Penal - vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.)

Hotărâre 440 din 24.04.2010


Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

I. Prin rechizitoriul din data de 10.03.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş, dat în dosarul nr. 965/P/2007, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 2284/320/2008 la data de 13.03.2008, a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului ES [fiul lui A şi M, născut la data de 01.01.1968 în Mardin, Turcia, CNP 7680101010019, domiciliat în Mardin, str. Ulucami, nr. 147, Turcia, cu reşedinţa în România, mun. Alba Iulia, str. CM, nr. ,  jud. Alba, cetăţean turc, fără antecedente penale, posesor al permisului de şedere temporară seria ROU nr. 0121881 eliberat de autorităţile române] pentru săvârşirea unei infracţiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzută art. 184 alin. 2 şi 4 C. pen., în dauna părţii vătămate NT şi pentru săvârşirea unei infracţiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzută art. 184 alin. 2 şi 4 C. pen., în dauna părţii vătămate NF junior. Cele două infracţiuni au fost reţinute ca fiind comise în concurs ideal de infracţiuni, prevăzut de art. 33 lit. b C. pen.

II. În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că la data de 25.01.2007, în jurul orei 10:35, în timp ce conducea autoturismul marca Kia Sorento cu nr. de înmatriculare AB-05-JBZ pe DN 15, pe raza loc. Ernei, pe ruta Târgu-Mureş-Reghin, într-o curbă deosebit de periculoasă spre stânga, inculpatul ES a pierdut controlul volanului, pătrunzând pe contrasens peste marcajul longitudinal linie continuă simplă şi a acroşat-o pe partea vătămată NT, care se afla pe podeţul de acces la imobilul nr. 413, precum şi căruciorul împins de aceasta, în care se afla partea vătămată NF, fiul acesteia în vârstă de 1 an şi 3 luni. În urma accidentului rutier, părţile vătămate au suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 110-120 zile, respectiv 70-80 zile de îngrijiri medicale.

S-a considerat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care a încălcat dispoziţiile art. 41 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 77 alin.2, art. 123 lit. b şi art. 148 pct. 8 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, deoarece într-o curbă deosebit de periculoasă spre stânga, semnalizată corespunzător, datorită neatenţiei la volan, nu a redus viteza suficient, a pierdut controlul volanului, a pătruns pe contrasens, peste marcajul longitudinal linie continuă simplă şi a acroşat părţile vătămate care se aflau pe podeţul situat în afara părţii carosabile.

De asemenea, în faza de urmărire penală, partea vătămată NT, în numele său şi al fiului său, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 lei, cu titlu de daune materiale şi morale.

Spitalul Clinic Judeţean Mureş s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.725,98 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate părţilor vătămate, plus dobânzile legale aferente până la data plăţii efective.

S-a mai reţinut că autoturismul condus de inculpat a fost asigurat la SC BT Asigurări Transilvania SA Alba Iulia.

Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu a fost întemeiată pe următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpatului; declaraţiile părţii vătămate NT; declaraţiile martorilor; rapoarte medico-legale de constatare; proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto şi schiţe anexate; proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

III. În cursul cercetării judecătoreşti nu a fost posibilă audierea inculpatului, întrucât acesta s-a întors în Turcia (ţara sa de origine) şi nu s-a mai prezentat în faţa instanţei de judecată după momentul citirii actului de sesizare, deşi a fost citat în repetate rânduri la domiciliile cunoscute de instanţă.

Au mai fost audiaţi însă, martorii SZTJ (f. 349), GI (f. 350), CA (f. 374-375), propuşi de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş prin rechizitoriu, martori care în esenţă, şi-au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, reiterând cele declarate în faţa poliţiştilor şi expunând starea de fapt pe care au perceput-o personal.

Totodată, s-a procedat la încuviinţarea probei testimoniale propuse de părţile civile, fiind audiaţi în acest sens, martorii SH (f. 376-377), CM (f. 416-417) şi LE (f. 418-419).

Totodată, s-a administrat proba cu înscrisuri, cu precădere în ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal.

