Plângere contraventionala

Sentinţă civilă 339 din 02.02.2009


Obiect: Plângere contraventionala

Sentinta civila nr. 339/02.02.2009

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante, petenta L.M. a formulat plângere contraventionala împotriva procesului-verbal încheiat la data de 3.10.2008 de catre agent constatator din cadrul Postului de Politie X.

În motivarea plângerii, petenta a aratat ca în fapt, agentul constatator i-a aplicat o sanctiune mul prea grea pentru contraventii pe care nu le-a comis. Petenta invoca nulitatea procesului-verbal întrucât se retine savârsirea contraventiilor de la art. 2 pct. 1 si cea de la art. 3 alin.1 lit. b si se aplica sanctiuni cumulate, iar la final se aplica atât sanctiunea amenzii în cuantum de 500 lei cat si avertisment.

Petenta mai arata ca desi a adus la cunostinta organului constatator faptul ca nu se poate prezenta la postul de politie din cauza unor motive de sanatate, acesta a consemnat ca procesul ca nu a fost de fata la încheierea procesului-verbal.

În concluzie, petenta solicita anularea procesului-verbal si exonerarea de la plata amenzii contraventionale.

În drept, petenta a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001.

În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei procesul-verbal seria AP nr. 0157619 încheiat la data de 3.10.2008 de catre agent constatator din cadrul Postului de Politie X. si adeverinta medicala din 2.10.2008.

Plângerea contraventionala este scutita de la plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar în conformitate cu dispozitiile art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 si art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

În aparare, intimatul a depus la data de 28.11.2009, prin serviciul Registratura, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiata.

În motivare, intimatul a aratat ca din cuprinsul procesului-verbal seria AP nr. 0157619 încheiat la data de 3.10.2008 rezulta ca petenta a fost sanctionata contraventional deoarece la data de 26.09.2008 a proferat cuvinte si expresii jignitoare la adresa numitului P.G. care se deplasa pe drumul public din satul G., provocând indignarea acestuia, de fata fiind si L.E.. De asemenea, nu s-a prezentat la Postul de Politie, motivând ca are probleme de sanatate si nu se poate deplasa, motiv pentru care a fost sanctionata contraventional cu amenda în cuantum de 500 lei pentru savârsirea faptei prevazute de art. 2 pct. 1 si sanctionata de art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991 si cu avertisment pentru savârsirea faptei prevazute de art. 2 pct. 33 din acelasi act normativ.

Din verificarile efectuate, au rezultat urmatoarele aspecte:

La data de 26.09.2008, în jurul orei 09,30 s-a prezentat la Postul de Politie X., numitul P.G. care a formulat o sesizare care a fost înregistrata sub nr. 376545/26.09.2008, iar în urma verificarilor lucratorilor de politie s-a stabilit ca la data de 26.09.2008, în jurul orei 8,30, numitul P.G. conducea doua vite pe drumul public din satul G., timp în care, intr-o livada care nu era împrejmuita cu gard, se afla petenta. Vitele numitului P.G. au scapat de sub supraveghere pentru o mica perioada de timp si au intrat pe o portiune din livada unde se afla petenta L.M., fara ca acestea sa produca vreo paguba materiala. În acel moment, petenta a început sa îi adreseze cuvinte si expresii jignitoare, de fata fiind si L.E..

În cadrul activitatilor de verificare a aspectelor reclamate de numitul P.G., petenta a fost invitata la Postul de Politie, în vederea audierii, insa aceasta a refuzat sa se prezinte, motivând neprezentarea cu anumite probleme de sanatate.

Din punct de vedere al temeiniciei procesului-verbal, intimatul apreciaza ca sanctionarea petentei a fost determinata de încalcarea normelor de convietuire sociala.

În concluzie, intimatul solicita respingerea plângerii deoarece încadrarea juridica a fost realizata corespunzator, sanctiunea este în limitele actului normative si în concordanta cu gravitatea faptei, iar procesul-verbal este legal si temeinic întocmit, iar plângerea este formulata în ideea de a evita plata amenzii contraventionale.

