Valabilitatea titlului de proprietate emis pe vechiul amplasament. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. iii din Legea 169/1997 , întrucât un ordin de trecere în folosinţa a unei suprafeţe de teren unei foste regii autonome, în vederea efectuării u...

Sentinţă civilă 8161 din 27.10.2008


Autor: Judecătoria Tg-Jiu

Dosar 1194/318/2008

Sentinţă civilă/27.10.2008.

 Valabilitatea titlului de proprietate emis pe vechiul amplasament.  Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. III din Legea 169/1997 , întrucât un ordin de trecere în folosinţa a unei suprafeţe  de teren  unei foste regii autonome, în vederea efectuării unor lucrări de descopertare,  nu  a  constituit temei pentru  a justifica  afectarea terenurilor  foştilor proprietari, pârâtul fiind persoană îndreptăţită la reconstituire pe vechiul amplasament, chiar dacă la data emiterii titlului terenul era afectat de lucrări miniere,  însă neafectat la data formulării cererii.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe, petenta  SC C. E. R  a solicitat instanţei, în contradictoriu cu detentorul P. D. M., C. L. L 18/91 R şi  C. J. 18/91 G., ca prin sentinţa ce se va pronunţa  să se constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate eliberate pârâtului şi  a actelor premergătoare ce au stat la baza eliberării acestora.

În motivarea acţiunii  s-a arătat că cele două titluri de proprietate au fost eliberate  pentru o suprafaţă de 0,0996  ha, respectiv 0,1000  ha, terenuri situate în satul  P.,  Oraşul R. însă cele două comisii de fond funciar au încălcat dispoziţiile legale în materie, întrucât suprafeţele din titlu nu mai existau fizic la data emiterii actelor.

Astfel, se arată că prin HGR 152/1991 a fost aprobată scoaterea definitivă din circuitul agricol a unei suprafeţe de 171.377 mp, situate în comuna D. şi date în administrarea şi exploatarea RAL O. SA, ulterior devenită CNL O.,  iar în prezent SNL O.,  societate al cărei activ parţial a fost preluat de C. E. R.; la data eliberării celor titluri de proprietate terenurile erau afectate de lucrări miniere de descopertare şi  extracţie  a cărbunelui, fiind excavate încă din perioada  februarie-martie 1991, conform planurilor de situaţie depuse în probaţiune. S-a  mai arată că Legea 1/2000, prevedea acordarea de despăgubiri pentru terenurile care nu se mai regăseau fizic , astfel încât cele două comisii trebuiau să reconstituie petentului dreptul de proprietate prin acordarea de despăgubiri.

Prin sentinţa civilă din data de  27.10.2008  au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale active a petentei, precum şi excepţia şi lipsei de interes în promovarea acţiunii,  iar pe fond a fost respinsă acţiunea şi menţinute titlurile de proprietate şi actele premergătoare.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că la data de 22.03.1991 pârâtul  a formulat cerere de reconstituire, solicitând suprafaţa de 10,2657 ha, revenind cu o nouă cerere de reconstituire  înregistrată sub nr. 2153/1994, prin care solicită reconstituirea dreptului de proprietate  pentru o suprafaţă de 20 ari, teren intravilan, în vatra fostului sat P., depunând în dovedire fila de registru agricol a autoarei , pentru anii 1959-1963.

 Din fila de registru agricol, se constată că  a adus teren în CAP C., sat B., iar ca urmare a strămutării gospodăriilor de pe raza acestei localităţi, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 0,1996 ha pe raza localităţii R., în cartierul P. Conform art. 9 alin 3 din Legea 18/1991 cererea se depune la primăria localităţii în a cărei  rază administrativ teritorială  se află terenurile pentru care urmează a fi reconstituit dreptul de proprietate, petentul depunând cererea în anul 1991 la Primăria D., revenind cu cerere în anul 1994 la Primăria R..