În legătură cu problema laturii civile, la solicitarea instanţei, părţile civile NT şi NF junior şi-au precizat pretenţiile formulate în contradictoriu cu inculpatul, solicitând obligarea acestuia la plata următoarelor despăgubiri: suma de 25.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale pentru fiecare parte civilă; suma de 1.200 lei cu titlu de cost al medicamentelor pentru vindecarea rănilor şi tratamente, suma de 3.000 lei reprezentând contravaloarea serviciilor menajere şi de îngrijire a părţilor civile; suma de 500 lei reprezentând pierderi de venituri ale părţi civile NT la locul de muncă; suma de 200 lei reprezentând costul deplasării cu autoturismul propriu marca Toyota pentru consultaţii şi tratament medical, pe ruta Ernei-Târgu Mureş şi retur, timp de 10 zile lunar, adică 660 km, a 8 litri de carburant pentru 100 km; suma de 280 lei reprezentând contravaloarea unei biciclete ergonomice. S-a mai solicitat obligarea inculpatului la plata unor rente lunare, în măsura în care cadrele medico-legale vor stabili o nevindecare totală a părţilor civile şi persistenţa unor sechele care necesită eforturi suplimentare în raport cu starea normală de sănătate din momentul accidentului.

De asemenea, s-a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Cu ocazia concluziilor pe fond, părţile civile şi-au modificat pretenţiile, în sensul că au renunţat la suma de 500 lei reprezentând pierderi de venituri ale părţii civile NT la locul de muncă şi şi-au redus pretenţiile în ceea ce priveşte contravaloarea serviciilor menajere şi de îngrijire a părţilor civile la un cuantum de 2.800 lei.

În fine, pe parcursul cercetării judecătoreşti, s-au purtat discuţii în legătură cu introducerea şi participarea în calitate de părţi responsabile civilmente în proces a S.C. ASMIR S.R.L. şi S.C. D.A.C.O. TRADE GROUP S.R.L., această chestiune urmând a fi reiterată şi în considerentele ce se vor formula în capitolul privind latura civilă al acestei sentinţe.

Analizând coroborat actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

IV. Starea de fapt prezentată în rechizitoriu de către reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş este confirmată de probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.

Astfel, la data de 25.01.2007, în jurul orei 10:35, în timp ce conducea autoturismul marca Kia Sorento cu nr. de înmatriculare AB-05-JBZ pe DN 15, pe raza loc. Ernei, pe ruta Târgu Mureş-Reghin, într-o curbă deosebit de periculoasă spre stânga, inculpatul ES a pierdut controlul volanului, pătrunzând pe contrasens peste marcajul longitudinal linie continuă simplă şi a acroşat-o pe partea vătămată NT, care se afla pe podeţul de acces la imobilul nr. 413, precum şi căruciorul împins de aceasta, în care se afla partea vătămată NF, fiul acesteia în vârstă de 1 an şi 3 luni. În urma accidentului rutier, părţile vătămate au suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 110-120 zile, respectiv 70-80 zile de îngrijiri medicale.

Din declaraţia martorului GI rezultă că, după ce a traversat strada, observând în prealabil doar trecerea autoturismului condus de inculpat, acesta a văzut că autoturismul respectiv a pătruns pe contrasens, apoi în şanţul de pe marginea stângă a străzii, şi a acroşat pe partea vătămată, care se afla cu un cărucior pe podeţul de beton ce făcea accesul spre imobilul nr. 413. Atât din declaraţiile acestui martor, cât şi din declaraţiile martorilor SZTJ şi CA, care au auzit bubuitura impactului şi s-au deplasat la locul accidentului, reiese că autoturismul condus de inculpat s-a oprit în şanţul de pe marginea drumului, la circa 20 metri de podeţul sus-menţionat, iar părţile vătămate se aflau căzute în noroi în apropierea autoturismului pe trotuar şi respectiv, în şanţ, unde erau împrăştiate fragmente ale căruciorului distrus. La locul accidentului nu au fost descoperite urme de frecare sau de frânare.

Inculpatul a recunoscut şi a regretat fapta comisă, declarând că, în timp ce conducea autoturismul sus-menţionat, la o distanţă mică în spatele unui camion, la un moment dat, şoferul acestuia a frânat brusc, fapt pentru care, pentru a evita tamponarea a virat stânga, a pătruns pe contrasens şi a acroşat-o pe partea vătămată NT, care împingea un cărucior pe marginea stângă a străzii, deoarece nu putea circula pe trotuar, fiind noroi. Astfel, inculpatul se consideră parţial vinovat de producerea accidentului, apreciind că şi partea vătămată NT are o parte din vină deoarece nu a circulat în afara părţii carosabile.

