Minori şi familie - încredinţare minor

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante in data de 15.09.2008 sub nr. de mai sus reclamanta SL a solicitat instantei ca în contradictoriu cu pârâtul LZ si cu Autoritatea Tutelara comunei G si Autoritatea Tutelara din cadrul Primariei Oradea sa se dispuna încredintarea in favoarea reclamantei a minorului SLA nascut la data de 24.11.2005 si obligarea pârâtului la plata unei pensii de întretinere.

În motivare s-a aratat ca minorul este fiul pârâtului, rezultat dintr-o relatie de concubinaj  desfasurata în perioada 1998-2007 si ca în urma cu aproximativ un an anterior introducerii actiunii a intervenit separarea in fapt a partilor când reclamanta s-a mutat cu minorul la domiciliul parintilor sai din Oradea unde a asigurat acestuia cresterea si educarea ajutata fiind de mama sa. A mai aratat reclamanta ca de la separarea în fapt a suportat in exclusivitate cheltuielile cu cresterea si educarea minorului motiv pentru care solicita stabilirea în favoarea minorului a unei pensii de întretinere începând cu data introducerii actiunii, raportata la veniturile realizate de acesta.

În drept s-au invocat prevederile art. 42-44, 65, 97, 100 si urm C fam.

În dovedire s-a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri si a probei testimoniale.

Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de 6 lei f.2 si timbru judiciar de 0,3 lei anulat pe cerere.

S-a anexat copia cartii de identitate a reclamantei f. 3, copia certificatului de nastere a minorului f.4.

Pârâtul a formulat întâmpinare si cerere reconventionala solicitând in principal respingerea actiunii principale ca nefondata, încredintarea minorului SLA nascut la data de 24.11.2005 în favoarea sa iar în subsidiar stabilirea unui program de vizitare a minorului in urmatoarea forma:

- saptamânal, în fiecare zi de miercuri de la 14-19

- o saptamâna în vacanta de iarna si 4 saptamâni în vacanta de vara, în luna iulie cu ridicarea minorului de la domiciliul reclamantei

A mai solicitat pârâtul reclamant reconventional obligarea partii adverse la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare s-a aratat ca dupa o relatie de concubinaj de zece ani cu reclamanta pârâta partile s-au despartit în fapt, respectiv în primavara anului 2007. A mai aratat pârâtul reclamant ca pâna la separarea în fapt partile locuiau la domiciliul comun din localitatea Craiesti si ca datorita împrejurarii ca minorul s-a nascut prematur dupa perioada în care a fost spitalizat în incubator a fost îngrijit de mamele celor doua parti. A mai aratat pârâtul reclamant ca dupa împlinirea vârstei de 1 an a adus copilul sa locuiasca împreuna cu partile la domiciliul comun din localitatea Craiesti unde a locuit pâna în primavara anului 2007 când datorita separarii in fapt a partilor reclamanta pârâta a plecat împreuna cu minorul la domiciliul mamei reclamantei unde se afla începând cu luna august 2007 si de când pârâtul si-a vizitat fiul doar ocazional, fiind împiedicat de reclamanta. A mai aratat ca reclamanta are grave probleme de sanatate care îi afecteaza capacitatea de a se ocupa de minor. În acest sens s-a aratat ca reclamanta nu locuieste împreuna cu minorul ci acesta se afla în grija bunicii materne care se ocupa efectiv de cresterea acestuia. S-a mai aratat ca de la data despartirii în fapt a contribuit la cresterea minorului cu suma de 1000 lei precum si cu haine, alimente si cadouri. A mai aratat pârâtul reclamant reconventional ca locuieste cu mama sa  si ca ajutat fiind de catre aceasta se poate ocupa de cresterea minorului. S-a mai aratat ca beneficiaza de conditii materiale bune, este salariat la Asociatia Chinologica si ca este în interesul superior al minorului sa-i fie încredintat lui având în vedere starea de boala a reclamantei pârâte.

