin administrarea altor probe, se va respinge plângerea contravenţională

ca nefondată.