În raport de aceste împrejurări, considerăm că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care a încălcat dispoziţiile art. 41 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 77 alin. 2, art. 123 lit. b şi art. 148 pct. 8 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, deoarece într-o curbă deosebit de periculoasă spre stânga, semnalizată corespunzător, datorită neatenţiei la volan, nu a redus viteza suficient, a pierdut controlul volanului, a pătruns pe contrasens, peste marcajul longitudinal linie continuă simplă, şi a acroşat părţile vătămate care se aflau pe podeţul situat în afara părţii carosabile.

Declaraţiile inculpatului nu sunt în totalitate corespunzătoare adevărului, fiind contrazise atât de declaraţiile martorilor audiaţi, cât şi de cele constatate de organele de poliţie rutieră cu ocazia cercetării la faţa locului, cu privire la traiectoria autoturismului condus de inculpat, poziţia finală a părţilor vătămate şi poziţia fragmentelor provenite de la căruciorul distrus.

Chiar dacă s-ar lua în considerare declaraţiile inculpatului cu privire la camioneta care circula în faţa sa, inculpatul ar fi încălcat dispoziţiile art. 51 din O.U.G. nr. 195/2002, deoarece nu a păstrat o distanţă suficientă pentru evitarea unei eventuale coliziuni cu aceasta, în cazul unei frânări.

De asemenea, chiar dacă s-ar considera că partea vătămată NT ar fi circulat pe partea carosabilă, încălcarea dispoziţiilor art. 71 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 nu ar fi determinat producerea accidentului, deoarece, pe de o parte conform şi declaraţiilor inculpatului, partea vătămată nu ar fi putut împinge căruciorul pe trotuar deoarece era noroi, iar pe de altă parte accidentul s-a produs datorită faptului că, pe fondul neatenţiei şi neadaptării vitezei, inculpatul a pătruns pe contrasens, peste linia continuă simplă. În altă ordine de idei, constatăm din fotografiile judiciare făcute la locul producerii accidentului, că partea carosabilă nu este mărginită de un trotuar, în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă avem de-a face cu o zonă neasfaltată, accesibilă pietonilor, obligaţia legală a acestora fiind aceea de a circula cât mai aproape de marginea drumului pe sensul lor de mers.

Pentru a reţine situaţia de fapt mai sus descrisă, instanţa a avut în vedere interpretarea coroborată a următoarelor mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată: declaraţiile inculpatului; declaraţiile părţii vătămate NT; declaraţiile martorilor; rapoarte medico-legale de constatare; proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto şi schiţe anexate; proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

V. În drept, fapta inculpatului ES, care din culpă, a pricinuit părţilor vătămate NT şi NF junior, o vătămare corporală care a necesitat pentru vindecare 110-120 zile de îngrijiri medicale (pentru partea vătămată NT), respectiv 70-80 zile de îngrijiri medicale (pentru partea vătămată NF junior), ca urmare a încălcării dispoziţiilor art. 41 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 77 alin. 2, art. 123 lit. b şi art. 148 pct. 8 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 C. pen.

Cele două infracţiuni au fost comise în stare de concurs ideal de infracţiuni, prevăzut de art. 33 lit. b C. pen.

Din punctul de vedere al laturii obiective, regăsim în comportamentul inculpatului toate condiţiile prevăzute de textul de lege menţionat pentru a fi în prezenţa infracţiunilor de vătămare corporală din culpă amintite.

Sub aspect subiectiv, fapta comisă îmbracă forma culpei simple conform art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b C. pen., vinovăţia inculpatului fiind dovedită în privinţa ambelor infracţiuni, cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în timpul judecăţii.

VI. La individualizarea pedepsei pentru fiecare dintre cele două infracţiuni, instanţa urmează să ţină cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., art. 52 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările concrete în care au fost săvârşite infracţiunile şi atitudinea procesuală a inculpatului.