Dat fiind faptul că terenurile solicitate la reconstituire, ca urmare a strămutării se aflau pe raza administrativ teritorială a oraşului R., se reţine  că în mod corect s-au întocmit actele premergătoare de această comisie; în privinţa strămutării familiei petentului acesta reprezintă un aspect necontestat de reclamantă şi confirmat de CL R., iar în ceea ce priveşte susţinerea petentei din concluziile pe fond că  este interzis transferul de terenuri de la o localitate la alta,  conform art. 38 din Legea 1/2000, aceasta este nefondată, întrucât pe de o parte această dispoziţie  este prevăzută într-o lege ulterioară momentului la care a fost eliberat titlul, ori legea nu retroactivează, iar pe de altă parte nu este vorba despre un transfer de terenuri între unităţi administrative, întrucât  pentru terenurile avute în C.- actualmente localitatea B., petentul şi familia sa au fost strămutaţi în satul P.,  localitate componentă a oraşului R.În ceea ce priveşte motivul de nulitate invocat de petentă, în sensul că terenurile asupra cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate detentorului erau afectate de lucrări miniere la data eliberării actelor premergătoare şi deci la data eliberării titlurilor, instanţa reţine că acesta nu este fondat, întrucât prin HGR 152/1991  s-a dispus  scoaterea definitivă din producţia agricolă  a terenurilor în suprafaţă de 171.377 mp, teren situat în comuna D.,  sat D., proprietatea CAP D., identificate conform planului de situaţie anexat, ocuparea de către fosta RAL T. , urmând a fi făcută după obţinerea acordului proprietarului şi despăgubirea acestuia. Petenta nu a făcut dovada că a obţinut acordul proprietarului şi nici că l-a despăgubit, ocuparea având temei  numai după îndeplinirea cumulativă a acestor condiţii.

De altfel această suprafaţă nu a fost expropriată, acest aspect rezultând  atât din concluziile raportului de expertiză, cât şi din analiza regimului juridic al acestei hotărâri de guvern.Nu se poate susţine că la acea dată această suprafaţă se afla în patrimoniul fostei RAL T.,  cu atât mai mult cu cât se recunoaşte că obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate  a avut loc  abia în martie 2008, iar hotărârea respectivă nu atribuie terenurile în proprietate, ci conferă doar dreptul de efectua anumite investiţii, în anumite condiţii.Pentru  ca în cauză să fi operat excepţia de la reconstituire în natură,  şi deci petentul ar fi fost îndreptăţit la despăgubiri, era necesar ca  terenurile  respective să fie afectate de lucrări miniere  de descoperatre sau de excavare, în temeiul unui titlu valabil,  ori din  planurile  de situaţie aflate la filele 21şi 22, reiese că terenurile respective nu au fost expropriate, viza fiind pusă chiar de specialistul cadastru al fostei  SM R., dar şi că se află în afara limitei prev. în hotărârea de guvern;  de altfel, din planurile de situaţie aferente titlurilor de proprietate eliberate pe numele unor vecini,  reiese că terenurile se află în afara perimetrului de exploatare  conform HGR 152/1991, Comisia Locală punând în posesie mai multe persoane fizice pe acelaşi aliniament, ce urmau a fi strămutate pentru continuarea lucrărilor de excavare.Chiar dacă din planurile depuse de reclamantă reiese că în februarie-martie 1991 se executau în zona respectivă lucrări de descopertare, acest aspect nu este de natură să determine  constatarea nulităţii actelor de proprietate, acesta  caz nefiind enumerat în cele limitativ prevăzute de Legea 169/1997, terenurile nefăcând parte din domeniul public sau privat al statului, sau din domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale, cu atât mai mult cu cât verificarea instanţei se face strict în conformitate cu normele aflate în vigoare la data eliberării actelor şi nu intrate în vigoare ulterior, cum este şi cazul Legii 1/2000, invocată de petentă în motivarea acţiunii, precum şi datorită faptului că acestea vin în contradicţie cu restul probelor administrate şi care provin chiar de la petentă.