Plângere contravenţională

Sentinţă civilă 1054 din 20.09.2011


Tip document  -  Sentinţă civilă

Nr.  document – 1054

Data elaborării: 20.09.2011

Titlul speţei: plângere contravenţională

Domeniu asociat:  contravenţii

Conţinut:

 

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14.07.2011 sub nr. de dosar 1527/334/2011 petentul B.V. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii seria JO nr. 0152374 din 29.06.2011 întocmit de intimatul INSPECTORATUL JUDEŢEAN DE JANDARMI SUCEAVA prin Jandarmeria mun. Vatra Dornei.(…)

În fapt, prin intermediul procesului verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii seria JO nr. 0152374 din 29.06.2011 a fost sancţionat contravenţional pentru că a comercializat produse textile şi alte tipuri de mărfuri fără a avea asupra sa documente de provenienţă a mărfii.

La data de 14.07.2011 petentul a formulat plângerea contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii seria JO nr. 0152374 din 29.06.2011 întocmit de către intimată.

În plângerea contravenţională petentul a indicat ca domiciliul al său mun. V. D., str. P., nr….. În procesul verbal de contravenţie se menţionează pentru petent acelaşi domiciliu. Petentul nu a indicat vreo altă adresă la care să îi fie comunicate actele procedurale.

Citaţia emisă pe numele petentului pentru termenul de judecată din data de 02 09 2011 s-a întors cu menţiunea „destinatar necunoscut”. În virtutea rolului activ, pentru a se asigura prezenţa petentului la judecată şi dreptul acestuia de a-şi susţine plângerea contravenţională, instanţa a repetat procedura de citare cu petentul pentru a se asigura că neîndeplinirea procedurii de citare nu este rezultatul unei greşeli din partea agentului procedural. Totodată, observând că în întâmpinare se precizează că martora T.I. este concubina petentului s-a dispus şi citarea acestei martore care putea înştiinţa petentul despre cauză.

Citaţia emisă pe numele petentului pentru termenul de judecată din data de 16 09 2011 s-a întors cu menţiunea „destinatar necunoscut”. De asemenea, citaţia emisă pe numele martorei din procesul verbal pentru termenul de judecată din data de 16 09 2011 s-a întors cu menţiunea „destinatar necunoscut”.

În drept, art. 47 din O.G. 2/2001 prevede că dispoziţiile O.G. 2/2001 se completează cu dispoziţiile C.p.c. Conform art. 112 C.p.c., cererea de chemare în judecată va cuprinde, printre altele, domiciliul sau reşedinţa părţilor.

Art. 133 al. 1 C.p.c. prevede că o cerere de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.

Pentru lipsa celorlalte menţiuni obligatorii pentru formularea unei cereri de chemare în judecată conform art. 112 C.p.c. nu este prevăzută nici o sancţiune expresă.

În sistemul de drept procedural civil român există nulităţi exprese şi nulităţi virtuale. Distincţia este consacrată în art. 105 al. 2 C.p.c. care dispune că „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă  prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrară.”

Din analiza acestor dispoziţii, instanţa constată că în cazul nulităţilor virtuale, neprevăzute expres de către lege, este necesar să se dovedească existenţa unei vătămări a drepturilor părţii adverse. În speţă nu s-a indicat corect domiciliul reclamantului şi nu există nici un text de lege care să sancţioneze cu nulitatea acest aspect, aşa încât suntem în prezenţa unei nulităţi virtuale.

Intimata a întocmit pe numele petentului un proces verbal de contravenţie prin care acestuia i-a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale. Este evident faptul că intimata are interesul ca această sancţiune să se execute, aplicarea unei sancţiuni contravenţionale neputând fi realizată decât în vederea executării acesteia.

Conform art. 32 al. 3 din O.G. 2/2001, plângerea suspendă executarea.

Codul de procedură civilă nu prevede care este calea de urmat în cazul în care nu se cunoaşte domiciliul reclamantului. Instanţa observă că dispoziţiile art. 95 din C.p.c. care reglementează citarea prin publicitate sunt aplicabile numai în situaţia în care nu se cunoaşte domiciliul pârâtului. Soluţia este logică în condiţiile în care reclamantul este cel care declanşează procesul civil şi stabileşte cadrul procesual, el fiind cel care ar interes în soluţionarea procesului civil.