Astfel, având în vedere poziţia sinceră a inculpatului, de recunoaştere şi regretare a faptei, instanţa va reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă judiciară de la art. 74 alin. 1 lit. c din C. pen., urmând ca în baza art. 76 alin. 1 lit. e C. pen., să coboare pedeapsa sub minimul special.

Prin urmare, în raport de toate aceste împrejurări, instanţa constată că o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea, la data de 25.01.2007, a infracţiunii de vătămare corporală din culpă în dauna părţii vătămate NT şi o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea, la data de 25.01.2007, a infracţiunii de vătămare corporală din culpă în dauna părţii vătămate NF junior, sunt suficiente pentru a se îndeplini rolul represiv şi educativ al pedepsei.

Întrucât cele două infracţiuni au fost comise, aşa cum s-a arătat, în stare de concurs ideal de infracţiuni, în temeiul art. 33 lit. b C. pen. coroborat cu art. 34 alin. 1 lit. b C. pen. instanţa va contopi pedeapsa de 4 luni închisoare şi pedeapsa de 3 luni închisoare menţionate mai sus şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 luni închisoare, ca pedeapsă rezultantă.

VII. Apreciind că scopul pedepsei potrivit art. 52 C. pen., ca măsură de constrângere şi mijloc de reeducare a condamnatului, poate fi atins fără a se executa pedeapsa în regim de detenţie, constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile art. 81 C. pen. cu privire la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în baza acestui articol precum şi în baza art. 82 C. pen. instanţa urmează să dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 4 luni. În acest sens, instanţa are în vedere că i se poate da credit inculpatului în sensul îndreptării sale fără a fi introdus în regim de detenţie. Ţinem cont pentru a pronunţa această soluţie, de faptul că inculpatul este infractor primar, iar fapta comisă a fost săvârşită din culpă.

Potrivit art. 359 C. pr. pen. instanţa va pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate.

VIII. În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, se impun consideraţii suplimentare.

Părţile vătămate NT şi NF junior, prin reprezentanţi legali NT şi NF senior s-au constituit părţi civile în procesul penal, în contradictoriu cu inculpatul ES, solicitând iniţial obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune materiale şi morale.

Ulterior, la solicitarea instanţei, părţile civile NT şi NF junior şi-au precizat pretenţiile formulate în contradictoriu cu inculpatul, solicitând obligarea acestuia la plata următoarelor despăgubiri: suma de 25.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale pentru fiecare parte civilă; suma de 1.200 lei cu titlu de cost al medicamentelor pentru vindecarea rănilor şi tratamente, suma de 3.000 lei reprezentând contravaloarea serviciilor menajere şi de îngrijire a părţilor civile; suma de 500 lei reprezentând pierderi de venituri ale părţi civile NT la locul de muncă; suma de 200 lei reprezentând costul deplasării cu autoturismul propriu marca Toyota pentru consultaţii şi tratament medical, pe ruta Ernei-Târgu Mureş şi retur, timp de 10 zile lunar, adică 660 km, a 8 litri de carburant pentru 100 km; suma de 280 lei reprezentând contravaloarea unei biciclete ergonomice. S-a mai solicitat obligarea inculpatului la plata unor rente lunare, în măsura în care cadrele medico-legale vor stabili o nevindecare totală a părţilor civile şi persistenţa unor sechele care necesită eforturi suplimentare în raport cu starea normală de sănătate din momentul accidentului.

Cu ocazia concluziilor pe fond, părţile civile şi-au modificat pretenţiile, în sensul că au renunţat la suma de 500 lei reprezentând pierderi de venituri ale părţii civile NT la locul de muncă şi şi-au redus pretenţiile în ceea ce priveşte contravaloarea serviciilor menajere şi de îngrijire a părţilor civile la un cuantum de 2.800 lei.

Spitalul Clinic Judeţean Mureş s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.725,98 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate părţilor vătămate, plus dobânzile legale aferente până la data plăţii efective.

În fine, pe parcursul cercetării judecătoreşti, s-au purtat discuţii în legătură cu introducerea şi participarea în calitate de părţi responsabile civilmente în proces a S.C. ASMIR S.R.L. şi S.C. D.A.C.O. TRADE GROUP S.R.L.