În probatiune s-a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri, probei testimoniale, ancheta sociala.

În drept s-au invocat prevederile art. 99, 97, 94 cod Fam.

S-a depus taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.

Cererea a fost formulata prin mandatar avocat IC, fiindu-i atasata împuternicirea avocatiala emisa în baza contractului de asistenta juridica nr. 3/2009 emisa în 7.01.2009.

Reclamanta pârâta a formulat întâmpinare la cererea reconventionala solicitând respingerea cererii de încredintare a minorului ca neîntemeiata si modificarea programului de vizitare solicitat de pârâtul reclamant. S-a solicitat de asemenea ca in ipoteza admiterii cererii reconventionale instanta sa stabileasca un program de vizitare in favoarea reclamantei pârâte în urmatoarea forma:

- de doua ori pe saptamâna

- prima si a treia saptamâna de vineri pâna duminica

- prima saptamâna a vacantei de iarna

-90 de zile în prima jumatate a vacantei de vara, toate cu ridicarea minorului de la domiciliul pârâtului reclamant.

În motivare s-a aratat ca pârâtul nu detine conditiile necesare pentru cresterea si educarea unui copil de 3 ani si 3 luni si ca în realitate pârâtul reclamant urmareste ca minorul sa fie crescut de bunica paterna care sufera de grave afectiuni medicale. A mai aratat reclamanta pârâta ca pârâtul reclamant nu locuieste împreuna cu mama sa ci singur în localitatea Tg. Mures si ca nu poate oferi minorului toata afectiunea si atentia de care acesta are nevoie. S-a mai aratat ca nici conditiile materiale ale pârâtului nu îndreptatesc admiterea cererii reconventionale deoarece acesta nu obtine venituri fapt pentru care nu a  contribuit nici pâna în prezent la cresterea si educarea minorului. S-a mai aratat de asemenea ca pârâtul nu s-a ocupat efectiv de minor si ca mai are un copil minor dintr-o casatorie anterioara pe care l-a neglijat. A mai aratat reclamanta pârâta ca nu i s-a interzis pârâtului vizitarea minorului si ca este de acord cu stabilirea programului de vizitare in favoarea acestuia în zilele de week-end când minorul nu merge la gradinita. A mai aratat ca în cursul saptamânii minorul are program la gradinita iar dupa-amiaza are program de somn. S-a mai aratat ca se opune ridicarii minorului de la domiciliu în cursul vacantelor deoarece minorul nu poate suporta la aceasta vârsta o schimbare a mediului atât de îndelungata iar pârâtul reclamant nu poate oferi minorului îngrijirea de care acesta are nevoie pe o perioada atât de lunga.

 În dovedire s-a solicitat încuviintarea probei cu interogatoriu pârâtului, proba testimoniala si proba cu înscrisuri.

În drept s-a invocat art. 115-118 C pr civ.

În cursul cercetarii judecatoresti s-a administrat proba cu înscrisurile enumerate mia sus precum si cu adresa nr. 1878/21.12.2009 si nr. 196/11.02.2010 a Asociatiei Chinologica Româna f.67 si 106, adeverinta loc de munca reclamanta pârâta f. 74 si loc de munca pârât reclamant f. 115/129, tarife A ch R f. 75-77, cupon pensie F. 78, regulamentul colegiului de arbitri ACHR f. 79-87, regulament FCI pentru expozitii canine internationale f. 88-102, chitanta nr. 1307/17.10.2008 si nr. 4600/19.11.2009 f. 116,117/130, 131, sentinta civila nr. 9344/14.12.1998 pronuntata în dosar nr. 9648/1998 de Judecatoria Tg. Mures f. 118, bilete avion pârât reclamant f. 119-123, ancheta sociala la domiciliul pârâtului reclamant f. 31 si reclamantei pârâte f. 33/37,  proba testimoniala în cadrul careia au fost audiati la solicitarea reclamantei pârâte martora Steer Elena f. 104 si proba cu interogatoriul reclamantei pârâte f. 132-134 si pârâtului reclamant f. 135-136.