Totodata, intimatul mai atrage atentia cu privire la faptul ca petenta este cunoscuta ca având un comportament indecent, motiv pentru care a mai fost sanctionata contraventional la data de 27.05.2008 prin procesul-verbal seria AZ nr. 1206037, iar vinovatia acesteia este dovedita cu procesul-verbal de constatare, declaratia numitului P.G., declaratia martorei L.E. si raportul agentului constatator.

În dovedirea sustinerilor, intimatul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal, declaratia martorului P.G., declaratia martorei L.E. si raport întocmit de agent constatator la data de 20.11.2008.

În drept, intimatul a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001 si Legii nr. 61/1991.

Prin încheierea de sedinta din data de 2.12.2008 instanta, apreciind ca fiind legale, pertinente si concludente solutionarii cauzei, în temeiul art. 167 Cod procedura civila a încuviintat pentru petenta proba testimoniala cu martorii A.A. si T.A. în dovedirea împrejurarilor de fapt si a probei cu înscrisuri în dovedirea circumstantelor personale, în baza art. 33 din O.G. nr. 2/2001 a dispus administrarea probei testimoniale cu martorul asistent V.M., iar în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 a dispus administrarea probei testimoniale cu martorii P.G. si L.E. si a probei cu înscrisuri, respectiv procesul-verbal seria AZ nr. 120637 din 27.05.2008 încheiat de agent constatator din cadrul Politiei.

În cadrul probei cu înscrisuri, petenta a depus la dosarul cauzei procesul-verbal seria AP nr. 0157619 încheiat la data de 3.10.2008 de catre agent constatator din cadrul Postului de Politie si adeverinta medicala din 2.10.2008, sentinta civila nr. 2549 din 28.11.2008 pronuntata de Judecatoria Târgu-Neamt în dosarul nr. xxx/321/2008, proces-verbal seria Az nr. 120603 din 27.05.2008 de catre agent constatator din cadrul Postului de Politie si caracterizare.

În cadrul probei cu înscrisuri, intimatul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal, declaratia martorului P.G., declaratia martorei L.E. si raport întocmit de agent constatator la data de 20.11.2008.

În cadrul probei testimoniale, au fost audiati sub prestare de juramânt, în sedinta publica din data de 12.01.2009 martorii P.G. si L.E. si A.A., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei (filele 44-45), iar în sedinta publica din data de astazi 02.02.2009 a fost audiata, sub prestare de juramânt, martora T.A., declaratia acesteia fiind consemnata la dosarul cauzei.

În sedinta publica din data de astazi, 19.01.2009, în temeiul art. 188 alin.3 Cod procedura civila, vazând procesul-verbal de executare a mandatului de aducere pentru martorul asistent, întocmit de Postul de Politie X., instanta a constatat imposibilitatea audierii martorului asistent V.M..

Potrivit dispozitiilor art. 34 din O.G. 2/2001 s-a procedat la audierea petentei, declaratia acesteia fiind consemnata la dosarul cauzei.

Analizând actele si lucrarile dosarului precum si sustinerile partilor, instanta retine urmatoarele:

În fapt, din cuprinsul procesului-verbal seria AP nr. 0157619 încheiat la data de 3.10.2008 de catre agent constatator din cadrul Postului de Politie X. rezulta ca petenta a fost sanctionata contraventional cu amenda în cuantum de 500 lei si avertisment pentru savârsirea la data de 26.09.2008, ora 8,30, a contraventiilor prevazute de art. 2 pct. 1 si art. 2 pct. 33 din Legea nr. 61/1991 si sanctionata de art. 3 lit. a si b din Legea nr. 61/1991.

Pentru a dispune sanctionarea contraventionala, agentul constatator a retinut ca la data de 26.09.2008, ora 8,30, petenta a proferat cuvinte si expresii jignitoare la adresa numitului P.G. care se deplasa pe drumul public din satul G., provocând indignarea acestuia, de fata fiind si L.E.. De asemenea, nu s-a prezentat la Postul de Politie, motivând ca are probleme de sanatate si nu se poate deplasa

În drept, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, a faptei savârsite si a datei comiterii sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.