1. Prin cererile formulate în cursul judecăţii prezentei cauze, părţile civile, asistate sau reprezentate de apărător ales, au solicitat introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente şi obligarea alături de inculpat, la plata despăgubirilor civile, a S.C. D.A.C.O. TRADE GROUP S.R.L.

O asemenea solicitare nu a fost considerată temeinică de instanţă şi ca atare, a fost respinsă, apreciindu-se să societatea cu pricina nu ar putea, de plano, să aibă calitatea de parte responsabilă civilmente în proces, nefiind îndeplinite în niciun caz condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, întrucât nu ne situăm pe terenul niciunuia dintre temeiurile instituite de art. 998-1003 Cod civil. În acest sens, se pune în discuţie cu precădere, incidenţa art. 1000 alin. 1 Cod civil care reglementează răspunderea persoanelor pentru lucruri în general, iar instanţa consideră că nu sunt îndeplinite cel puţin două dintre condiţiile instituite de lege. Astfel, societatea respectivă, deşi era proprietara autoturismului condus de inculpat, îl închiriase pe acesta încă din anul 2003 către S.C. ASMIR S.R.L., societatea angajatoare a inculpatului. În această circumstanţă, S.C. D.A.C.O. TRADE GROUP S.R.L. a pierdut paza juridică a lucrului, transferând această pază juridică în favoarea chiriaşului S.C. ASMIR S.R.L.. Chiar dacă S.C. D.A.C.O. TRADE GROUP S.R.L. avea calitatea de proprietar al bunului, această calitate nu este de natură să-i angajeze răspunderea obiectivă, deoarece toate atributele specifice exercitării folosinţei şi posesiei asupra acelui bun aparţineau unei alte societăţi comerciale, respectiv chiriaşului. În al doilea rând, pentru angajarea răspunderii pentru lucruri în general se pune problema existenţei unei „fapte a lucrului”, definită ca fiind o împrejurare separată de voinţa unei alte persoane, o acţiune pe care lucrul o realizează în mod independent. Astfel, nu se poate vorbi de angajarea răspunderii pentru lucruri în general, în cazul în care lucrul a fost folosit ca un instrument, or, în cazul de faţă nu se poate vorbi despre o faptă a lucrului, ci despre lucru ca instrument, ca element de care s-a ajutat inculpatul în săvârşirea infracţiunii.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 346 alin. 1 C. pr. pen. raportat la art. 14 şi 16 C. pr. pen., cu aplicarea art. 1000 alin. 1 C. civ., instanţa va respinge acţiunea civilă formulată de partea civilă NT şi de partea civilă NF junior, prin reprezentanţi legali NT şi NF senior în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente S.C. D.A.C.O. TRADE GROUP S.R.L. [cu sediul cunoscut în mun. Sebeş, str. Decebal, nr. 16, jud. Alba, cu alt sediu cunoscut în mun. Sebeş, str. Lucian Blaga, nr. 8, jud. Alba, cu alt sediu cunoscut în mun. Sebeş, str. Alunului, nr. 1, jud. Alba, cu alt sediu cunoscut în mun. Sebeş, str. Drumul Sibiului, nr. 42A, jud. Alba, citată şi prin afişare la uşa Consiliului Local Târgu Mureş], ca fiind introdusă împotriva unei persoane care nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în proces.

2. Trecând la analiza pe fond a pretenţiilor civile formulate de părţile civile NT şi NF junior, apreciem că acestea sunt fondate numai în parte, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Pentru a fi justificată angajarea răspunderii civile a inculpatului trebuie să fie întrunite toate cele patru condiţii ale răspunderii civile delictuale, condiţii care se desprind din dispoziţiile art. 998-999 Cod civil. Este vorba despre existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovăţiei făptuitorului. În speţă aceste condiţii sunt, în esenţă îndeplinite, existenţa lor rezultând din interpretarea situaţiei de fapt descrise, dar anumite observaţii se impun în legătură cu cuantumul prejudiciului invocat de părţi.