Analizând probele administrate instanta retine urmatoarele:

Din relatia de concubinaj a partilor desfasurata în perioada 1998-2007 a rezultat minorul SLA nascut la data de 24.11.2005 recunoscut de catre pârâtul reclamant, astfel cum reiese din înscrisul de la fila 4 din dosar. Pâna la împlinirea vârstei de un an minorul s-a aflat în îngrijirea bunicii materne si paterne si nu a locuit împreuna cu partile deoarece reclamanta se afla în continuarea tratamentului medical, fapt rezultat din afirmatiile necontestate cuprinse în cerere si din raspunsurile la interogatoriul administrat reclamantei pârâte. Dupa împlinirea vârstei de un an minorul a locuit împreuna cu ambii parinti, la domiciliul comun al acestora din localitatea Craiesti pâna la separarea în fapt a acestora petrecuta în cursul anului 2007 când reclamanta a parasit locuinta comuna a partilor, mutându-se împreuna cu minorul la domiciliul bunicii materne situat în localitatea Oradea str. VA nr. 5 ap. 16 jud. Bihor. Pâna la separarea în fapt a partilor atât bunica materna cât si bunicii paterni au participat la cresterea si educarea minorului, fapt retinut din cuprinsul anchetei sociale efectuate la domiciliul pârâtului-reclamant (f.31). Astfel cum reiese din ancheta sociala administrata în cauza la domiciliul reclamantei locuinta se compune din trei camere si dependinte, este foarte bine mobilata si întretinuta fiind proprietatea bunicii materne  în vârsta de 60 de ani, pensionara si cu un venit de 1400 lei ( f. 78). Mai reiese ca la acel domiciliul locuiesc pe lânga bunica materna doar reclamanta si minorul. Se mai retine ca reclamanta este absolventa a Universitatii din Cluj Napoca Facultatea de Actorie si ocupa functia de preparator la Facultatea de Muzica din cadrul Universitatii Oradea de unde obtine un venit de 1299 lei lunar, astfel cum reiese din adeverinta de venit de la fila 74. Se retine de asemenea ca minorul este înscris la o gradinita din Oradea si ca reclamanta pârâta se ocupa efectiv de cresterea si educarea minorului ajutata fiind de bunica materna ( ancheta sociala f. 37, depozitie martor f. 104). Din cuprinsul acelorasi mijloace de proba mai reiese ca reclamanta pârâta nu a interzis pârâtului reclamant vizitarea minorului si ca acesta a solicitat de mai multe ori permisiunea de a vizita minorul si l-a vizitat la Oradea ( raspunsul la întrebarea 8 din interogatoriul administrat reclamantei pârâte fila 132). Se mai retine ca de la despartirea in fapt a partilor pârâtul a contribuit cu suma de 2000 lei pentru cresterea si educarea minorului si i-a cumparat acestuia jucarii. Se mai retine ca pârâtul este directorul Asociatiei Chinologice a jud. Mures si ca in aceasta calitate obtine un venit mediu net lunar de 600 lei f. 123. Din cuprinsul înscrisului de la fila 118 din dosar reiese ca pârâtul reclamant mai are un minor în întretinere dintr-o casatorie anterioara, respectiv pe LA nascuta în 2.12.1995 încredintata mamei si fata de care pârâtul reclamant a fost obligat prin  Sentinta civila nr. 9344/14.12.1998 pronuntata în dosar nr. 9648/1998 de Judecatoria Tg. Mures ramasa definitiva si irevocabila (f. 118) la plata unei pensii de întretinere în cuantum de 15 lei lunar. Din cuprinsul anchetei sociale efectuate la domiciliul pârâtului –reclamant reiese ca acesta locuieste împreuna cu parintii sai, respectiv SA, salariat, în vârsta de 60 de ani si Szabo Judita pensionara în vârsta de 64 de ani la locuinta proprietatea acestora situata în comuna G nr. 63 jud. Mures ( f. 31). Locuinta este compusa din trei camere si dependinte iar conditiile de igiena  si de locuit sunt corespunzatoare. Din cuprinsul interogatoriului administrat pârâtului reclamant reiese ca mama acestuia sufera de diabet. Mai reiese ca pârâtul este de acord cu încredintarea minorului în favoarea reclamantei pârâte si cu plata unei pensii in cuantumul prevazut de lege.