Aplicând aceste dispozitii legale la situatia de fapt retinuta în cauza, instanta verificând procesul-verbal seria AP nr. 0157619 încheiat la data de 3.10.2008 de catre agent constatator din cadrul Postului de Politie X., din punct de vedere al legalitatii, apreciaza ca sunt respectate cerintele imperativ-limitativ prevazute de lege, sub sanctiunea nulitatii, care ar putea fi luate în considerare si din oficiu.

Instanta nu poate da relevanta juridica sustinerii petentei referitoare la încalcarea de catre agentul constatator a dispozitiilor referitoare la aplicarea a doua sanctiuni pentru aceeasi fapta contraventionala deoarece, verificând procesul-verbal contestat rezulta ca sunt respectate prevederile art. 10 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, petenta a fost sanctionata contraventional cu amenda în cuantum de 500 lei si avertisment pentru savârsirea la data de 26.09.2008, ora 8,30, a contraventiilor prevazute de art. 2 pct. 1 si art. 2 pct. 33 din Legea nr. 61/1991 si sanctionate de art. 3 lit. a si b din Legea nr. 61/1991, iar indicarea limitelor minime si maxime ale fiecarei contraventii cumulate nu aduce atingere principiului legalitatii.

1.Din punct de vedere al temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine ca fapta contraventionala pentru care petenta a fost sanctionata este prevazuta si sanctionata de art. 2 pct. 1 coroborat cu art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991, Republicata potrivit caruia constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei savârsirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenintari cu acte de violenta împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natura sa tulbure ordinea si linistea publica sau sa provoace indignarea cetatenilor ori sa lezeze demnitatea si onoarea acestora sau a institutiilor publice.

În ceea ce priveste forta probanta a procesului-verbal, instanta apreciaza în masura în care fapta contraventionala retinuta în sarcina petentei nu a fost constatata personal de catre organul de politie astfel încât acesta sa beneficieze de o prezumtie relativa de adevar, facând dovada asupra starii de fapt retinute, pâna la proba contrarie, ci ca urmare a sesizarii unei alte persoane, pentru a se respecta dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO, aplicabil si în materie contraventionala, petenta beneficiaza de prezumtia de nevinovatie care implica obligatia de a proba cele consemnate în procesul verbal daca nu a fost de fata la savârsirea contraventiei.

Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciaza, în mod constant ca pentru a determina daca o contraventie poate fi calificata drept “acuzatie în materie penala” în sensul Conventiei sunt necesare a fi avute în vedere trei criterii: 1)daca textul ce defineste contraventia apartine, conform legii nationale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3) natura si gradul de severitate al sanctiunii aplicate, toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Conventie. În orice caz, în aprecierea Curtii, indicatiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa în ce priveste primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998). Celelalte doua criterii urmeaza a fi cercetate alternativ iar nu cumulativ. În examinarea acestor criterii Curtea apreciaza ca, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Conventiei, sau sa expuna persoana vizata unei sanctiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, apartine sferei « penale ».Legislatia româna a scos din sfera ilicitului penal contraventiile, sanctionarea acestora facându-se prin aplicarea unei amenzi administrative. Analizând „natura faptei”, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca nimic nu împiedica statele sa-si îndeplineasca rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau mentinerea unei distinctii între diferitele tipuri de infractiuni. Curtea a retinut în mod constant ca, „în principiu, Conventia nu se opune tendintei de «dezincriminare» existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, aceste fapte intra, în principiu, sub incidenta art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.”(Ozturk contra Germaniei, Hot. din 21 februarie 1994).

În ce priveste al treilea criteriu, ”natura si gradul de severitate al sanctiunii aplicate” Curtea a avut în vedere faptul ca amenda contraventionala, nu este gândita sa asigure o reparatie pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sanctiunii penale. Mai mult, sanctiunile administrative contraventionale nu privesc un grup de persoane, ci se adreseaza tuturor cetatenilor în vederea realizarii scopului preventiv si represiv al sanctiunii, ceea ce confera faptei natura penala. În aceste conditii, distinctia operata de dreptul intern între infractiuni si contraventii nu este operanta, în sensul art. 6 din conventie, toate având „caracter penal”.