Astfel, în ceea ce priveşte daunele morale, în cuantum de câte 25.000 euro în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plăţii, pentru fiecare dintre părţile civile NT şi NF junior, instanţa apreciază că suma solicitată depăşeşte condiţia existenţei unui echilibru între suferinţa morală cauzată şi evaluarea materială a acesteia. Instanţa reţine că eventuala acordare de despăgubiri băneşti cu titlu de daune morale pentru persoanele vătămate prin săvârşirea unei fapte penale nu trebuie să fie un mijloc de îmbogăţire, ci trebuie să încerce să compenseze o pierdere, o limitare sau o suferinţă generată de fapta respectivă. În speţă, faţă de toate aceste motive evidenţiate, considerăm că o sumă de 10.000 euro în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plăţii, este suficientă pentru a compensa suferinţa morală cauzată părţilor civile. Mai mult decât atât, în cauza de faţă instanţa apreciază că alături de despăgubirea materială acordată, însăşi constatarea existenţei faptei şi a unei încălcări a legii contribuie la acordarea unei satisfacţii echitabile pentru părţile civile.

În ceea ce priveşte suma de 2.800 lei solicitată pentru a acoperi contravaloarea serviciilor menajere şi de îngrijire a părţilor civile, deşi nu s-a specificat expres în cererea formulată, considerăm că aceasta este o pretenţie formulată în întregime de partea civilă NT, întrucât suma cu pricina, deşi a fost menită să asigure îngrijirea ambelor părţi civile în perioada de convalescenţă, cheltuiala cu pricina nu putea fi făcută în niciun caz de către partea civilă NF junior, întrucât acesta avea puţin mai mult de 1 an la data săvârşirii faptei de către inculpat. Mai mult decât atât, din declaraţia martorelor CM şi LE, rezultă că acele cheltuieli au fost făcute pentru menajul zilnic, prin plata unei sume de bani către mama părţii civile NT, unde întreaga familie a acesteia a locuit mai multe luni în acea perioadă de convalescenţă. Pretenţiile civile formulate sub acest aspect sunt fondate, martora CM declarând că ştie de la mama părţii civile NT, că partea civilă i-a plătit suma de 700 lei lunar, timp de 4 luni, pentru a se ocupa de gătit, spălat şi alte lucruri care ţin de îngrijirea părţii civile şi a familiei sale.

În ceea ce priveşte suma de 500 lei reprezentând pierderi de venituri ale părţii civile NT la locul de muncă, notăm pe de o parte, că partea a renunţat la această pretenţie, cu ocazia cuvântului acordat pe fondul pricinii. Pe de altă parte însă, acest capăt al cererii de despăgubiri este nefundat, întrucât nu există la dosarul cauzei nicio probă care să susţină aceste pretenţii.

În ceea ce priveşte suma de 1.200 lei cu titlu de cost al medicamentelor pentru vindecarea rănilor şi tratamente, instanţa consideră nefondată acţiunea intentată de părţile civile sub acest aspect, întrucât deşi pretenţiile au fost formulate, ele nu sunt susţinute de niciun mijloc de probă, documentele depuse la dosar neconfirmând suportarea de către persoanele vătămate a unor asemenea cheltuieli. Totodată, nici martorii audiaţi, propuşi chiar de către părţi, nu au reuşit să susţină afirmaţiile părţilor civile ca fiind reale.

În ceea ce priveşte suma de 200 lei reprezentând costul deplasării cu autoturismul propriu marca Toyota pentru consultaţii şi tratament medical, pe ruta Ernei-Târgu Mureş şi retur, timp de 10 zile lunar, adică 660 km, a 8 litri de carburant pentru 100 km, instanţa constată că nici acest capăt de cerere nu este fondat, întrucât la dosarul cauzei nu există niciun fel de dovezi cu privire la numărul deplasărilor şi frecvenţa acestora. Martorii audiaţi au exprimat poziţii lacunare în legătură cu acest aspect, neputând să aducă lămuriri suplimentare instanţei de judecată şi fiind evident totodată, că nu cunosc această informaţie la un nivel de detaliu care să permită admiterea acestei cereri.