Fata de dispozitiile art. 42 alin1 si 4 C fam si de acordul partilor cu privire la încredintarea minorului în favoarea reclamantei pârâte si constatând ca reclamanta pârâta ofera conditii morale si materiale corespunzatoare pentru cresterea si educarea minorului, ocupându-se efectiv de acesta, împreuna cu bunica materna, oferindu-i acestuia afectiunea, grija si sprijinul de care acesta are nevoie precum si mijloace materiale îndestulatoare pentru o buna dezvoltare fizica si psihica, instanta constata ca învoiala partilor cu privire la încredintarea minorului corespunde  interesului superior al acestuia, motiv pentru care o va încuviinta si va încredinta minorul în favoarea reclamantei pârâte.

Fata de dispozitiile art. 42 alin 3 si 4 C fam si de cele prevazute la art. 94 alin 1 si 3 C fam instanta va obliga pârâtul reclamant, incepând cu data pronuntarii sentintei, la plata in favoarea minorului a unei pensii de întretinere în cuantum de 100 lei reprezentând 1/6 din venitul mediu net lunar  obtinut de acesta în calitate de director al Asociatiei Chinologice a jud. Mures f. 123, avându-se in vedere ca acesta mai are un minor in întretinere ( f.118) si a facut dovada contribuirii cu suma de 2000 lei la cresterea si educarea minorului pana la data pronuntarii. Fata de celelalte venituri cu privire la care se afirma ca le-ar mai obtine pârâtul reclamant, analizând întregul material administrat in cauza, se constata ca nu s-a facut dovada obtinerii acestora. În acest sens se constata ca respectivele indemnizatii pe care le-ar putea dobândi pârâtul reclamant pentru exercitarea functiei de arbitru nu au nici caracter cert si nici permanent ci ar depinde de organizatorii concursului iar perceperea de catre pârât a unor astfel de indemnizatii nu a fost dovedita. Cu atât mai putin nu pot intra in calculul cuantumului pensiei de intretinere sumele dobândite cu titlu de diurna câta vreme acestea au destinatia de a asigura cheltuielile de deplasare si masa ale arbitrului, neputând constitui deci o retributie pentru munca prestata.