Ceea ce se ia în considerare sub acest aspect este sanctiunea aplicabila iar nu cea efectiv aplicata (Engel vs. Olanda). În masura în care aceste trei criterii, analizate separat, nu pot conduce singure la o concluzie în privinta caracterului penal sau ne-penal al acuzatiei ele urmeaza a fi analizate coroborat, urmând a se vedea daca nu cumva acestea, apreciate fiind cumulativ, aduc acuzatia în sfera penalului. În masura în care în urma acestei analize se poate aprecia ca este vorba despre o « acuzatie în materie penala » (în sensul autonom dat de Conventie acestei notiuni) atunci contravenientului urmeaza sa i se recunoasca toate garantiile prevazute de art. 6.3 din Conventie. Scopul interpretarii date dispozitiilor art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, în sensul ca notiunea de "acuzatie în materie penala" include si domeniul contraventional, a fost acela de a asigura aceeasi garantii procesuale celor învinuiti de savârsirea unei contraventii ca si celor învinuiti de savârsirea unei infractiuni (Sporrong si Lonnroth contra Suediei - 1982; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei - 1987), neputand lipsi dintre acestea prezumtia de nevinovatie instituita prin art. 6.2 din Conventie (Anghel contra României, 4.10.2007).

Totodata, instanta are în vedere si Hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului pronuntata în cauza Neata contra României din data de 18.11.2008 în care Curtea a reamintit ca în materie penala, problema administrarii probelor trebuie privita prin paragrafelor 2 si 3 ale articolului 6, iar sarcina probei revine acuzarii, dubiul profitând persoanei acuzate. În plus, acuzarii îi revine sarcina sa îi prezinte persoanei în discutie capetele de acuzare care i se imputa în scopul de a-i acorda acesteia ocazia sa îsi pregateasca si sa îsi prezinte apararea în consecinta precum si de a oferi probe suficiente pentru a-si fundamenta o declaratie de vinovatie. Totodata, Curtea a mai reamintit ca, potrivit unei jurisprudente constante, jurisdictiilor nationale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de proba administrate în fata lor si de a se pronunta asupra pertinentei acelor probe pe care partile doresc sa le propuna în vederea administrarii. Desi Conventia garanteaza în art. 6 dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementeaza admisibilitatea probelor ca atare, materie care intra în sfera de competenta a dreptului intern. Curtea a reamintit ca sarcina sa consta în aceea de a cerceta daca procedura litigioasa privita în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor a avut un caracter echitabil.

Prin urmare, asa cum rezulta din coroborarea declaratiei martorilor P.G. si L.E. la data de 26.09.2008, ora 8,30, petenta a proferat cuvinte si expresii jignitoare la adresa numitului P.G. care se deplasa pe drumul public din satul G., provocând indignarea acestuia.

Instanta nu poate retine sustinerea petentei referitoare la nesinceritatea martorei L.E. determinata de împrejurarea ca au fost parti cu interese contrare intr-un alt litigiu deoarece din coroborarea declaratiei martorei T.A. cu cea a martorului P.G. rezulta ca aceasta se afla la locul incidentului, iar aspectele relatate de martora sunt confirmate de martorul P.G..

Totodata, la stabilirea situatiei de fapt, instanta nu poate da eficienta juridica declaratiilor martorilor T.A. si A.A. deoarece acestea nu erau de fata la momentul la care a avut loc discutia dintre petenta si martorul P.G. si prin urmare aspectele relatate nu sunt apte sa conduca la stabilirea adevarului.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al contraventiei s-a materializat prin actiunea petentei de a adresa, în public, cuvinte si expresii jignitoare, martorului P.G. de natura sa lezeze demnitatea si onoarea acestuia.

Urmarea imediata a faptei savârsite de catre petenta, consta în lezarea valorii sociale care asigura un climat de ordine si liniste publica necesar desfasurarii normale a activitatii economice si social-culturale si promovarea unor relatii civilizate în viata cotidiana si care obliga cetatenii sa aiba un comportament civic, moral si responsabil, în spiritul legilor tarii si al normelor de convietuire sociala.

Legatura de cauzalitate dintre fapta savârsita de petenta si urmarea imediata, rezulta, ex re, din însasi savârsirea actiunii incriminate.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihica a petentei fata de fapta si urmarile acesteia îmbraca forma vinovatiei în modalitatea intentiei indirecte deoarece a prevazut rezultatul faptei sale si desi nu l-a urmarit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Fata de cele expuse, instanta apreciaza ca sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contraventionale prevazuta si sanctionata de art. 2 pct. 1 coroborat cu art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991, Republicata, iar conduita petentei se situeaza în sfera ilicitului contraventional, ce constituie temei al raspunderii contraventionale.

În ceea ce priveste sanctiunea contraventionala, instanta retine ca prin procesul-verbal seria AP nr. 0157619 încheiat la data de 3.10.2008 de catre agent constatator din cadrul Postului de Politie X. s-a aplicat petentei amenda contraventionala în cuantum de 500 lei pentru savârsirea faptei contraventionale prevazuta si sanctionata de art. 2 pct. 1 coroborat cu art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991.

Referitor la individualizarea sanctiunii, instanta va avea în vedere criteriile prevazute de art. 21 lin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede ca sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa precum si de circumstantele personale ale contravenientului.

În concret, instanta apreciaza ca fapta comisa de petenta prezinta un grad de pericol social relativ scazut avându-se în vedere circumstantele reale ale acesteia respectiv, modalitatea de savârsire, adresarea de cuvinte si expresii jignitoare, împrejurarile în care a fost comisa, respectiv în public, relatiile conflictuale dintre petenta si martorul P.G., de urmarea produsa si anume lezarea valorii sociale care asigura un climat de ordine si liniste publica necesar desfasurarii normale a activitatii economice si social-culturale si promovarea unor relatii civilizate în viata cotidiana. Totodata, la individualizarea sanctiunii instanta a avut în vedere si atitudinea petentei care nu a recunoscut savârsirea faptei, apreciind ca nu este vinovata de fapta contraventionala retinuta în sarcina sa precum si antecedenta contraventionala a acesteia, petenta fiind sanctionata contraventional la data de 27.05.2008 prin procesul-verbal seria AZ nr. 1206037.

În raport de aceste criterii de individualizare, instanta apreciaza ca sanctiunea aplicata de agentul constatator este individualizata în mod corect spre minimul special al acesteia si ca scopul sanctiunii contraventionale nu poate fi atins decât prin executarea amenzii contraventionale.

2. Cea de-a doua fapta contraventionala retinuta în sarcina petentei este prevazuta si sanctionata de art. 2 pct. 33 coroborat cu art. 3 alin. 1 din Legea nr. 61/1991, Republicata potrivit caruia constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei refuzul unei persoane de a da relatii pentru stabilirea identitatii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul politiei, la cererea ori la invitatia justificata a organelor de urmarire penala sau de mentinere a ordinii publice, aflate în exercitarea atributiilor de serviciu.

Aplicând aceste dispozitii legale la situatia de fapt retinuta în cauza, din cuprinsul procesului-verbal seria AP nr. 0157619 încheiat la data de 3.10.2008 de catre agent constatator din cadrul Postului de Politie X. rezulta ca petenta a fost sanctionat contraventional deoarece a refuzat sa se prezinte la postul de politie motivând ca are probleme de sanatate.

În ceea ce priveste forta probanta a procesului-verbal, încheiat ca urmare a perceptiilor proprii a agentului constatator instanta apreciaza ca acesta beneficiaza de o prezumtie relativa de adevar, facând dovada asupra starii de fapt retinute, pâna la proba contrarie. În masura în care fapta contraventionala retinuta în sarcina petentei a fost constatata personal de catre organul de politie, instanta apreciaza ca nu este încalcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO, aplicabil si în materie contraventionala, deoarece regimul probelor este circumscris marjei de apreciere a statelor, cu conditia sa se respecte drepturile garantate de Conventie.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al contraventiei s-a materializat prin actiunea petentei de refuza sa se prezinte la postul de politie la solicitarea justificata a agentului de politie care se afla în exercitarea atributiilor de serviciu cercetând aspectele sesizate de catre martorul P.G..