În fine, în ceea ce priveşte suma de 280 lei reprezentând contravaloarea unei biciclete ergonomice, pretinsă de partea civilă NT, care a învederat instanţei că a fost nevoită să realizeze această achiziţie pentru recuperarea medicală, instanţa o va respinge, reţinând că niciunul din martori nu a reuşit să confirme cu certitudine cumpărarea acestui bun. Totodată, la dosarul cauzei nu există nicio dovadă scrisă care să confirme achiziţia şi preţul acesteia.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 346 alin. 1 C. pr. pen. raportat la art. 14 C. pr. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă NT [domiciliată în com. Ernei, nr. 139, jud. Mureş] şi pe cale de consecinţă, îl va obliga pe inculpatul ES la plata către partea civilă NT a următoarelor sume de bani:

-2.800 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea serviciilor menajere şi de îngrijire a părţilor civile;

-10.000 euro în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale.

Totodată, în temeiul art. 346 alin. 1 C. pr. pen. raportat la art. 14 C. pr. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă NF junior, prin reprezentanţi legali NT şi NF senior [domiciliat în com. Ernei, nr. 139, jud. Mureş] şi pe cale de consecinţă, îl va obliga pe inculpatul ES la plata către partea civilă NF junior a următoarelor sume de bani:

-10.000 euro în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale.

3. Prin cererile formulate în cursul judecăţii prezentei cauze, părţile civile, asistate sau reprezentate de apărător ales, au solicitat introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente şi obligarea alături de inculpat, la plata despăgubirilor civile, a S.C. ASMIR S.R.L., aceasta fiind societatea comercială la care era angajat inculpatul în la data producerii accidentului, societate care exercita posesia şi folosinţa vehiculului condus de inculpat, în baza unui contract de închiriere încheiat cu proprietara autoturismului, S.C. D.A.C.O. TRADE GROUP S.R.L.

Aşadar, în urma cererilor formulate de părţile civile, instanţa a admis ca prezentul proces să se desfăşoare şi în contradictoriu cu S.C. ASMIR S.R.L. (societatea angajatoare a inculpatului) în calitate de parte responsabilă civilmente. Faţă de împrejurarea că la data producerii evenimentului rutier inculpatul avea calitatea de angajat al S.C. ASMIR S.R.L. şi autoturismul se afla în folosinţa acestei societăţi, în baza unui contract de închiriere încheiat cu S.C. D.A.C.O. TRADE GROUP S.R.L., instanţa a dispus introducerea în cauză a S.C. ASMIR S.R.L., în calitate de parte responsabilă civilmente, urmând ca pe parcursul acestui proces să se verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale în sarcina acestei societăţi.

Plecând de la această premisă, notăm că în cuprinsul acestor considerente sunt necesar a fi examinate condiţiile răspunderii civile delictuale a comitentului, pentru fapta prepusului, răspundere reglementată de dispoziţiile art. 1000 alin. 3 C. civ.

Alături de condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, care trebuie să fie îndeplinite în persoana prepusului, această formă de răspundere pentru fapta altei persoane presupune şi întrunirea cumulativă a două cerinţe speciale.

Astfel, pe de o parte vorbim despre existenţa unui raport de prepuşenie între inculpat (în calitate de autor al faptei ilicite şi prejudiciabile) şi societatea comercială a cărei tragere la răspundere se urmăreşte. În speţă această cerinţă este îndeplinită, întrucât inculpatul era angajatul acestei societăţi şi este general acceptat că raportul de muncă este una dintre formele tipice ale raportului de prepuşenie.