Cu privire insa la stabilirea programului de vizitare instanta constata ca partile au pozitii divergente. Astfel, desi din materialul administrat in cauza reiese ca reclamanta pârâta nu s-a opus exercitarii dreptului pârâtului reclamant de a avea legaturi personale cu minorul aceasta nu este de acord ca vizitarea minorului sa se desfasoare cu ridicare de la domiciliu. În motivarea acestei pozitii reclamanta pârâta a argumentat ca minorul necesita o alimentatie speciala si ca pârâtul reclamant nu se poate ocupa efectiv de minor neputând fi ajutat nici de catre mama acestuia deoarece este grav bolnava. A mai argumentat reclamanta pârâta ca minorul se afla la o vârsta foarte frageda motiv pentru care o schimbare a mediului pentru o perioada atât de îndelungata nu ar fi in interesul unei bune dezvoltari fizice si psihice a minorului. Fata de acestea instanta retine ca pârâtul reclamant a solicitat in repetate rânduri permisiunea de a vizita minorul la Oradea ( raspunsul la întrebarea 8 din interogatoriul administrat reclamantei pârâte fila 132) insa acest lucru nu a  fost întotdeauna posibil în fapt data fiind împrejurarea ca partile locuiesc in localitati diferite iar programul de lucru a pârâtului reclamat presupune deplasari in strainatate ori munca la sfârsit de saptamâna. Se mai retine de asemenea, contrar sustinerilor reclamantei pârâte, ca pârâtul reclamant este in mod real preocupat de minor, profitând de deplasarile in strainatate pentru a vizita minorul. Se mai retine de asemenea ca bunica paterna a îngrijit minorul înainte ca acesta sa împlineasca vârsta de un an si ca pârâtul reclamant locuieste împreuna cu parintii sai unde sunt conditii corespunzatoare pentru cresterea si educarea minorului si pentru a-i asigura acestuia o alimentatie corespunzatoare si o supraveghere atenta. Nici boala bunicii paterne nu este de natura a determina concluzia ca la domiciliul pârâtului si bunicilor paterni nu sunt conditii corespunzatoare pentru cresterea minorului câta vreme la acea locuinta se afla trei persoane, toate dornice sa îngrijeasca minorul si sa ii ofere acestuia conditii corespunzatoare de crestere si educare. Se mai retine ca dreptul pârâtului reclamant in calitate de parinte de a avea legaturi personale cu minorul este un drept fundamental prevazut in legislatia interna cât si de numeroase prevederi internationale. Reglementarile interne relevante sunt cuprinse atât in Cofdul Familiei cât si in Legea 272/2004. Potrivit art. 43 alin ultim C fam parintele divortat, caruia nu i s-a încredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învatatura si pregatirea lui profesionala.

În conformitate cu art. 97 alin 2 C fam parintii exercita drepturile parintesti numai îi interesul minorului.

În acelasi sens potrivit art. 2 din Legea 272/2004 „ (2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat în mod legal.  (3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si în cauzele solutionate de instantele judecatoresti. (4) Persoanele prevazute la alin. (3) sunt obligate sa implice familia în toate deciziile, actiunile si masurile privitoare la copil si sa sprijine îngrijirea, cresterea si formarea, dezvoltarea si educarea acestuia în cadrul familiei.”

Potrivit art. 44 din Legea 272/2004 „  (1) Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala. (2) Parintilor sau, dupa caz, altor reprezentanti legali le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilitatilor, cele mai bune conditii de viata necesare cresterii si dezvoltarii copiilor; parintii sunt obligati sa le asigure copiilor locuinta, precum si conditiile necesare pentru crestere, educare, învatatura si pregatirea profesionala.”

În conformitate cu art. 33 din acelasi act normativ „Copilul nu poate fi separat de parintii sai sau de unul dintre ei, împotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare si numai daca acest lucru este impus de interesul superior al copilului.”

 În acelasi sens, potrivit art. 14 din acelasi act normativ „ (1) Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.  (2) Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a întretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, în masura în care acest lucru nu contravine interesului sau superior.(3) Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decât în cazurile în care instanta decide în acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.”

 În acelasi sens relevante sunt prevederile art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului astfel cum a fost interpretat in jurisprudenta Curtii precum si Conventia O.N.U. cu privire la drepturile copilului ratificata prin Legea 18/1990, Conventia din 17/07/2006 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 257 din 17/04/2007

asupra relatiilor personale care privesc copiii*)

adoptata la Strasbourg 15 mai 2003. Din ansamblul acestor reglementari interne si internationale reiese ca programul de vizitare al minorului presupune nu doar o modalitate de exercitare al dreptului parintelui caruia nu i s-a incredintat minorul de a avea relatii personale cu acesta cât si dreptul acestuia din urma de a mentine si dezvolta relatii personale cu ambii parinti. Sub aspectul modalitatii de exercitare a acestui drept relevante sunt dispozitiile art. 4 din acest din urma act international potrivit caruia „1. Copilul si parintii sai au dreptul de a obtine si de a întretine relatii personale constante. 2. Aceste relatii personale nu pot fi restrânse sau excluse decât atunci când acest lucru este necesar în interesul superior al copilului.