Urmarea imediata a faptei savârsite de catre petenta, consta în lezarea valorii sociale care asigura un climat de ordine si liniste publica necesar desfasurarii normale a activitatii economice si social-culturale si promovarea unor relatii civilizate în viata cotidiana si care obliga cetatenii sa aiba un comportament civic, moral si responsabil, în spiritul legilor tarii si al normelor de convietuire sociala

Legatura de cauzalitate dintre fapta savârsita de petenta si urmarea imediata, rezulta, ex re, din însasi savârsirea actiunii incriminate

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihica a petentei fata de fapta si urmarile acesteia îmbraca forma vinovatiei în modalitatea intentiei indirecte deoarece a prevazut rezultatul faptei sale si desi nu l-a urmarit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Instanta nu poate da relevanta juridica sustinerii petentei potrivit careia nu s-a prezentat la postul de politie deoarece avea probleme de sanatate deoarece nu sunt întrunite conditiile starii de necesitate, ca si cauza care înlatura caracterul contraventional al faptei. Astfel, instanta apreciaza ca petenta nu a comis fapta prevazuta de legea contraventionala pentru a înlatura de la un pericol iminent, si care nu putea fi înlaturat în alt mod, sanatatea sa deoarece, pe de o parte, insuficienta respiratorie nu prezenta un pericol iminent, iar pe de alta parte, asa cum rezulta din declaratia martorei A.A. petenta se putea deplasa, nefiind intr-o stare precara de sanatate care o împiedica sa se deplaseze.

Fata de cele expuse, instanta apreciaza ca sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contraventionale prevazuta si sanctionata de art. 2 pct. 33 coroborat cu art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 61/1991, Republicata, iar conduita petentei se situeaza în sfera ilicitului contraventional, ce constituie temei al raspunderii contraventionale.

În ceea ce priveste sanctiunea contraventionala, instanta retine ca prin procesul-verbal seria AP nr. 0157619 încheiat la data de 3.10.2008 de catre agent constatator din cadrul Postului de Politie X. s-a aplicat petentei sanctiunea avertisment pentru savârsirea faptei prevazute de art. 2 pct. 33 coroborat cu art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 61/1991.

Referitor la individualizarea sanctiunii, instanta va avea în vedere criteriile prevazute de art. 21 lin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede ca sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa precum si de circumstantele personale ale contravenientului.

În concret, instanta apreciaza ca fapta comisa de petenta prezinta un grad de pericol social relativ scazut avându-se în vedere circumstantele reale ale acesteia respectiv, modalitatea de savârsire, refuzul de a se prezenta la organul de politie, de urmarea produsa si anume lezarea valorii sociale care asigura un climat de ordine si liniste publica necesar desfasurarii normale a activitatii economice si social-culturale si promovarea unor relatii civilizate în viata cotidiana care implica obligatia fiecarui cetatean de a respecta autoritatea institutiilor statului exercitata prin persoanele abilitate în acest sens, precum si atitudinea petentei care nu a recunoscut savârsirea faptei.

În masura în care petenta s-a manifestat în sensul nerecunoasterii faptei savârsite, scopul sanctiunii contraventionale nu poate fi atins decât prin executarea sanctiunii contraventionale aplicate.

În consecinta, în functie de aceste criterii de individualizare, instanta apreciaza ca sanctiunea aplicata de agentul constatator este individualizata în mod corespunzator.

Fata de considerentele de fapt si de drept expuse, instanta apreciaza ca plângerea contraventionala formulata de petenta este neîntemeiata si prin urmare o va respinge.

În temeiul art. 274 Cod procedura civila si al principiului disponibilitatii, instanta va luat act ca intimatul nu au solicitat cheltuieli de judecata.