Cea de-a doua condiţie este aceea ca prepusul să fi săvârşit fapta în funcţiile ce i s-au încredinţat. Cu alte cuvinte, în esenţă, prepusul trebuie să fi acţionat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu ori comiterea faptei să-i fi fost ocazionată de funcţia îndeplinită. La dosarul cauzei nu există nicio dovadă din care să rezulte că această condiţie este îndeplinită. Societatea comercială cu pricina a învederat că inculpatul a condus autoturismul în afara îndatoririlor sale de serviciu şi că făcea la acel moment o deplasare în interes personal. Împrejurarea că maşina era în folosinţa societăţii angajatoare a inculpatului, precum şi faptul că această societate i-a încredinţat inculpatului autoturismul spre a-l folosi în interes personal, nu face ca eventualele fapte ilicite şi prejudiciabile comise de inculpat în timp ce se afla la volanul vehiculului să atragă în mod automat răspunderea societăţii, în calitate de parte responsabilă civilmente. În acelaşi sens este şi starea de fapt din speţă, situaţia în care se afla inculpatul neînscriindu-se în exigenţele ideii de săvârşire a faptei în funcţiile încredinţate de comitent.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 346 alin. 1 C. pr. pen. raportat la art. 14 şi 16 C. pr. pen., cu aplicarea art. 1000 alin. 3 C. civ., instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă NT şi de partea civilă NF junior, prin reprezentanţi legali NT şi NF senior în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente S.C. ASMIR S.R.L. [cu sediul cunoscut în mun. Alba Iulia, str. Clujului – Pârâul Iovului, km. 386, DN 1, camera 1, jud. Alba, cu alt sediu cunoscut în mun. Alba Iulia, str. Gării, nr. 10, jud. Alba, citată şi prin afişare la uşa Consiliului Local Târgu Mureş].

4. Observăm totodată, că s-a constituit parte civilă în procesul penal şi SPITALUL CLINIC JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGU MUREŞ, solicitând obligarea inculpatului ES la plata sumei de 3.725,98 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate părţilor vătămate, plus dobânzile legale aferente până la data plăţii efective.

În temeiul art. 346 alin. 1 C. pr. pen. raportat la art. 14 C. pr. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., instanţa va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL CLINIC JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGU MUREŞ [cu sediul în mun. Târgu Mureş, str. Gheorghe Marinescu, nr. 50, jud. Mureş] şi pe cale de consecinţă, îl va obliga pe inculpatul ES la plata către partea civilă SPITALUL CLINIC JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGU MUREŞ a următoarelor sume de bani:

-2.603,74 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare aferente internării persoanei vătămate NT, precum şi la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data efectuării tratamentului (09.02.2007) până la data plăţii efective;

-1.122,24 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare aferente internării persoanei vătămate NF junior, precum şi la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data efectuării tratamentului (29.01.2007) până la data plăţii efective.

Avem în vedere că pretenţiile materiale formulate de această parte civilă au fost dovedite cu înscrisurile depuse în dosarul de urmărire penală. De asemenea, data de început a termenului de la care curg dobânzile legale a fost stabilită ca fiind data finalizării tratamentului spitalicesc al fiecăreia dintre părţile civile, întrucât acesta este momentul la care creanţa unităţii sanitare a devenit certă, lichidă şi exigibilă.

5. Nu în ultimul rând, constatăm că la data producerii accidentului, autovehiculul condus de inculpatul ES beneficia de asigurare obligatorie de răspundere civilă în baza poliţei încheiate cu S.C. BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA S.A. Această societate comercială a fost citată în procesul penal şi a participat în calitate de asigurător, dar la data de 07.12.2009 (f. 357-358) a informat Judecătoria Târgu Mureş despre schimbarea denumirii societăţii în S.C. GROUPAMA ASIGURĂRI S.A. [cu sediul în mun. Cluj-Napoca, str. George Bariţiu, nr. 1 jud. Cluj].

IX. În temeiul art. 191 alin. 1 C. pr. pen. instanţa îl va obliga pe inculpatul ES la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (600 lei pentru faza de judecată şi 200 lei pentru faza de urmărire penală).

În temeiul art. 193 alin. 1 C. pr. pen. instanţa îl va obliga pe inculpat la plata către partea civilă NT a sumei de 38 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând contravaloarea rapoartelor de constatare medico-legală efectuate.

În temeiul art. 193 alin. 1 C. pr. pen., instanţa îl va obliga pe inculpat la plata către partea civilă NF junior, prin reprezentanţi legali NT şi NF senior a sumei de 38 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând contravaloarea rapoartelor de constatare medico-legală efectuate.

În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare solicitate de părţile civile, instanţa constată că singurele sume care li se cuvin cu acest titlu, pentru care au fost prezentate dovezi, sunt reprezentate de contravalorile certificatelor medico-legale depuse la dosarul de urmărire penală. Deşi s-a solicitat şi obligarea inculpatului la plata onorariului avocaţial, notăm că nu există la dosarul cauzei nicio dovadă cu privire la cuantumul acestor sume.

Domenii speta