Spre deosebire de un proces civil obişnuit, în cazul plângerilor contravenţionale reclamantul nu mai are interes în soluţionarea pricinii întrucât pe durata procesului executarea procesului verbal de contravenţie este suspendată, situaţie favorabilă petentului.

Neindicarea adresei de domiciliu a petentului duce la imposibilitatea realizării procedurii de citare a petentului şi implică imposibilitatea soluţionării cauzei pe fond. Petentul are posibilitatea de a indica o altă adresă la care să îi fie comunicate actele de procedură, însă în speţă, reclamantul nu înţeles să utilizeze de acest drept şi a indicat în plângerea contravenţională aceeaşi adresă ca şi cea indicată în procesul verbal atacat, adresă la care nu mai locuieşte în prezent.

Nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii, aşadar reclamantul este prezumat că a cunoscut imposibilitatea judecării procesului fără citarea sa şi obligaţia de a indica în cererea de chemare în judecată un domiciliu la care îi pot fi comunicate actele de procedură. Totuşi, petentul nu a respectat dispoziţiile legale şi a formulat plângerea contravenţională doar pentru a provoca suspendarea executării sancţiunilor contravenţionale.

Pentru a ajunge la această concluzie instanţa are în vedere faptul că în susţinerea plângerii contravenţionale petentul a solicitat proba cu înscrisuri şi martori, fără să precizeze care sunt persoanele a căror audiere o solicită, care sunt înscrisurile de care înţelege să se folosească şi ce doreşte să dovedească prin fiecare mijloc de probă, fără să indice o adresă la care să poată fi efectiv găsit pentru a i se comunica mersul procesului şi a i se oferi posibilitatea să demonstreze cele susţinute prin plângere şi fără să se intereseze de proces. În acest fel petentul a introdus plângerea contravenţională, a provocat suspendarea executării sancţiunii contravenţionale, însă nu a manifestat nici un interes în privinţa soluţionării cererii de chemare în judecată.

Având în vedere faptul că plângerea contravenţională are caracterul unei căi de atac împotriva procesului verbal prin care petentului i-a fost aplicată o sancţiune, pentru a-i asigura petentului dreptul la apărare, instanţa a repetat procedura de citare cu petentul şi a citat martora despre care intimata a reţinut că este concubina petentului. Demersurile instanţei au rămas fără rezultat, petentul nefiind găsit.

Orice acuzat are posibilitatea de a se apăra, însă această posibilitate este un drept şi nu o obligaţie, acuzatul având posibilitatea de a refuza să se apere în vreun fel sau de a realiza o apărare care să nu fie efectivă.

Printr-o jurisprudenţă constantă, C.E.D.O. a arătat că dreptul de acces la justiţie nu este un drept absolut, fiind de neconceput ca statele să permită accesul la justiţie în orice circumstanţe. Pentru a fi conforme cu Convenţia, aceste limitări trebuie să vizeze un scop legitim şi să fie proporţionale cu acesta. Cerinţele privind indicarea domiciliului părţilor impuse de art. 112 C.p.c. vizează asigurarea prezenţei părţilor la judecată şi informarea acestora privind mersul procesului aşadar, indirect, un element fundamental al dreptului la un proces echitabil. În ceea ce priveşte proporţionalitatea, instanţa constată că reclamantului nu i se cere decât să-şi indice propriul domiciliu sau un alt loc unde îi pot fi comunicate actele de procedură, obligaţiile sale fiind evident rezonabile faţă de scopul urmărit. Petentul putea aşadar să îşi apere drepturile cu diligenţe rezonabile în sensul dezvoltat de C.E.D.O în cauza Miragall Escolano şi alţii, dreptul său de acces la justiţie fiind întrutotul respectat.

Astfel, văzând că petentul nu a respectat prevederile art. 112 C.p.c. şi prin aceasta a vătămat intimatul în interesele sale, în temeiul art. 105 al. 2 teza I din C.p.c., instanţa va anula plângerea contravenţională formulată de către petentul B.V. împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii seria JO nr. 0152374 din 29.06.2011 întocmit de intimat.

 În virtutea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, instanţa va lua act că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.