3. Atunci când nu este în interesul superior al copilului sa întretina relatii personale nesupravegheate cu unul dintre cei 2 parinti ai sai, se ia în considerare posibilitatea de întretinere a unor relatii personale sub supraveghere sau a altor forme de relatii personale cu acest parinte.” Din cuprinsul jurisprudentei Curtii Europene de Drepturile Omului mai reiese ca  desi in materia încredintarii minorului autoritatile interne beneficiaza de o mare marja de apreciere, controlul restrictiilor impuse dreptului de a avea legaturi personale cu minorul ori altfel spus dreptului de vizitare este mult mai riguros (Elsholz c. Allemagne [GC], no 25735/94, § 49, CEDH 2000-VIII ). Se mai retine de catre Curtea de la Strasbourg ca „pentru un parinte si copilul sau a fi impreuna reprezinta un element fundamental al vietii de familie iar masurile interne care il impiedica reprezinta o ingerinta in dreptul protejat de art. 8 din Conventie”( Johansen c. Norvège du 7 août 1996, Recueil des arrêts et décisions 1996-III, pp. 1001-1002, § 52, et Bronda c. Italie du 9 juin 1998, Recueil 1998-IV, p. 1489, § 51).

Din ansamblul reglementarilor interne si internationale reiese ca dreptul de a avea legaturi personale cu minorul impune asigurarea de catre autoritati a tuturor conditiilor pentru ca acestia sa dezvolte o relatie familiala normala iar orice masuri de natura a împiedica exercitiul liber al dreptului de a avea legaturi personale cu minorul trebuie sa fie prevazuta de lege, sa urmareasca un scop legitim si sa fie proportionala cu acest scop.

De aici reiese ca solicitarea pârâtului reclamant de a i se incuviinta programul de vizitare a minorului in modalitatea cu preluare de la domiciliul reclamantei pârâte nu poate fi refuzata de catre instanta decât in ipoteza in care ar respecta exigentele prevazute de art. 8 paragraf 2 din CEDO. Pârâta reclamanta a invocat interesul superior al minorului, analizat fie din perspectiva asigurarii unei alimentatii corespunzatoare, fie din dificultatea adaptarii la o schimbare a mediului la aceasta varsta frageda ori de imposibilitatea pârâtului reclamant de a se ocupa de minor pe o perioada atata de indelungata în scopul argumentarii opozitiei sale la programul de vizitare solicitat de pârâtul reclamant. Toate aceste argumente invocate de reclamanta pârâta au fost contrazise de probele administrate in cauza. Din ansamblul acestora a reiesit ca pârâtul reclamant are conditii materiale de crestere bune, este ajutat de mama sa in educarea si supravegherea minorului si doreste sa participe efectiv la cresterea acestuia. Instanta mai retine ca varsta minorului nu este in asemenea masura de frageda pentru a presupune prezenta permanenta a mamei ori o dependenta fizica si emotionala fata de aceasta din urma si ca dimpotriva, este favorabila dezvoltarii unor legaturi de familie bazate pe afectiune, incredere si respect. Relevanta este si împrejurarea ca partile locuiesc in localitati diferite impunându-se cu atât mai mult incuviintarea unui program de vizitare cu ridicare de la domiciliul parintelui caruia i-a fost incredintat si petrecerea unei perioade la domiciliul celuilalt parinte pentru a face posibil exercitarea dreptului efectiv de a avea relatii personale cu ambii parinti . Fata de aceste considerente, constatând ca vizitarea minorului cu preluare de la domiciliul reclamantei pârâte este nu in contradictie cu interesul minorului ci in sprijinul acestuia, instanta va admite petitul subsidiar al actiunii reconventionale si va stabili programul de vizitare al minorului in sensul solicitat de pârâtul reclamant.

Va lua act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare